Anxietatea si atacurile de panica
Anxietatea este un răspuns firesc în faţa situaţiilor primejdioase, stresante şi solicitante. A simţi un anume nivel de nelinişte este perfect normal, de exemplu, dacă urmează să mergem la un examen sau la un interviu pentru postul pe care ni-l dorim. Dar această simplă stare de nelinişte se poate transforma foarte uşor într-o tulburare anxioasă, atunci când reacţiile pe care le avem, fie în faţa stresului fie faţă de gândurile intruzive, devin nejustificat de mari. Tulburările de anxietate pot varia în formă şi intensitate, de la cele mai puţin severe atunci când avem temeri nejustificate dar deţinem încă un mare control asupra emoţiilor şi trăirilor noastre, până la cele severe atunci când nu mai putem să ne oprim din a ne îngrijora şi senzaţiile fizice tipice anxietăţii (palpitaţii, tremur, senzaţia de gol în stomac, senzaţia de leşin, dificultatea de a înghiţi, dureri în capul pieptului, ameţeli, frisoane, etc.) devin foarte greu de suportat, ajungând să ne temem de aproape orice.
Multe persoane trăiesc cu impresia că anxietatea este o problemă psihică foarte gravă, când de fapt ea poate fi tratată cu succes prin terapia cognitiv-comportamentală, terapie ce s-a dovedit a fi cea mai eficientă în intervenţia atacurilor de panică şi a anxietăţii. Dacă suferi de anxietate, probabil că gândurile tale sună cam aşa: „Frica este un semn de slăbiciune”, sau „Trebuie să nu simt frică niciodată”, sau “Toate fricile sunt dăunătoare”. Dacă ai încercat deja în trecut să îţi rezolvi anxietatea printr-o metodă sau alta care nu s-au dovedit a fi utilă, probabil ai ajuns să crezi că problema ta nu se va rezolva niciodată, refuzându-ţi în acest fel şansa unei noi încercări care ţi-ar putea îmbunătăţi în mod semnificativ situaţia.
Intervenţia cognitiv-comportamentală a atacului de panică este construită în jurul anumitor scopuri. În primul rând vei fi ajutat să înţelegi natura anxietăţii tale prin identificarea gândurilor cauzatoare de teamă. Gândurile cauzatoare de anxietate sunt negative şi nerealiste iar prin terapia cognitiv-comportamentală ele pot fi transformate în gânduri mai pozitive şi realiste. În al doilea rând, vei fi ajutat să identifici situaţiile pe care le eviţi şi de care îţi este teamă. Chiar dacă tentaţia menţinerii comportamentelor de evitare este mare din cauza sentimentului imediat de eliberare pe care aceasta îl oferă la început, în timp, ea va deveni baza perpetuării anxietăţii. Un alt obiectiv al demersului psihoterapeutic va fi să înveţi cum să îţi evaluezi intensitatea şi frecvenţa simptomelor specifice ale anxietăţii. De asemenea, va fi necesar să identificăm şi alte tulburări coexistente, ca de exemplu problemele familiale şi de cuplu, tulburările sexuale, tulburările de alimentaţie, etc. Dacă suferi de anxietate socială te voi ajuta să îţi îmbunătăţeşti aptitudinile sociale. Vei învăţa diverse tehnici de relaxare pe care apoi le vei putea pune în practică de unul singur şi vei învăţa cum să îţi controlezi respiraţia.
Un element esenţial al demersului terapeutic va fi expunerea treptată la situaţiile declanşatoare de anxietate. La început va fi posibil să ai impulsul de a ceda comportamentelor de evitare şi vei resimţi un nivel mai ridicat de stres, dar cu garanţia că în timp stresul şi frica resimţite se vor diminua în mod considerabil şi vei deveni din ce în ce mai capabil să faci faţa situaţiilor pe care obişnuiai să le eviţi. Cu cât intensitatea simptomelor anxioase va scădea, cu atât îţi va creşte încrederea de sine şi vei putea să revii la o viaţă normală şi fericită.
