Terapia cognitiv-comportamentala pentru copii si adolescenti

Terapia cognitiv-comportamentală pentru copii şi adolescenţi caută să-i ajute pe micii clienţi să treacă peste perioadele dificile din viaţa lor, să se dezvolte sănătos din punct de vedere emoţional, să relaţioneze mai bine cu cei din jur şi să aplice învăţăturile din cadrul terapiei în alte aspecte din viaţa lor, ori de câte ori au nevoie, chiar şi după terminarea întregii terapii. Este dovedit ştiinţific că bazele personalităţii se pun în copilărie, şi de aceea este important ca părinţii să fie atenţi încă de la primele semne ale problemelor emoţionale pe care le afişează copiii. Cu cât mai devreme sunt adresate aceste probleme, cu atât îi va fi copilului mai uşor să le rezolve şi să nu dezvolte alte probleme mai serioase, care, în timp, se pot transforma în tulburări de personalitate şi-i pot crea copilului grave probleme de identitate.

Perioada copilăriei este o perioadă plină de resurse cu care nu ne mai întâlnim în viaţa matură. În perioada copilăriei creierul este încă în formare, ceea ce înseamnă că orice deprindere, bună sau rea, este mult mai uşor de asimilat şi mult mai greu de schimbat. De ce să nu ne folosim de această fază a dezvoltării şi creşterii pentru a servi celor mai bune interese ale copilului, prin a-l învăţa deprinderi care vor sta la baza dezvoltării lor armonioase pentru tot restul vieţii?

Ca şi în cazul adulţilor, planul terapeutic pentru copii şi adolescenţi este foarte personalizat, pentru a putea ajuta fiecare individ în parte, în armonie cu problemele specifice ale fiecăruia dar şi cu felul personal al fiecăruia. În cadrul terapiei, copiii vor fi ajutaţi de către psiholog să conştientizeze legătura dintre emoţii, senzaţii somatice (stări de căldură, transpiraţie, leşin, etc.), gânduri şi comportamente. Ei vor învăţa să identifice unde, când şi cum comportamentele lor au ajutat sau au cauzat probleme. Folosind diverse strategii de rezolvare a problemelor, copilul, terapeutul şi părintele vor lucra împreună pentru schimbarea gândurilor disfuncţionale şi înlocuirea lor cu unele mai funcţionale şi adaptative.

Terapia pentru copii şi adolescenţi, ca şi cea pentru adulţi, presupune continuarea lucrului şi între şedinţele terapeutice. Copiilor li se vor da teme pentru acasă, (nu îţi face griji, este ceva distractiv şi vor primi premii pentru efortul depus) teme ce vor fi strâns legate de ceea ce a fost discutat în cadrul şedinţei terapeutice. Uneori ei vor avea nevoie şi de asistenţa părinţilor pentru a-i ajuta să identifice şi să înregistreze informaţiile necesare. Oricum, aceasta nu este o regulă, de obicei fiind preferabil ca, pe cât de mult posibil, ei să se descurce de unii singuri.

Părinţii vor fi şi ei implicaţi în procesul terapeutic. De obicei, la sfârşitul fiecărei întâlniri cu copilul, terapeutul va sta de vorbă cu părintele şi îl va pune la curent cu evoluţia problemelor. Uneori părinţii vor avea şi ei nevoie de sugestii, sfaturi, şi chiar şi de training parental pentru probleme specifice. Pentru a facilita schimbarea în bine a copiilor, părinţii vor fi nevoiţi ca şi ei, la rândul lor, să facă anumite schimbări în comportamentele pe care le afişează faţă de copii. Există posibilitatea ca, depinzând de specificul cazului, şi părinţii să aibă nevoie de terapie în cazul în care problemele pentru care vin sunt prea mari şi îngreunează comunicarea dintre ei şi copii. Această intervenţie este necesară mai ales în cazul copiilor abuzaţi, în anumite cazuri de divorţ al părinţilor, în cazul morţii unui membru apropiat al familiei, dar nu numai. Ceea ce este important de reţinut este că, deşi implicarea familiei în rezolvarea problemelor copilului este foarte importantă, terapia cognitiv-comportamentală susţine în acelaşi timp şi responsabilizarea celor mici prin a-i învăţa pe părinţi cum să acorde mai multă libertate copiilor pentru ca ei să înveţe cum să îşi rezolve singuri problemele. În acest fel, ei vor avea prilejul să devină responsabili pentru propria persoană şi propriile actiuni.