Iubeste-ti copilul neconditionat!
Copiii au nevoie sa se simta iubiti, mereu si neconditionat, chiar si atunci cand nu se poarta asa cum iti doresti; de fapt, mai ales atunci cand nu sunt ascultatori. Suna ciudat? Nu si daca te gandesti ca numai percepandu-te ca aliatul lui, micutul tau se poate simti in siguranta sa faca greseli, parte integrala a invatarii si explorarii lumii in care l-ai adus. Copilul tau are nevoie sa se simta iubit fara sentimentul ca aceasta iubire dispare cand nu face ce-i zici sau cand are o criza de nervi.
Fara aceasta iubire si acceptare un copil sufera, invata lectii pe care de fapt nu iti doresti sa le invete si relatia ta cu el se degradeaza, creand conflicte si mai mari.
A-ti iubi copilul in mod neconditionat nu inseamna a nu-i impune limite si a-l lasa sa faca tot ce isi doreste si nu inseamna nici sa-i ignori comportamentele rele sau incorecte, ci sa-l ghidezi cu blandete si sa-l ajuti sa-si dezvolte abilitatea de a gasi solutii alternative.
Orice metoda coercitiva de disciplinare nu va avea efecte decat de suprafata si pe termen scurt, iar copilul isi va pierde usor-usor interesul de a coopera, de a invata, de a explora si persevera: „fa-ti curat in camera sau vei regreta!”, „vorbeste-i frumos surorii tale sau te plesnesc!”, „nu te mai smiorcai atat si inchide o data televizorul”.
Iti propun un exercitiu de empatizare: ce iti inchipui ca poate simti un copil cand aude aceste cuvinte? Care sunt motivele pentru care s-ar supune, si ce lectii poate trage din asemenea evenimente? Probabil ca si tie ti s-a intamplat in copilarie, sau in viata ta de adult, sa primesti afectiune in mod conditionat si sa fii catalogat ca fiind o persoana „rea” atunci cand nu ai stiut cum sa procedezi mai bine sau atunci cand ti-a fost frica; cum te-ai simtit in acele momente? Crezi ca ar fi existat si alte mijloace de solutionare a problemelor cu pricina?
Copilul va raspunde cu mai multa buna-vointa si cooperare cerintelor tale atunci cand si tu il incurajezi, il asculti si-i oferi respect: „hai sa facem curat la tine in camera – eu adun piesele de lego, si tu te ocupi de masinute.”, „trebuie sa te fi simtit tare furios daca ai fost in stare sa-i vorbesti asa surorii tale, si pe ea a durut-o, nu-i asa? Ma intreb ce-ai putea face s-o ajuti sa se simta mai bine”, „imi pare rau ca iti este greu, dar acum trebuie sa inchidem televizorul. Vei mai avea timp si maine sa te uiti la desene”.
Prin incurajarile oferite faci mult mai mult decat a-ti invata copilul sa coopereze – incepi sa capeti incredere in ideea ca micutul tau este capabil sa invete atunci cand ii dai sansa sa regandeasca situatia-problema.
