Ce Şi Cât Le Spunem Copiilor Despre Divorţ?

Divorţul este o experienţă dificilă şi dureroasă atât pentru părinţi cât şi pentru copii, şi se întâmplă foarte des ca părinţii să se simtă depăşiţi de situaţie şi neştiutori în legătură cu abordarea acestei discuţii cu copiii lor. Părinţii, prinşi de propria suferinţă şi absorbiţi de schimbările pe care le implică divorţul, pot uita de consecinţele copleşitoare pe care le au aceste schimbări asupra copiilor. Sau, din teama de a nu face şi mai mult rău, preferă să ignore subiectul.

De cele mai multe ori, părinţii care ajung la psiholog cu această problemă mărturisesc că le este foarte dificil să aprecieze cât de mult pot înţelege copiii lor ideea de divorţ sau separare, sau trăiesc cu convingerea că prin evitarea discuţiilor despre divorţ îşi vor ajuta micuţii să treacă mai uşor peste această perioadă. Din păcate, lucrurile stau altfel şi copiii au o reală nevoie de a înţelege schimbările din viaţa lor; dacă această nevoie de a înţelege nu le este satisfăcută, pot apărea probleme serioase, de ordin emoţional sau comportamental.

Când, cum şi ce să-i spuneţi copilului despre divorţ?
Preferabil înainte de divorţ, pentru a evita să se simtă pus în faţa faptului împlinit. Dacă există posibilitatea, este recomandat ca ambii părinţi să fie implicaţi în discuţie, să nu se acuze unul pe altul în faţa copilului, să evite manifestările violente şi ieşirile agresive, şi să se concentreze asupra relaţiei cu copilul în calitate de părinţi şi nu de cuplu. Chiar dacă nu există posibilitatea ca ambii părinţi să fie prezenţi la discuţii, regulile menţionate mai sus se menţin. Asiguraţi-l că iubirea care i-o purtaţi nu va dispărea chiar dacă urmează să divorţaţi.

Încercaţi să fiţi deschişi cu copilul şi să-l încurajaţi să vă pună cât mai multe întrebări. În felul acesta, vă puteţi asigura că orice eroare de înţelegere va fi clarificată şi rezolvată din start şi că nu se va perpetua în viitor. Nu uitaţi să vă asiguraţi că micuţul dvs. a înţeles tot ce i-aţi explicat şi evitaţi pe cât posibil să vă manifestaţi frustrarea faţă de el în cazul în care va fi necesar să explicaţi acelaşi lucru de mai multe ori.

Uneori, o singură discuţie nu este de ajuns; mai mult ca sigur va fi nevoie de discuţii repetate, provocate fie de dvs. fie de copil. Unii copii pot deveni mai retraşi şi mai tăcuţi decât de obicei şi vor evita să iniţieze discuţii legate de subiectele dureroase din viaţa lor. Nu o luaţi ca pe un semn că totul este rezolvat sau că nu mai este nevoie să vorbiţi cu el şi asumaţi-vă rolul de iniţiator al discuţiilor: vorbiţi-i despre cum vă simţiţi şi încurajaţi-l să facă la fel. Ajutaţi-l să îşi identifice emoţiile şi să conştientizeze legătura dintre acestea, situaţiile în care se află, gândurile pe care le are, şi chiar senzaţiile fizice. Asiguraţi-l că emoţiile sunt trecătoare şi că oricât de trist sau speriat s-ar simţi pe moment, lucrurile nu vor rămâne aşa.

Nu uitaţi că divorţul implică mai multe schimbări şi că micuţul dvs. trebuie să fie pregătit din timp pentru fiecare dintre ele. Aşadar, nu uitaţi să-i vorbiţi despre toate schimbările ce urmează să se întâmple în viaţa lui, înainte ca acestea să se întâmple: schimbarea locuinţei, a programului zilnic, schimbarea timpului petrecut cu fiecare dintre părinţi sau bunici, etc. Pe cât de mult posibil, încercaţi să-i respectaţi rutina zilnică pentru a evita să-l copleşiti cu prea multe schimbări dintr-o dată, şi nu uitaţi să rezervaţi destul timp activităţilor plăcute.

Acordaţi atenţie, interes şi toleranţă faţă de sentimentele pe care le simte, fără a încerca să-l grăbiţi să îşi schimbe starea emoţională. În asemenea momente, copilul are nevoie să înţeleagă că este îndreptăţit să se simtă trist, îngrijorat, confuz sau furios şi că are sprijinul dvs. orice ar simţi.

Aşa cum spuneam şi mai devreme, micuţul dvs. are nevoie să simtă că ambii părinţi sunt prezenţi şi implicaţi în viaţa lui iar în cazul în care va simţi lipsa de implicare sau afecţiune a vreunuia dintre părinţi, există riscul ca acesta să se simtă abandonat şi neiubit. Evitaţi să vă certaţi în faţa lui şi învăţati să faceţi diferenţa dintre problemele care au dus la destrămarea cuplului şi problemele legate de îngrijirea copilului.

Nu vă neglijaţi şi nu vă puneţi pe ultimul loc.
Căutaţi suport emoţional la prieteni, aveţi grijă de sănătatea dvs., căutaţi să vă dedicaţi unui hobby sau apelaţi la un psihoterapeut. Câteva şedinţe de psihoterapie vă pot ajuta să vă puneţi ordine în viaţă, să vă gestionaţi emoţiile negative şi să decideţi ce vă doriţi să faceţi în viitor.

Este posibil ca şi copilul dvs. să aibă nevoie de psihoterapie, mai ales în cazurile în care:
- Copilul dvs. nu poate accepta despărţirea şi încearcă să vă convingă să nu divorţaţi sau să vă împăcaţi. În acest caz, este posibil ca el să se simtă responsabil sau chiar vinovat de despărţire şi să încerce din răsputeri să dovedească ce copil “bun” poate fi.
- Copilul devine retras şi deprimat, plânge din orice sau refuză să mănânce.
- Devine agresiv, are un comportament provocator sau sfidător, bate alţi copii şi nu mai răspunde afecţiunii dvs.