Copilul agresiv si psihoterapia
Vorbeam intr-unul din articolele precedente despre copiii cu tulburari de comportament, sau asa-zisii copii dificili. Astazi ma voi referi la acele cazuri in care problemele de comportament au devenit ceva mai serioase, si anume, cand copiii devin violenti.
Desi un numar mare de parinti se confrunta cu astfel de probleme, putini au curajul sa vorbeasca despre ele. Si este usor de inteles, daca ne gandim la felul in care tulburarile de comportament sunt percepute la nivel cultural, cum de nu mai multi parinti apeleaza la ajutorul unui psihoterapeut sau al unui trainer parental. In unele cazuri situatia se complica atat de mult, incat parintii ajung sa isi ascunda pana si unul fata de altul existenta acestor comportamente problematice. La randul lor, complicitatile copil-mama sau copil-tata ii dau de inteles ca este in regula sa minta, intarindu-i astfel comportamentele neadecvate.
Gestionarea unui copil cu comportamente opozitioniste si agresive nu este o sarcina usoara; cu cat astepti mai mult, cu atat mai grea va deveni corectarea comportamentelor, iar sansele ca problema sa se rezolve de una singura sunt minime. Daca micutul tau si-a facut un obicei din a tipa la tine sau la cei din jur, daca isi arata pumnul, daca jigneste, scuipa, loveste, musca, sau se tavaleste pe jos, inseamna ca problemele au trecut demult de stadiul normalitatii. Daca incerci sa-l corectezi prin a-l lovi sau a tipa la el, din nefericire nu faci altceva decat sa-i dai de inteles ca violenta este ceva permis. Pe de alta parte, daca tratezi aceste iesiri cu indiferenta, comportamentul se va inrautati.
Pentru a-ti ajuta copilul sa isi corecteze comportamentul, trebuie sa-i creezi conditiile propice schimbarii, iar cum copiilor cu tulburari de comportament le lipsesc o serie de deprinderi, cu ajutor din partea unui psiholog, acestea pot fi invatate. In timpul sedintelor de psihoterapie, copilul tau va invata sa se relaxeze, sa isi recunoasca si sa isi gestioneze emotiile, sa comunice mai eficient, sa inceapa si sa mentina prietenii, sa caute solutii alternative si sa empatizeze cu cei din jur.
Un ingredient esential in demersul terapeutic este implicarea ta – fara o alianta intre terapeut si parinte, atingerea rezultatelor dorite este imposibila. Impreuna cu terapeutul, vei stabili niste obiective realiste, vei fi ajutat sa iti gestionezi propriile emotii care interfereaza negativ cu procesul de rezolvare a problemelor, vei invata cum sa impui noi limite care sa fie respectate, cum sa fii ferm si sa ai rabdare, cum sa ramai calm, cum sa lauzi si sa recompensezi comportamentele pozitive, precum si multe alte strategii de gestionare a comportamentelor-problema.
1 Comment
buna ziua,
problema mea este legata de unul din baietii mei, care este in virsta de 4 ani (am doi baieti unul de 2 ani si 4 ani) si care anul trecut a fost depistat cu aceasta tulburare de sfidare opozitie.
el a avut o nastere foarte grea, l.am nascut natural si a fost asfixiat de cordonul ombilical, citeva secunde nu a respirat si miscat, revenindu.si dupa ce echipa medicala a intervenit cu masca de oxigen si masaj..el a avut la nastere 3800 kg si 54 cm si scorul apgar a fost de 5 in primele min si apoi 7.
s.a dezvoltat normal, merge fara probleme, cu vorbitul atunci cind se emotioneaza sau ii e frica de ceva incepind sa se bilbiie,
eu am plecat la sv cind el avea 11 luni, fiind cu sv la Bucuresti el a ramas cu tata si bunica lui, noi (eu si cu el) urmind sa ne vedem saptaminal, iar la virsta de doi ani tatal lui a plecat in Anglia ceea ce pentru el a fost un soc mare si cam in aceasta perioada a inceput sa fie agresiv cam cu toti din jur iar la trei ani cind l.am dat la gradinita nu a ramas copil nebatut si neatins…
acum are patru ani, i s.a schimbat gradinita, nu mai este agresiv la gradinita dar are momentele lui de furie cu fratele lui mai mic pe care greu l.a acceptat.
a avut o perioada in care nu a vrut sa iasa din casa dupa plecarea tatalui, in ultimul timp nu mai vrea sa stea de vorba cu el dar acum a inceput cu ~mai bine mor, ma duc la cimitir, ~si numai idei de genul acesta…
as dori citeva sfaturi, poate si eu gresesc ca sint mai dura cu el cind nu asculta, a mai fost si atins dar il ultimul timp am evitat pentru ca prefera sa il bat, imi spune ~bate.ma ca sa mor~..
multumesc
am depistat aceasta tulburare in urma unui control la un medic neurolog psihiatrie pediatrica, medic care mi.a dat ca tratament TIMONIL … dupa prima doza a acestui medicament am vazut o transformare care m.a descurajat total, in sensul ca din copilul vioi si activ a devenit o leguma care in jumatate de ora s.a si culcat, si cel mai tare m.am speriat cind am vazut efectele secundare ale acestui medicament si am hotarit ca mai bine nu i.l mai dau, nu stiu daca am facut bine sau nu ….