Sa intelegem anxietatea scolara
Anxietatea şcolară, sau refuzul/teama de a merge la şcoală, este o problemă cu care se confruntă mulţi copii, deseori fiind un fenomen greşit înţeles. Nu de puţine ori, din cauza lipsei de informaţie, copiii care refuză să meargă la şcoală sunt percepuţi ca fiind leneşi, nemotivaţi, singuratici sau nesociali, când ei de fapt încearcă să facă faţă unor probleme emoţionale dureroase.
Cele mai întâlnite cauze pentru refuzul şcolar sunt:
- Anxietatea de separare. Ea apare mai ales la copiii care nu au fost duşi la grădiniţă sau care nu au petrecut destul timp în afara casei sau fără părinţi. Aceşti copii au nişte îngrijorări specifice, şi, în timp ce unora dintre ei le este mai uşor să şi le exprime, alţii au nevoie de ajutorul şi sprijinul părinţilor pentru a căpăta încrederea necesară ca să poată vorbi despre ele. În orice caz, aceste îngrijorări sună cam aşa: “Dacă se întâmplă ceva şi nu mai poţi ajunge să mă iei de la şcoală?”, “Dacă păţeşti ceva cât timp sunt la şcoală?” sau “Mi-e teamă să nu mi se facă rău.”
- Anxietatea socială. Copiii care suferă de anxietate socială se tem, şi prin urmare încearcă să evite, situaţiile în care trebuie să interacţioneze cu alte persoane sau să se simtă în centrul atenţiei.
- Existenţa unei dizabilităţi de învăţare. În acest caz, copilul evită să meargă la şcoală pentru că simte că-i este dificil să înţeleagă materiile, să înveţe, sau să fie atent în timpul orei.
- Abuzul/bătaia în familie este iarăşi un motiv pentru care unii copii refuză să meargă la şcoală, din cauza ruşinii pe care o simt fie când se compară cu restul colegilor, fie de teama de a le fi văzute semnele de abuz.
- Tulburarea obsesiv-compulsivă îi poate de asemenea determină pe copii să evite mersul la şcoală pentru că fie se tem de infestarea cu microbi, fie pentru că le este dificil să se trezească la timp din cauza ritualurilor.
O schimbare majoră în viaţa unui copil poate şi ea fi responsabilă pentru refuzul de a merge sau de a sta la şcoală: mutatul într-un nou oraş sau într-o nouă şcoală, divorţul părinţilor, moartea cuiva apropiat sau pierderea unui prieten.
Simptomele resimţite sunt:
- Plâns
- Insomnii
- Diaree
- Tristeţe
- Dureri de stomac
- Agitaţie nejustificată
- Frică nejustificat de mare faţă de anumite obiecte, persoane sau evenimente
- Tremurături
- Dureri de cap
- Senzaţie de sufocare
- Greaţă
- Urinări frecvente
- Transpirat excesiv
- Anxietate puternică mai ales la trezitul de dimineaţă
- Coşmaruri
Ce sa faci dacă şi copilul tău se confruntă cu probleme asemănătoare:
- Ajută-l să îţi vorbească despre temerile lui, oferă-i înţelegerea ta, şi căutaţi împreună soluţii practice. Este foarte important să-l implici şi pe el în căutarea soluţiilor şi chiar să-l încurajezi să genereze propriile lui soluţii.
- Evită să-l cerţi dar şi să-l supra-protejezi.
- Rezistă tentaţiei de a-l lăsa să stea acasă, chiar dacă îl vezi că suferă. În schimb, încearcă să-l expui mediului şcolar puţin câte puţin, în timp ce menţii comunicarea şi vorbiţi zi de zi şi despre problemele apărute, şi despre soluţii, dar şi despre experienţele sale pozitive din acea zi.
- Încurajează-l, spune-i că se descurcă bine şi că eşti mândră de el de fiecare dată când face un progres, oricât de mic ar fi el.
- Încurajează-i interesele şi diversifică-i activităţile plăcute din afara şcolii, pe care chiar le poţi folosi drept recompensă dupa o zi mai dificilă la şcoală, după o lucrare sau o teză la care s-a prezentat, sau după o săptămână obositoare.
- Faceţi jocuri de rol. De exemplu, dacă există o problemă cu un alt coleg care se poartă urât cu el, lasă-l să-i joace rolul în timp ce tu joci rolul copilului tău. În acest fel, îi poţi oferi un model funcţional de gestionare a situaţiei. Schimbaţi rolurile şi vezi cum se descurcă.
- Daca simţi că problema este mai complexă, cere ajutorul unui psiholog.
