Esti intr-o relatie abuziva?
Abuzul in relatii nu este un subiect nou, dar foarte multe dintre persoanele care se afla intr-o relatie abuziva nu mai sunt capabile sa isi dea seama daca ce se intampla in relatia lor trece sau nu de limita normalului. Iata cateva caracteristici ale unei relatii abuzive:
- partenerul este gelos, iti monitorizeza activitatile, telefoanele si alte mijloace de comunicare
- nu are incredere in ceea ce-i spui si te verifica ori de cate ori are ocazia
- nu ezita sa te umileasca in fata prietenilor sai sau ai tai
- te acuza ca ai o alta relatie si uneori foloseste aceasta acuza si cu scopul de a obtine ceva
- incearca sa te constranga sau iti interzice sa te duci in anumite locuri sau sa te intalnesti cu anumite persoane
- are mereu cate o scuza pentru fiecare dintre greselile sale, sau chiar te invinuieste pe tine pentru ele
- nu te implica in luarea deciziilor si se crede “seful” relatiei
- te insulta, te ignora, are o atitudine condescendenta sau este violent verbal
- la fiecare conflict te ameninta cu plecarea sau cu bataia
- nu contribuie la treburile din jurul casei si considera ca este normal ca tu sa faci toata munca
- nu te lasa sa te implici in activitati care iti fac placere
- te acuza ca ai o atitudine prea seducatoare
- nu iti da voie sa pleci din casa, te-a sechestrat
- le vorbeste altora urat despre tine
- spune lucruri dureroase cu intentia de a te face sa suferi
- iti spune ca nu esti atragatoare din punct de vedere sexual
- insista sau chiar te obliga sa faceti sex cand nu ai chef
- insista sa faceti sex imediat dupa ce ati avut un conflict
- te forteaza sa faci lucruri care sunt impotriva valorilor tale
- face unele lucruri doar ca sa te sperie
- te loveste, te imbranceste, sau recurge la violente fizice de alt tip
- iti strica sau iti arunca lucrurile care iti apartin
- este crud cu animalele
- nu te lasa sa iti castigi existenta
Daca si relatia ta are unele dintre aceste atribute (uneori nu este nevoie decat ca unul dintre ele sa fie prezent), a venit timpul sa iti dai seama ca esti intr-o relatie abuziva. Cel mai popular sfat pe care-l vei auzi in aceste situatii este sa pleci, cat mai repede; dar tu stii deja ca nu este atat de usor. Poate ca in cazul tau este vorba de un atasament emotional care te tine prizoniera unei astfel de relatii, poate ca este vorba si de o dependenta financiara (multi parteneri abuzivi prefera sa faca in asa fel incat partenerele lor sa nu se poata intretine singure), sau poate ca pur si simplu iti este frica de ce o sa iti faca daca o sa incerci sa-l parasesti. Pentru oricare motiv iti este greu sa parasesti relatia, o parte din tine este constienta si ca nu se mai poate asa pentru mult timp. In acest caz, fa-ti curaj si reflecteaza asupra urmatoarelor aspecte:
- cat de pregatita esti sa pleci din relatie si care ar fi riscurile plecarii tale
- daca stai, care sunt sansele ca relatia sa se imbunatateasca
- la cine poti apela in caz ca se intampla ceva
- cum iti doresti sa arate viitorul tau si care sunt pasii pe care trebuie sa-i faci pentru a ajunge acolo
Este intotdeauna bine sa ai pe cineva langa tine, fie familia sau un prieten de nadejde, care sa nu te preseze sa iei o decizie daca nu esti pregatita, dar care sa te ajute atunci cand ai nevoie. In cazul in care nu exista cineva care sa iti ofera acest sprijin, poti cauta fie un grup de suport pentru relatii abuzive, fie ajutorul unui psiholog.
9 Comments
E si la mine similara povestea de iubire…ori atasamente, nici eu nu mai stiu si nu stiu ce e mai dureroasa violenta fizica ori abizul emotional, am plecat acu 2 luni infumurata cu gandul ca nu ma mai reintorc vre-odata dar…totusi tinem legatura, certuri peste certuri si totusi parca e confuz, parca m-as intoarce, cind eram impreuna nu-mi acorda atentie, ma certa de la orce zicind ca-mi vrea binele….si multe alte abuzuri…ma-ntreaba ce mi-a facut ca am plecat…eu nu mai comentez gandimdu-ma ca daca nu-si da seama inseamna ca nu constientizeaza si….ii simt lipsa sunt la un pas sa ma intorc dar mi-i frica ca nu se v-a schimba nimic…
buna…si eu am trait o poveste asemanatoare,inca oscilez intre faptul ca daca ceea ce mi-i se intampla e vina mea,daca eu nu am fost suficient de buna sau chiar relatia este una abuziva . Am in jurul meu o multime de persoane care imi spun ca o relatia o sa ma distruga ,ca nu imi face bine. Am observat si eu ,dar mereu dau vina pe mine. Mereu avem un apel deschis cand nu suntem unul langa altul si asculta ce fac,ma acuza ca e vina mea ca nu are incredere in mine,nu am voie sa vorbesc mai cu nimeni in afara de el,am ramas fara prietene ,si majoritatea persoanelor pe care le cunosc ma dispretuiesc pentru ca mai mereu stau cu telefonul in mana si vorbesc cu el in loc sa socializez. Am renuntat la o multime de lucruri de cand suntem impreuna ca sa ii demonstrez ca il iubesc,ca poate avea incredere in mine insa de fiecare data gaseste un motiv sa ma certe. Daca vorbesc cu baieti,orice baiat, coleg sau ceva de genul, nu sa vorbesc gen sa flirtez cu ei sau mai stiu eu ce ,sau stau in preajma unuia face crize,spune ca nu stiu sa refuz,mie una nu mi-i se pare ca e gresit sa vorbesc atata timp cat intre mine si acel baiat nu se intampla nimic. Cand vorbim vrea mereu sa vorbesc doar cu el sa nu fac nimic altceva ,sa ii raspund dupa doua secunde dupa ce imi scrie mesajul, bineinteles ca in acelasi timp avem si apelul deschis. E adevarat,face multe lucruri pentru mine ,ar face orice sa ne putem vedea ,ma ajuta cand am nevoie ,de multe ori e acolo pentru mine,de aceea cred ca e ceva cu mine. Au fost si momente cand tipa la mine,ma jignea,brusca,dar am trecut peste . Apropiatii imi spun ca o sa fie mai rau mai incolo. Si de asemenea am facut si eu greselile mele: Inca dupa cateva zile de cand am fost impreuna tineam acel apel pornit si dupa cam o luna i-am cerut sa renuntam la el,dandu-mi seama ca acesta nu sta deschis ca sa fim mereu impreuna ,sa fim mai aproape sufleteste(stiu ca am fost o naiva sa cred asta); ci ca sa ma controleze (a fost inselat de doua ori). Asa ca ,pentru a-i demonstra ca pot vorbi cu baieti si cu apelul deschis,am inceput sa vorbesc cu un baiat care il cunoscusem pe facebook cu putin timp inainte de prietenul meu. Pana la urma acesta mi-a cerut sa fim impreuna,desigur ca scopul meu nu fusese acesta,si l-am refuzat ,pe parcurs insa prietenul meu aflase de aceasta ,si a zis ca l-am inselat desi nu s-a intamplat asa ceva. Stiu ca atunci am reactionat copilaros atunci ,si mi-am cerut scuze si iertare si mereu am incercat sa fac sa fie bine.au fost perioade in relatia noastra cand stateam de dimineata pana seara impreuna si cand ajungeam acasa ,si vorbeam si cu altcineva se plangea ca stau prea putin cu el. Am nevoie de ajutor ,de un sfat.
Pentru username tina:
„Am renuntat la o multime de lucruri de cand suntem impreuna ca sa ii demonstrez ca il iubesc” cine te iubeste nu te lasa sa renunti la nimic, ci iti implineste mai mult existenta
„gaseste un motiv sa ma certe” . nu e tatal tau.
„E adevarat,face multe lucruri pentru mine ,ar face orice sa ne putem vedea ,ma ajuta cand am nevoie ,de multe ori e acolo pentru mine,de aceea cred ca e ceva cu mine.” Fii serioasa, fetita frumoasa, orice barbat bun face chestiile astea, nu e el exceptia, asta e regula. O sa tot crezi ca e ceva cu tine pana cand nu vei mai avea pe ce din tine sa dai vina.
„Au fost si momente cand tipa la mine,ma jignea,brusca,dar am trecut peste” Apropiatii tai au dreptate + adica cand face chestii ok e de lauda, ca si cum ar fi ciudat, dar cand tipa te jigneste si bruscheaza (vezi ca probabil urmeaza mai mult) treci peste, ca si cand nu e ceva ciudat? WTF?
„a fost inselat de doua ori” in primul rand probabil ca nu a fost, ci i s-a parut, EXACT cum i se pare acum la tine, ca cica tu l-ai inselat, desi ai dreptate sa spui ca nu a fost mare chestie, in al doilea rand trecutul lui cu ALTE femei nu ar trebui sa justifice un comportament ridicol fata de tine. sau ce? te iubeste si cunoaste atat de mult incat sa creada ca tu esti ca toate celelalte? sau nu e suficient de inteligent incat sa ia fiecare relatie ca atare?
Sfat? Scapa pana nu e prea tarziu. O sa ajungi sa respiri doar ca el sa fie multumit vag de tine, niciodata sa nu fi destul, tu mereu vei fi de vina, mereu copilaroasa, sau prea sensibila, el mereu prea ranit, prea neajutorat . Acum el exista pentru tine, esti tot ce si-a dorit vreodata, pana nu vampirizeaza tot ce mai ai.
Cauta articole pe tema. Inca nu cred ca esti pregatita sa il lasi, din pacate cand vei fi va fi prea tarziu pentru sufletul tau si va trebui multa recuperare. Am fost in ceva similar 3 ani.
E doar inceputul, cerbitza! Sper sa ma insel, sa iti fie mai bine, sau cum iti zici tu sa fie doar „o faza”.
Grija cu numele, pls.
Buna ziua, am citit cele de mai sus, parca sunt scenele din viata mea, 98% , cam mult! Inca nu ma simt pegatita sa ies din aceasta relatie, poate inca mai sper ca exista schimbare, ca isi va da seama!
Mi-e greu sa nu pot merge la prietena mea acasa nu in oras…mi-e greu sa iesim undeva si sa se uite unde privesc apoi sa zica ca ma uit dupa barbati, ceea ce nu am facut..mi-e greu ca atunci cand ne certam sa ma imbranceasca, sa tipe, sa tipam,,,sa plang mereu, mi-e greu ca mi-am schimbat stilul vestimentar…ca sa nu fiu prea provocator imbracata….mi-e greu sa fiu jignita …jigniri ce sunt departe de adevar si culmea eu sunt invinuita de toate astea, ca din cauza mea e el asa ca nu ai arat ca il iubesc, dar ai arat cat pot, dupa ce am trecut prin atatea e greu sa fiu ca la inceput, imi spune ca el nu are nici-o problema ca eu am, ca el are dreptate in privinta acestor lucruri, ca de dragul lui daca il iubeam faceam toate astea de buna voie.M-am schimbat enorm, nu mai sunt aceeasi persoana, sunt una trista, fricoasa, deprimata, eu care aveam atata incredere in mine acum parca si cu prietena mea mi-e rusine sa vorbesc, asta cand reusesc.Problema e ca vreau sa isi revina, il vreau in vata mea, il iubesc, as vrea sa stiu daca il pot face sa inteleaga ca aceasta gelozie ne va termina pe amandoi, dar nu mai stiu ce cuvinte sa folosesc, ca parca vorbesc singura si el are iar dreptate.
Draga Carmen,
Imi pare rau ca treci prin asa o situatie, mi s-a intamplat si mie insa acum s-a terminat insa vreau sa spun ca te inteleg… Il iubesti , vrei sa fiti fericiti dar nu poti sa il schimbi, el este cel care te controleaza, nu are incredere sau respect suficient pentru tine ca sa te asculte ce ii transmiti. Nu poti sa il schimbi pe el insa poti sa te concentrezi asupra ta, sa te vindeci, sa redevii persoana care erai inainte, sigura pe tine, independenta. Tu esti propria ta persoana si ai dreptul sa fii libera, sa ai parerile si vointa ta proprie. Nu are dreptul sa te controleze, sa te faca sa suferi si in nici un caz sa te loveasca! Fii puternica!
„Am renuntat la o multime de lucruri de cand suntem impreuna ca sa ii demonstrez ca il iubesc” cine te iubeste nu te lasa sa renunti la nimic, ci iti implineste mai mult existenta
„gaseste un motiv sa ma certe” . nu e tatal tau.
„E adevarat,face multe lucruri pentru mine ,ar face orice sa ne putem vedea ,ma ajuta cand am nevoie ,de multe ori e acolo pentru mine,de aceea cred ca e ceva cu mine.” Fii serioasa, fetita frumoasa, orice barbat bun face chestiile astea, nu e el exceptia, asta e regula. O sa tot crezi ca e ceva cu tine pana cand nu vei mai avea pe ce din tine sa dai vina.
„Au fost si momente cand tipa la mine,ma jignea,brusca,dar am trecut peste” Apropiatii tai au dreptate + adica cand face chestii ok e de lauda, ca si cum ar fi ciudat, dar cand tipa te jigneste si bruscheaza (vezi ca probabil urmeaza mai mult) treci peste, ca si cand nu e ceva ciudat? WTF?
„a fost inselat de doua ori” in primul rand probabil ca nu a fost, ci i s-a parut, EXACT cum i se pare acum la tine, ca cica tu l-ai inselat, desi ai dreptate sa spui ca nu a fost mare chestie, in al doilea rand trecutul lui cu ALTE femei nu ar trebui sa justifice un comportament ridicol fata de tine. sau ce? te iubeste si cunoaste atat de mult incat sa creada ca tu esti ca toate celelalte? sau nu e suficient de inteligent incat sa ia fiecare relatie ca atare?
Sfat? Scapa pana nu e prea tarziu. O sa ajungi sa respiri doar ca el sa fie multumit vag de tine, niciodata sa nu fi destul, tu mereu vei fi de vina, mereu copilaroasa, sau prea sensibila, el mereu prea ranit, prea neajutorat . Acum el exista pentru tine, esti tot ce si-a dorit vreodata, pana nu vampirizeaza tot ce mai ai.
Cauta articole pe tema. Inca nu cred ca esti pregatita sa il lasi, din pacate cand vei fi va fi prea tarziu pentru sufletul tau si va trebui multa recuperare. Am fost in ceva similar 3 ani.
E doar inceputul, cerbitza! Sper sa ma insel, sa iti fie mai bine, sau cum iti zici tu sa fie doar „o faza”.
Grija cu numele, pls.
Buna Corina,
Imi pare rau ca ai trecut printr-o asemenea experienta, dar ma bucur ca ai reusit sa iesi si ca acum esti bine.
Intr-adevar, traim intr-o tara in care inca se mai crede, pe alocuri, ca este normal ca femeia sa aiba drepturi mai putine intr-o relatie, ca este acceptabil ca barbatul sa o dirijeze, sa o jigneasca, si chiar sa o bata. Este alarmant cat de putina informatie exista asupra acestui subiect si cat de dificil este pentru o femeie sa gaseasca sprijinul de care are nevoie pentru a iesi dintr-o relatie abuziva.
Cred ca este o idee excelenta sa iti scrii povestea, sunt atatea femei care ar putea beneficia de pe urma povestii tale. Daca ai nevoie de ajutor cu promovarea povestii, astept cu drag sa ma contactezi.
Si ce facem cu „amintirile” neplacute care iti apar in gand sau in „fata ochilor”?! ” Amintiri” care ne chinuie, dar de care nu putem scapa?! Si cosmarurile?! Este in regula sa ma doara si sa nu pot vorbi despre cealalta persoana, nu?!
Sunt constienta ca am luat cea mai buna decizie renuntand la viata cu el si nu vreau sa ma intorc inapoi, dar, repet: la „amintiri” cum renunt?!
Am trait intr-o astfel de relatie, articolul d-voastra e foarte bun si ar trebui citit de multe femei care au cazut in robia „barbatilor”care le asupresc.E trist ca inca se mai intampla lucruri de acest gen in cupluri, ca uni refuza sa evolueze si nu isi recunosc problomele traind absurd si chinuind pe altii apropiati lor.Pacat ca aceste lucruri nu se discuta prea mult si nu se mediatizeaza atat cat ar trebui. Sunt foarte multe femei care traiesc in asemenea situatii si trec prin asemenea drame.Poate va voi scrie candva si povestea mea cu speranta sa pot fi de ajutor altor femei.Corina B.