Ce si cat le spunem copiilor despre divort?

Divorţul este o experienţă dificilă şi dureroasă atât pentru părinţi cât şi pentru copii, şi se întâmplă foarte des ca părinţii să se simtă depăşiţi de situaţie şi neştiutori în legătură cu abordarea acestei discuţii cu copiii lor. Părinţii, prinşi de propria suferinţă şi absorbiţi de schimbările pe care le implică divorţul, pot uita de consecinţele copleşitoare pe care le au aceste schimbări asupra copiilor. Sau, din teama de a nu face şi mai mult rău, preferă să ignore subiectul.

De cele mai multe ori, părinţii care ajung la psiholog cu această problemă mărturisesc că le este foarte dificil să aprecieze cât de mult pot înţelege copiii lor ideea de divorţ sau separare, sau trăiesc cu convingerea că prin evitarea discuţiilor despre divorţ îşi vor ajuta micuţii să treacă mai uşor peste această perioadă. Din păcate, lucrurile stau altfel şi copiii au o reală nevoie de a înţelege schimbările din viaţa lor; dacă această nevoie de a înţelege nu le este satisfăcută, pot apărea probleme serioase, de ordin emoţional sau comportamental.

Când, cum şi ce să-i spui copilului despre divorţ?

Preferabil înainte de divorţ, pentru a evita să se simtă pus în faţa faptului împlinit. Dacă există posibilitatea, este recomandat ca ambii părinţi să fie implicaţi în discuţie, să nu se acuze unul pe altul în faţa copilului, să evite manifestările violente şi ieşirile agresive, şi să se concentreze asupra relaţiei cu copilul în calitate de părinţi şi nu de cuplu. Chiar dacă nu există posibilitatea ca ambii părinţi să fie prezenţi la discuţii, regulile menţionate mai sus se menţin. Asigură-l că iubirea pe care i-o porţi nu va dispărea chiar dacă urmează să divorţezi.

Încearcă să fii deschis cu copilul şi să-l încurajezi să îţi pună cât mai multe întrebări. În felul acesta, te poţi asigura că orice eroare de înţelegere va fi clarificată şi rezolvată din start şi că nu se va perpetua în viitor. Nu uita să te asiguri că micuţul tău a înţeles tot ce i-ai explicat şi evită pe cât posibil să îţi manifestezi frustrarea faţă de el în cazul în care va fi necesar să explici acelaşi lucru de mai multe ori.

Uneori, o singură discuţie nu este de ajuns; mai mult ca sigur va fi nevoie de discuţii repetate, provocate fie de tine fie de copil. Unii copii pot deveni mai retraşi şi mai tăcuţi decât de obicei şi vor evita să iniţieze discuţii legate de subiectele dureroase din viaţa lor. Nu o lua ca pe un semn că totul este rezolvat sau că nu mai este nevoie să vorbeşti cu el şi asumă-ţi rolul de iniţiator al discuţiilor: vorbeşte-i despre cum te simţi şi încurajează-l să facă la fel. Ajută-l să îşi identifice emoţiile şi să conştientizeze legătura dintre acestea, situaţiile în care se află, gândurile pe care le are, şi chiar senzaţiile fizice. Asigură-l că emoţiile sunt trecătoare şi că oricât de trist sau speriat s-ar simţi pe moment, lucrurile nu vor rămâne aşa.

Nu uita că divorţul implică mai multe schimbări şi că micuţul tău trebuie să fie pregătit din timp pentru fiecare dintre ele. Aşadar, nu uita să-i vorbeşti despre toate schimbările ce urmează să se întâmple în viaţa lui, înainte ca acestea să se întâmple: schimbarea locuinţei, a programului zilnic, schimbarea timpului petrecut cu fiecare dintre părinţi sau bunici, etc. Pe cât de mult posibil, încearcă să-i respecţi rutina zilnică pentru a evita să-l copleşeşti cu prea multe schimbări dintr-o dată, şi nu uita să rezervi destul timp activităţilor plăcute.

Acordă atenţie, interes şi toleranţă faţă de sentimentele pe care le simte, fără a încerca să-l grăbeşti să îşi schimbe starea emoţională. În asemenea momente, copilul are nevoie să înţeleagă că este îndreptăţit să se simtă trist, îngrijorat, confuz sau furios şi că are sprijinul tău orice ar simţi.

Aşa cum spuneam şi mai devreme, micuţul tău are nevoie să simtă că ambii părinţi sunt prezenţi şi implicaţi în viaţa lui iar în cazul în care va simţi lipsa de implicare sau afecţiune a vreunuia dintre părinţi, există riscul ca acesta să se simtă abandonat şi neiubit. Evită să vă certaţi în faţa lui şi învaţă să faci diferenţa dintre problemele care au dus la destrămarea cuplului şi problemele legate de îngrijirea copilului.

Nu te neglija şi nu te pune pe ultimul loc.

Caută suport emoţional la prieteni, ai grijă de sănătatea ta, caută să te dedici unui hobby sau apelezi la un psihoterapeut. Câteva şedinţe de psihoterapie te pot ajuta să îţi pui ordine în viaţă, să îţi gestionezi emoţiile negative şi să decizi ce îţi doreşti să faci în viitor.

Este posibil ca şi copilul tău să aibă nevoie de psihoterapie, mai ales în cazurile în care:

• Copilul tău nu poate accepta despărţirea şi încearcă să vă convingă să nu divorţaţi sau să vă împăcaţi. În acest caz, este posibil ca el să se simtă responsabil sau chiar vinovat de despărţire şi să încerce din răsputeri să dovedească ce copil “bun” poate fi.
• Copilul devine retras şi deprimat, plânge din orice sau refuză să mănânce.
• Devine agresiv, are un comportament provocator sau sfidător, bate alţi copii şi nu mai răspunde afecţiunii tale.