Facilitarea procesului de invatare la copii

Uneori, ca adulţi, ne este dificil să ne dăm seama de diferenţele care există între felul nostru de a percepe şi înţelege realitatea şi felul în care o face un copil. Te rog în continuare să reflectezi un pic la ce înseamnă a fi copil şi cât de copleşitor poate fi uneori să fii expus atâtor feluri de informaţie nouă, fără a avea prea multă experienţă în a învăţa. De multe ori, din păcate, sistemul de învăţământ nu acordă destulă atenţie nevoilor şi aptitudinilor fiecărui elev în parte. În acest fel, mulţi copii înzestraţi cu inteligenţă şi aptitudini devin elevi mediocrii din cauza lipsei stimulării şi atenţiei de care au nevoie. Copiii au o abilitate naturală de a învăţa, iar noi, ca adulţi, trebuie să învăţăm să identificăm circumstanţele în care ei învaţă cel mai bine.

Vom vorbi în continuare despre felul în care învaţă copiii, dar şi despre factorii care le inhibă învăţarea şi bunăstarea mentală.

O serie de studii ştiinţifice au dovedit că cei mici învaţă mult mai rapid atunci când înţeleg conceptele care stau la baza teoriilor. Copiii care sunt implicaţi în activităţi, proiecte şi observaţii pe marginea subiectului care trebuie învăţat au mai multe şanse să reţină lecţia şi să îşi menţină interesul pentru subiectul respectiv. Acordă copilului tău o parte din controlul asupra învăţatului – în acest fel, el va învăţa cum să îşi dozeze timpul şi resursele mai eficient şi va deveni mai responsabil. Ajută-ţi copilul să îşi stabilească obiective care să fie în acord cu aptitudinile şi interesele sale. Nu insista să fie bun la o materie care nu-i place, s-ar putea să obtii rezultatul opus aşteptărilor tale.

Copiii cu o viaţă sedentară tind să aibă rezultate mai proaste la învăţătură. Încurajează-ţi copilul să fie activ în pauză. Activitatea fizică îmbunătăţeşte memoria, concentrarea şi calitatea procesării informaţiei. Plimbările în natură afectează şi ele într-un mod pozitiv abilitatea copiilor de a învăţa.

Copiii anxioşi au şi ei probleme la învăţătură. Lor le este greu să îşi menţină concentrarea, le este greu să înceapă o nouă activitate şi sunt uşor de distras. Din cauza nivelului ridicat de stres memoria de scurtă durată are şi ea de suferit. Cei care au totuşi rezultate bune la învăţătură, depun mult mai mult efort decât restul colegilor lor care obţin rezultate similare.

Conform ultimelor studii, s-a arătat că ar fi o legătură între vârsta la care merge copilul la şcoală şi performanţa sa academică. Copii care sunt daţi la şcoală mai târziu tind să aibă rezultate mai bune, o încredere în sine sporită şi o mai bună abilitate de a socializa cu colegii lor. Studiile arată că există o strânsă legătură între felul în care socializează un copil (câti prieteni are, cât de bine se înţelege cu ei, implicarea sa într-un grup) şi rezultatele şcolare bune. La şcoală, este dezirabil ca învăţătorii şi profesorii să dea activităţi de grup, să-i ajute pe copii la înlesnirea rolurilor pe care le vor ocupa în grupul respectiv şi să creeze circumstanţele necesare functionării grupului într-o manieră armonioasă. Şi ora la care se duc la şcoală pare a fi importantă, studiile sugerând că este mult mai bine pentru copii să nu se scoale cu noaptea-n cap.

Un alt lucru care este ignorat mult prea des este faptul că profesorii ar trebui să ajute elevii să facă legătură dintre lucrurile pe care le ştiu deja şi cele care urmează să li se predea. Este foarte dificil ca cineva, fie el copil sau adult, să memoreze, să înţeleagă şi să pună în practică ceva total necunoscut. De asemenea, este preferabil ca atât profesorii, la şcoală, cât şi părinţii, acasă, să-i ajute pe copii să înţeleagă lecţiile şi nu doar să le memoreze automat, adică să “tocească”. Diferenţa dintre cele două este că, dacă ceva este înţeles are mult mai multe şanse să rămână în memoria de lungă durată, pe când o lecţie care a fost memorată automat va fi uitată la fel de repede. Profesorii sunt sfătuiţi să-i roage pe elevi să explice conceptele predate cu cuvinte proprii, să explice diferenţele pe care le văd ei între două sau mai multe concepte, sau chiar să facă o schemă sau un desen (unde este cazul) a celor învăţate.

Nu ignora faptul că un copil fericit, iubit, responsabilizat, cu ocupaţii şi interese diverse, căruia i se explică în loc să i se interzică, şi care are un nivel ridicat de toleranţă în faţa stresului este un copil sănătos.