Cum sa-ti faci bebelusul sa adoarma

Problema somnului este una dintre cele mai solicitante probleme cu care se confruntă o mamă, în special în primii doi ani din viaţa bebeluşului. Un program şi o atitudine sănătoasă faţă de somn se dezvoltă chiar din primii ani de viaţă, iar majoritatea noilor părinţi sunt deja conştienţi de acest adevăr. Poate chiar şi din această cauză, proaspetele mămici se simt, de multe ori, depăşite de situaţie şi extrem de grăbite să stabilească un bun program de somn pentru micuţii lor. Această presiune de a face totul corect, combinată cu frustrarea şi oboseala adusă de nopţile pierdute, se poate transforma rapid într-un coşmar atât pentru copil, cât şi pentru mamă.

Scopul acestui articol este să te informeze şi să te ajute să alegi dintr-o varietate de tehnici, pe cele care ţi se potrivesc cel mai bine ţie şi micuţului tău.

Înainte să mergem mai departe, iată câteva informaţii generale legate de obiceiurile de somn din primul an de viaţă:

• Nou-născuţii dorm, în medie, între 15 şi 18 de ore pe zi, în reprize de somn ce nu durează mai mult de 2-3 ore. Ciclurile de somn sunt mult mai scurte decât cele ale adulţilor din cauza schimbărilor majore care au loc în creier.
• De la 3 până la 6 luni: În această perioadă, bebeluşul tău nu ar mai trebui să se trezească la fel de des ca în perioada anterioară pentru că ciclurile de somn devin mai lungi. Va dormi în jur de 15 ore pe zi, iar somnul de noapte va dura între 9 şi 12 ore. Este posibil încă să se mai trezească de 2-3 ori în timpul nopţii, dar în mod normal, dacă are greutatea corespunzătoare lunilor de viaţă şi dacă mănâncă suficient în timpul zilei, mesele din timpul nopţii pot dispărea.
• Între 6 şi 12 luni majoritatea bebeluşilor dorm în jur de 14 ore pe zi, cu două reprize de somn în timpul zilei şi 7 ore de somn în timpul nopţii.

Să-l las să plângă sau nu?

Aceasta este una dintre cele mai importante întrebări cu care se confruntă noile mămici, iar răspunsul variază de la situaţie la situaţie, în funcţie de nevoile şi problemele specifice ale fiecărui copil.

Pe de o parte, există păreri conform cărora este bine ca bebeluşul să fie lăsat să plângă, uneori chiar şi pentru perioade îndelungate, pentru că numai aşa va învăţa să se calmeze şi respectiv să adoarmă de unul singur. Din păcate, dacă atitudinea este împinsă la extrem, fără a lua în calcul nevoile emoţionale ale copilului, o posibilă boală, o tulburare de ataşament, etc., această metodă se poate transforma într-un eşec şi într-o posibilă traumă emoţională, copilul ajungând treptat să se simtă ignorat, abandonat şi neiubit.

Pe de altă parte, există păreri ce cad în extrema opusă şi conform cărora nu este bine să-ţi laşi bebeluşul să plângă deloc, sub pretextul că-i dăunează şi fizic şi psihic. Problema cu această atitudine este că, în scurt timp, atât mama cât şi copilul ajung să fie frustraţi şi extenuaţi, şi din cauza lipsei de somn, dar şi din cauza dependenţei emoţionale care începe să se formeze. Mamele care au o toleranţă scăzută faţă de plâns şi care încearcă să prevină sau să stopeze toate aceste evenimente au niste aşteptări nerealiste, pe care în scurt timp le vor transmite şi micuţilor, riscând ca aceştia să devină niste copii excesiv de alintaţi si de dependenţi.

Cum să îţi ajuţi micuţul să aibă un somn bun şi liniştit:

• Analizează-ţi propriile atitudini faţă de somn. Dacă bebeluşul tău se simte sau te vede agitându-te din cauza somnului, şi el va ajunge să-l asocieze cu o stare de nelinişte. Somnul este o stare plăcută şi reconfortantă, şi atitudinea care corespunde acestei stări este una securizantă şi calmă.
• Ajută-ţi bebeluşul să se relaxeze ori de câte ori este tensionat, nu numai înaintea somnului. Aşa-i vei crea un reflex cu ajutorul căruia, în timp, va învăţa să se liniştească de unul singur.
• Evită să-l pui în pătuţul lui după ce a adormit – când se va trezi nu va înţelege nici cum a ajuns acolo, nici de ce este singur, şi nici nu va face asocierea între starea de adormire şi somn şi propriul pătuţ. În plus, va începe să plângă pentru că va avea nevoie de ajutorul tău pentru a adormi din nou.
• Evită să-l legeni până când adoarme pentru a-i oferi posibilitatea să înveţe să se calmeze de unul singur. Ţine minte că majoritatea bebeluşilor se trezesc de 3-5 ori în timpul nopţii, şi în mod normal pot adormi de unii singuri dacă li se acordă şansa să înveţe cum să o facă.
• Fă-i un program de somn stabil. O oră fixă de somn îi va regla ceasul intern şi cu timpul se va transforma într-o obişnuinţă. Pentru a-i seta şi mai bine “ceasul intern”, asigură-te că bebeluşul tău este expus în mod corect la toate fazele zilei. Scoate-l la soare în timpul zilei şi oferă-i activităţi stimulante, potrivite vârstei pe care o are. Seara, schimbă puţin scenariul şi oferă-i activiţăti liniştitoare, care să-l pregătească pentru somn. Ţine lumina pe o intensitate mai mică şi asigură-te că nu sunt prea mulţi stimuli în camera în care se află (sunete, obiecte, culori, mirosuri, etc.). Iar în timpul nopţii ţine luminile stinse, chiar şi când se trezeşte sau când îl hrăneşti.
• În timpul nopţii, nu este necesar să-i schimbi scutecele. Excepţie fac situaţiile în care suferă de o iritaţie a pielii.
• Analizează atitudinea pe care o ai faţă de plâns, şi acceptă-l ca pe ceva care face parte din realitate. Toţi bebeluşii plâng, este modul lor de a comunica şi de a interacţiona cu lumea din exterior. În plus, plânsul pentru perioade scurte nu creează nici vătămări fizice şi nici psihice.
• Dacă se trezeşte în timpul somnului şi plânge mai mult de 10-15 minute, fă-i vizite scurte şi suportive, care să nu dureze mai mult de 1-2 minute. Fii calmă şi vorbeşte-i cu o voce scăzută şi iubitoare, evită să-i arăţi că eşti nervoasă şi încearcă să nu-l ridici din pătuţ pentru a-l lua în braţe. În cazul în care, după încercări repetate a metodei descrise bebeluşul tău continuă să plângă, ia-l în braţe şi ţine-l până când se linişteşte, şi pune-l înapoi în pat înainte să adoarmă.
• Implică-l şi pe tata, s-ar putea să fiţi amândoi uimiţi de rezultate.
• Evită să-l laşi să doarmă mult în timpul zilei.
• Ai răbdare. Va fi nevoie de ceva timp până când bebeluşul tău va învăţa să adoarmă de unul singur, iar până atunci este posibil să plângă, de multe ori chiar în speranţa ca tu să-l adormi. Este esenţial să-l faci să se simtă iubit şi important, la fel cum este esenţial să-i dai şansa să cunoască şi plânsul, în limite normale, cu scopul de a învăţa să se liniştească şi de unul singur. Nu te simţi vinovată dacă-l laşi să plângă pentru câteva minute sau uneori un pic mai mult, mai ales dacă vezi că obţii rezultate. Dragostea şi suportul pe care i le oferi în timpul zilei nu vor fi şterse cu buretele, şi în schimb vei obţine un copil sănătos din punct de vedere emoţional.
• Ţine un jurnal al somnului pentru a-i putea observa evoluţia în timp, dar şi pentru a nota şi compara tehnicile pe care le-ai încercat.