Cum sa treci peste o despartire
Despartirile pot fi unele dintre cele mai dureroase evenimente ale vietii, si cu toate acestea ele fac parte din experienta de a fi om. Fie ca esti la varsta adolescentei sau mai tarziu in viata, fie ca ti-ai dorit aceasta despartire sau nu, tot va exista o perioada de “doliu”, o perioada nu tocmai usoara dar esentiala in dezvoltarea ta personala.
Menirea acestui articol nu este aceea de a te scuti de durerea perfect normala pe care o simti, ci de a iti oferi un sprijin in parcurgerea unei etape importante din viata ta.
De ce spun ca este importanta? Pentru ca schimbarile prin care treci dupa terminarea unei relatii in care ai investit multe sentimente, timp si planuri, sunt decisive pentru cursul vietii tale de acum inainte si pentru cum vor arata relatiile pe care urmeaza sa le ai. Si cum nu ai cum sa te impotrivesti starii de schimbare permanenta in care te afli, o poti macar intoarce in favoarea ta prin a o transforma intr-un proces constient.
- Un prim impuls ce il poti resimti dupa o despartire este acela de a face ceva, orice, pentru a nu te mai simti asa. Cu toate acestea, daca vei incerca sa iti urmezi acest impuls, exista mari sanse sa nu faci altceva decat sa acumulezi si mai multa amaraciune si frustrare, observand ca nu ai cum sa eviti starea de rau. Mai exista posibilitatea ca, in caz ca te incapatanezi si mai mult sa eviti acceptarea realitatii curente, sa reusesti sa schimbi ceva la suprafata, sa iti “pacalesti” mintea ca nu suferi, dar cu pretul de a iti amorti si ignora existenta unor sentimente cat se poate de reale care, nerecunoscute, nu isi pot gasi rezolvarea si care te vor afecta in multe situatii importante pentru tine. A-ti accepta starea de suferinta cu tot ce implica ea nu echivaleaza cu a te lasa subjugat de neputinta, ba din contra, iti ofera sansa de a iti explora sufletul, sentimentele si prioritatile in viata. A iti da voie sa plangi dupa acele lucruri care iti lipsesc si care ti-au fost dragi in timpul relatiei inseamna a iti lua la revedere de la trecut intr-un mod corespunzator. Parcurgerea acestei etape iti va permite sa ajungi sa ai incredere in viitor si in abilitatea de a fi fericit. Pe masura ce vei lucra cu furia si tristetea, le vei inlocui cu noi interese, planuri pozitive si cu o buna imagine de sine. Nu te grabi sa treci la urmatoarea etapa si nu te astepta ca daca o zi a fost mai buna si restul vor fi la fel; mai degraba ia acea zi ca pe un semn ca lucrurile incep sa se indrepte, ramanand constient de faptul ca este posibil ca inca sa mai ai un drum lung de parcurs.
- Sentimentele si reactiile ce izvorasc din terminarea unei relatii te pot impinge catre izolare si inactivitate. Pentru a evita sa intri in depresie, vorbeste despre sentimentele tale cu cei apropiati sau cauta un grup de suport pentru persoane care tocmai au iesit dintr-o relatie. Simplul fapt ca vezi ca si altii trec prin situatii similare, tu te poate ajuta sa nu te mai simti atat de singur si neinteles. Implicandu-te in problemele altora s-ar putea sa te trezesti dandu-ti niste solutii uimitoare la propriile framantari.
- Desi este normal sa regreti si sa iti fie dor, nu uita ca scopul final este sa mergi mai departe cu viata si planurile tale si sa devii independent de fosta relatie. Evita sa iti cauti fostul partener chiar daca iti este dor si chiar daca iti propune sa va vedeti. In majoritatea cazurilor este aproape imposibila o simpla relatie de prietenie intre fostii parteneri, iar mai mult de atat implica prea multe complicatii care nu fac altceva decat sa intarzie vindecarea. Daca amandoi va doriti sa puteti avea o relatie de prietenie undeva in viitor, o perioada de pauza va poate ajuta sa va adaptati noului stil de viata si sa va pierdeti identitatea de cuplu.
- Accepta ca sunt niste intrebari la care probabil nu o sa gasesti nici un raspuns, sau ca raspunsul pe care-l vei gasi nu va fi cel pe care ti-l doresti. Realitatea este ca oricine se poate schimba drastic, pana si persoana cu care ai fost intr-o relatie de lunga durata. Cand simti ca incepi sa te lasi cuprins de intrebari obsesive de genul “de ce” sau “daca”, aminteste-ti de scopul tau final: acela de a iti vindeca ranile.
- Cauta activitati care-ti sunt benefice: apuca-te de un curs, fa sport, mananca mai sanatos, calatoreste, citeste, creeaza, mergi la masaj sau la un concert. Cu cat te vei simti mai bine in propria piele, cu atat mai usor iti va fi sa te desprinzi de trecut.
- Dupa ce au trecut mai multe luni de la despartire si te simti pregatit sa evaluezi intreaga relatie, asa cum a fost ea, dar si pe tine, urmatoarele intrebari ar putea sa iti fie de folos: Care au fost cele mai bune momente ale relatiei? Dar cele mai rele? Care au fost trasaturile pe care le-ai admirat la fostul partener? Dar cele care nu ti-au placut? Cum ati contribuit fiecare dintre voi la agravarea problemelor? Care crezi ca sunt cele mai importante greseli pe care le-a facut fostul partener? Care sunt cele mai mari greseli facute de tine? Care sunt lucrurile pe care n-ai avut niciodata sansa sa i le spui? Pentru ce ai vrea sa-i multumesti, pentru ce ai vrea sa-i ceri iertare si pentru ce ai vrea sa te ierte? Multora le este mai usor sa raspunda la aceste intrebari in scris, din cauza volumului mare de informatie si a fluentei pe care o au gandurile cand sunt scrise. In plus, asa vei putea sa recitesti aceste ganduri ori de cate ori simti ca ar mai fi ceva de adaugat, sau chiar peste ani pentru a iti aduce aminte de aceasta perioada a vietii tale.
423 Comments
Bună.. am citit multe comentarii, studii , articole … este greu ma aflu într o situație destul de neplăcută care ma consuma. 5 ani de relație și 4 ani de căsătorie plus un băiețel de aproape 4 ani la mijloc… Nu pot spune ca am avut marea poveste de dragoste .. da a fost iubire… ne am cunoscut ne am plăcut.. întâlniri discuții am realizat ca amândoi aveam același teluri în viata , el mai mic cu 4 ani decât mine . După 3 luni de relație am rămas gravida .. când a aflat a fost relativ incantat toate bune și frumoase. Sa menționez este un bărbat care se lasă ușor influențat de alții. Într-una din zile vine acasă de munca și ma întreabă dacă copilul este al lui , pentru ca scumpii lui colegi au făcut mișto de el dacă. A ia gata gravida. A fost un prim soc pt mine am plâns am trecut mai departe .. și am început sa planificam nunta. Am avut o perioada relativ linistita. În perioada aceea stăteam la părinții mei … nici cu ei nu am o relație wow … dar asta este alta poveste. Am făcut nunta a venit și copilul .. când la văzut a înțeles ca gresise …. am avut depresie post natala .. mi a fost greu … el nu înțelegea ca am nevoie de susținere de cuvinte frumoase orice … mi a spus odată ca asa este felul lui mai rece … când băiețelul a făcut 9 luni am reușit sa ne mutam în apartamentul pe care l am achiziționat… speram sa fie altfel în doi sa se implice mai mult. Venea acasă de multe ori și dacă copilu pangea .. ca ce copilul asta știe doar sa tipe …. relația noastră ușor ușor a început sa se deterioreze .. eu ii spuneam ce nu este ok .. ii propuneam inclusiv în pat sa fim mai inventivi … ușor ușor l am lăsat și m am lăsat și pe mine acceptase rutina … ca na asa este căsnicia. Când baiaful avea vreo 2 ani și puțin am achiziționat o masina ( el pune și a pus valoare pe lucruri ) am plecat în excursie … baiatul în scaun a început sa vomite .. rau de masina .. s-a supărat foarte rău că a murdărit copilu masina.. a oprit în localitatea in care eram ,copilu plangea l am luat în brate el a scos scaunul la aruncat într un șanț ca ne batem joc de masina etc …I am spus sa încetez cu circul și vb acasa .. am rămas și de data asta fără cuvinte … toți îmi spuneam ce băiat bun este cuminte etc .. nu neg asta doamne fereste…. un alt episod tot cu copilul când a făcut pipi pe canapea … sa repezit sa îl ia de gat sa îl bage cu nasul în pătură am crezut ca înnebunesc. Prima cearta serioasa în care i am spus și de divorț asta a fost … am trecut și peste asta … a doua certa foarte mare a fost când eu am făcut accident cu masina … din nou mi sa reproșat ca am distrus masina ca plătim rata etc… nu l -a interesat dacă sunt bine dacă am pățit ceva ,nu…de atunci nu am mai avut voie sa pun mana pe masina doar când el era cu mine .. totul a culminat cu toamna anului trecut când efectiv nu am mai putut I am spus ca sunt nefericita ca ma ascund sa plang .. ca vreau sa ne despărțim… am primit un val de critici .. de la toți ,ca distrug familia ,ca nu voi mai găsi pe altcineva sa ma ia cu copil …. etc … în tot acest timp copilul meu se închidea ușor ușor în lumea lui eu îl vedeam .. dar pe deoparte negam ceea ce vedem … pe 8 ianuarie I am spus sa plece și sa ma lase sa ma liniștesc… atunci după un timp am început sa analizez la rece atitudinea copilului în martie 2022 am fost la psihiatru .. diagnostic autism înalt funcțional.. am crezut ca nu este adevarat dc eu … dar am realizat ca trebuie sa fac ceva … ședințe de terapie și mult ieșit în natura afara .. comunicat cu el … soțul meu care nu mai sta cu noi a încercat sa arunce în neam…. ca sigur este din neamul tău… as vrea sa divorțez dar nu am puterea… el a ieșit la întâlnire cu o alta femeie plus vb pe rețele cu alte domnișoare…
… și ar mai fi de povestit … încă foarte multe… sunt asa de îngrozită de tot …
Buna, citesc de ceva timp comentariile si povestile tuturor, imi pare rau pentru fiecare in parte! Nici eu nu am o relatie tocmai fericita si nu stiu cum sa fac si ce sa fac. Parca nici sa ma exprim prea bine nu reusesc Sunt într-o relație de 4 ani dar acum exact un an am aflat ca am fost înșelată, am cerut explicații iar el mi-a spus că noi nu aveam tocmai o relatie prea buna in momentul in care a inceput sa vorbeasca cu respectiva si ca s-a întâmplat,(noi locuind în Italia, s- a dus in Romania pentru un week-end ca sa se întâlnească cu ea si evident sa „isi consume” asa zisa relatie) dar ca ii pare rau ca a gresit ca vrea sa repare si asa mai departe. Am acceptat să încercăm si am zis sa dau o a doua șansă….A fost un an greu cu multe evenimente in relatie care nu mi-au adus chiar ce speram eu….După ce am aflat vreo 2 saptamani dădea impresia ca se străduiește să repare tot ce a stricat, eu încercăm să mă iau cu alte ca sa nu ma mai gandesc acolo (pentru mine a fost un șoc imens) si asa am ajuns la începutul lui martie cand s-a inchis totul din cauza corona virusului. In astea 2-3 luni de carantina(nu mai stiu exact cate au fost) in care am stat închiși în casă la propriu a început să se joace jocuri online pana tarziu si sa doarmă, doar atat. Clar ca relatia dintre noi care era deja șubredă s-a înrăutățit si mai rauEu am incercat sa discutam sa ii spun cum vad lucrurile,sa ii spun cum ma simt dar singurul lucru pe care l-am auzit a fost ca tot din cauza mea e asa pentru ca eu sunt rece.(cum am fost pana sa aflu ca m-a înșelat nu am reusit sa mai fiu si l-am avertizat in legatura cu asta) Am inceput sa ne certam tot mai des sau mai bine zis sa discutam ca eu nu cautam sa ma cert, cautam sa ii spun cum ma simt si cum se vad lucrurile din punctul meu de vedere dar nu auzeam decât ca am chef de cearta! Am plecat si de acasă (locuind impreuna) câte o noapte, i-am spus că am sa ma mut in alt oras si ca o sa ies cu totul din viata lui, am plâns, am râs, am țipat, am urlat ,simt ca le-am facut pe toate si tot nimic. Si cand spun nimic, nu ma refer ca nu ne-am împăcat dar nici nu ne-am despărțit, asta ma debusoleaza cel mai tare. Nici nu ma vrea dar nici nu ma lasa….Dar problema e ca pe mine situatia asta ma apăsa din ce in ce mai tare si involuntar fac presiuni asupra lui ca sa stiu ,ori e alba, ori e neagra dar nimic. In fine….cred ca cel mai mult în momentul ăsta am nevoie de cineva cu care sa pot vorbi, văzând că noi ori suntem ca doi străini ori daca schimbam câteva vorbe se ajunge la concluzia ca eu am chef de cearta Chiar as vrea sa pot vorbi cu cineva despre asta!
Denisa , am o poveste identica. Ma simt captiv , dar , cand am ocazia sa ‘ ies’ nu vreau…
Buna. Situația mea este destul de asemănătoare. Dacă dorești, putem vorbi mai multe, îți sunt alături pt ca știu ce înseamnă. Ma găsești pe whatsapp 0735160105. Sper sa fii bine, este important sa știi ca nu esti singura.
N am crezut ca va exista așa ceva , așa sentimente , sunt pur și simplu varza ! Nu ma concentrez la munca , chiar eram sa fac ceva gram .. gândul îmi sta doar la ea dar greșeală a fost a mea , 2 luni nu mi a pasat de durere sau altceva dar apoi m a distrus dorul , frustrarea , Gelozia tot ! Spune ți va rog ce pot sa fac ..
De ce unele femei nu acorda o a doua sansa daca nu inseli sau esti violent cu ea? De ce te face sa te indragostesti de ea, iti spune ca din toate relatiile pe care le-a avut intrunesti cele mai multe calitati de pe „lista” ei si totusi… La prima cearta serioasa alege sa se desparta? Cand persoanele din jur ne spuneau ca ne potrivim dinainte sa ne cunoastem? Cum poti dupa sa fii indiferenta dupa ce spui plangand ” te iubesc” si la despartire sa ai asa indiferenta totala?
Dar ce te faci când nu o înșeli, nu ești violent, nu ești alcoolic nici macar nu te certi, îți spune că ești iubirea vieții ei și te părăsește pentru altul având și un copilaș împreună ???
Corect
Buna ziua, incerc sa imi spun si eu durerea. Sper sa reuesc sa povestesc si sa fiu inteles. Am cunoscut o fata acum 15 ani. Ea 18 ani si eu 28 de ani. Avea un cap de manechin, subtire si gingasa. Ii placea sa o alint, sa o surprind, sa o strang in brate. O iubeam mult, plecam de la firma si in pauze cand era la liceu sa o vad. Uneori se purta ciudat. Asa scunt daca radeam mai mult imi spunea ca ce am de ce rad si gata s-a terminat. Dar apoi isi revenea si ne impacam. O iubeam mult. Inainte de Craciun, dupa 6 luni de relatie a plecat 2 zile la Bucuresti inaintea mea dupa care m-am dus si eu. A fost ok dar la intoracere mi-a spus ca nu vrea sa mai fie cu mine. A spus ca s-a intalnit cu un alt baiat in cele doua zile. Am suferit mult si am facut tot ce s-a putut sa o aduc inapoi. O iubeam chiar si dupa 6 luni de zile. Cand ne-am impacat, in ziua respectiva familia mea a strans bradul si nu am stiut. Am chemat-o sa despodobim bradul amandoi dar a trebuit sa faca tata din nou bradul sa nu vada ca l-au strans :))) Ce ciudat suna. A fost ok apoi. Apoi am plecat in Anglia sa caut de munca sa o aduc si pe ea acolo. Aveam familia acolo. Dar nu am putut sa stau. La cateva zile mi-a dat mail ca totul e gata ca sa imi vad de viata mea. Aveam poze cu ea la mine, dormeam la capul patului seara cu ele. M-am intors dupa 2 saptamani la ea si ne-am impacat. La terminarea liceului mi-a zis ca nu o sa tina relatia asta cu ea la facutate la Bucuresti si eu in orasul meu. Am tot insistat sa fim impreuna si eu am cumparat o camera de camin sa stam amandoi in ea si eu sa ma mut cu munca in Bucuresti. Dar din pacate nu am gasit de munca ce doream si m-am intors acasa. A fost bine. venea ea sambata si duminica acasa la mine, ma duceam eu. Am tinut relatia 4 ani de zile. Apoi s-a intors in orasul meu si am ramas impreuna. O perioada a fost ok. Muncea si ea, ne-am mutat la ea in apartamentul parintilor ei ( ei s-au mutat la tara unde aveam treaba ). Am renovat amandoi o parte din apartament, ne iubeam, ii cumparam flori, cadouri, aveam grija de ea. Ma iubea si ea dar intr-un mod mai ciudat. Era foooarte geloasa nu prea puteam sa stau cu nicio fata de vorba la masa macar, au aparut certuri ca schimbam mai multe vorbe chiar si cu prietenele ei cum ca ma dadeam la ele sau ca ele se dadeau la mine. Am trecut si peste si am ramas impreuna. Dar aveam momente cand brusc parca o apuca ceva si se schimba in comportament. Ne certam dar apoi ne impacam. Certuri casnice, nu era vb ca plecam de acasa sau faze de genul asta. Am vrut sa plec in Anglia sa vina si ea apoi sa ne mutam acolo. Dar nu a vrut. Am plecat eu de 2 ori singur sa gasesc de munca, cu cearta la inceput dar apoi era ok. Am plecat caci firma mea scartaia si nu faceam profit asa mare incat sa ne permitem destule. Era asa..ceva cel mult mediu. M-am intors la ea de fiecare data. Era frumos, ne distram nu aveam copil, stateam in fiecare seara aproape in oras. Doar ca ma durea. Stateam cu prietenii pana la 3 dimineata cand era vara sa se simta bine si eu plecam la munca apoi.
la ora 8-9. Obosit dar dragostea nu are limite. O iubeam. Dupa un timp a inceput sa fumeze spice. Nu am fost de acord dar s-a suparat ca de ce nu o las si am lasat-o. Ba chiar am incercat si eu dar mi-a fost rau si m-am lasat pentru o perioada de timp. Bine, nici ea nu fuma des. Sa zicem de 2-3 ori pe luna. Mergeam prin Vama Veche , era frumos. Ne placea mult. Ne distram si totul era ok. Dupa o perioada am inceput sa fumam amandoi iarba. A fumat ea la inceput si apoi am incercat si eu si a fost ok. Tot asa , fumam rar. 2-3 pe luna. Mergeam prin camine pe la prieteni. Ne distram. Dupa o perioada a spus ca vrea sa faca un copil cu mine si daca nu vreau ne despartim. Na, ca o parte din baieti m-am panicat dar apoi am acceptat si asa a aparut frumoasa noastra fetita pe care o iubesc mai mult decat orice. La 3 luni i-am explicat ca aici in orasul natal nu prea are perspective copilul si sa plecam sa incercam iar in Anglia. Am plecat, am stat la familia mea sa nu platim chirie. Am gasit sa lucrez part time imediat cum am ajus. Dar dupa o saptamana mi-a spus ca ea nu se simte bine si vrea sa se intoarca acasa si daca vreau eu pot sa raman. Am renuntat la job si m-am intorc cu ea acasa. M-am certat cu familia care insista sa ramanem sa ne facem un viitor dar am spus nu. Plec inapoi caci este gravida si nu pot sa o las singura. Am ajus acasa. Ea lucra inainte dar cu 2 zile inainte sa plecam am aflat ca au dat-o afara de la munca. Am zis ca nu e nimic, din ce scot eu ne descurcam. Asa am facut. Relatia mergea ok 90%. Cu mici certuri dar aia era. A aparut fetita noastra. Poate ca am gresit, poate ca trebuia sa stau acasa in prima zi cu ele acasa cand au sosit de la spital dar am plecat la munca sa fac niste bani. M-am gandit ca tot pentru casa sunt. Am asteptat sa vina mama ei sa stea cu ea cateva zile sa o ajute. Dar nimic. De atunci au aparut problemele. Ea a intrat intr-o depresie. Ne certam, o data am plecat cateva ore de acasa si am stat in masina. Era prima data cand plecam de acasa. M-am intor pe la 3 noaptea. Ne-am revenit apoi. Feteta crestea frumos. Doar ca eu fiind singur la mine la firma si avand doar un salariu + ce primea sotia mea au aparut discutii ca de ce nu stau si eu acasa. I-am explicat ca trebuie sa muncesc sa aduc bani in casa. Munceam de la 9-18. Relatia mergea in continuare pana la urma ca una normala. M-am apucat de fotografie. Lucram si sambata sau duminica. Depinde cand aveam eveniment. A fost si bine si rau ca nu i-a convenit ca muncesc mult. Dar sincer sa fiu, am avut multe momente cu toti banii pe care ii faceam sa avem in casa doar 100 lei si sa sper sa fac niste bani ziua urmatoare. Eu sincer eram panicat. Era ca si cum eram faliti chiar daca faceam cate decat bani. Dar ne-au ajutat evenimentele sa ne revenim putin. Fetita a crescut. Pe cand avea 3 ani fetita am plecat in Anglia iar cu acordul ei sa mai incerc. Avea ajutor la orice ora dorea de la parintii mei. Doar ca au aparut discutii cant am stat acolo ( o luna maximum ) si m-a sunat tata ei si mi-a spus ca mi-am parasit familia ca vreau scap de ele si ca m-am dus la distractie si ca eu nu stiu sa muncesc, ca nu fac bani, etc. Tineti cont, de la parintii ei nu am vazut decat apartamentul sa stam acolo dar era pe numele lor. Tot ce am cheltuit cu renovarile ramanea acolo daca eu plecam. Dar nu am tinut cont de asta. Sotia s-a dus la parintii mei si le-a spus ca pot sa nu mai vin. Vrea sa divorteze. M-am suparat si in ziua respectiva mi-am luat bilet si pentru urmatoarea zi si am venit acasa. Nu ma lasa sa imi vad copilul. Deja cerea divort. Abia mi-am luat hainele de acolo. Am fost si cu politit la usa sa ma lase sa imi vad copilul. Pana la urma dupa o perioada am putut sa iau fetita la mine acasa. Toata despartirea a durat cam o luna si jumatate. Apoi am stat de vorba si ne-am impacat. Nu puteam sa stau fara copil. A fost ok dupa, relatia era ok. Am ajutat-o sa se angajeze intr-un loc bine platit. Ii cumparam cadouri, flori mai mereu, o ajutam prin casa cu ce avea nevoie. Nu plecam singur cu baietii la bere, nu pierdeam noptile aiurea. La un moment dat s-a schimbat iar si imi reprosa ca nu am grija de fata, ca nu stau cu ea. Ca nu imi pasa si sa fac pasi din apartamentul ei. Am ramas prost. Eu care si cand era fetita mica aveam grija juma juma cu ea de copil si apoi ma duceam la munca. Sa imi spuna asta? Am plecat, am luat hainele si am plecat. Atunci am inteles ca este o problema si cu apartamentul. Eu nu aveam nicio putere acolo. Ma putea da afara oricand cu toate ca am investit in el si eu. Ma durea mult pentru ca o iubea, mult de tot. Fetita mea intre timp incepuse sa se ataseze de mine si dupa 2 luni mai mult la mine statea impreuna cu mine si cu parintii mei si nu prea mai dorea sa se duca la sotia ea. Urla, tipa ca nu vrea acolo ca vrea sa stea cu tatal ei. Statea la mine si 3-4 nopti si apoi o noapte la ea si inapoi la mine. Ce sa ii fac? Sa o bat sa se duca la ea? Nu puteam . I-am explicat ca trebuie sa stea si la ea dar nu dorea asta. Si fetita mea ma iubea mult de tot. Sincer sa fiu si eu uneori parca ma bucuram ca e asa. Pai facusem atatea si tot la dat afara din casa se ajunsese. Sa ne intoarcem cu cateva luni. Dupa o luna a inceput sa ma caute sotia/. Am inceput sa ne vedem la cateva zile, faceam sex si ieseam pe ascuns in oras ca doi noi intragostiti. Lumea stia ca suntem despartiti. Am stat asa 8 luni de zile. Ma duceam si la ea noaptea, ma astepta, ne iubeam. ziua steateam de vorba pe FB. Mi-a spus de cateva ori sa ma duc inapoi dar i-am spus ca e devreme, vreau sa asteptam sa vedem ce se intampla. Dar relatia continua asa. Nimeni nu stia. Doar noi 2 ca suntem impreuna. De revelion in 2019 in noaptea de revelion mi-a scris sa ma duc acasa. I-am spus ca o sa vin dar sa fim siguri ca totul este ok si bine.. Fetita mea era 90% din timp cu mine. Dar era data peste cap cand statea la ea. Pentru asta statea asa putin acolo. Pe sotia mea o iubeam mult de tot dar nu ii intelegeam comportamentul. Amandoi suntem firi vulcanice din pacate. Pe parintii mei nu ii suparta. Ca de ce ma ajuta cu firma de exemplu. Cand fetita mea nu dorea sa merga la ea ii scria mamei mele ca e vrajitoare si ca a facut ceva cu copilul. Dar au iertat-o mereu pentru mine. Tatal meu ma impingea sa ma duc inapoi ca avem un copil si trebuie sa il crestem amandoi. Tata ei m-a sunat si m-a injurat grav dar am trecut peste. M-am intors in aprilie 2019 inapoi la ea legal. Cu o seara inainte facuse sex si mi-a spus ca e ultima data si fiecare isi vede de viata lui apoi. Am spus ok, aia e, nu am ce sa fac. Apoi mi-a spus in ziua urmatoare ca ea fara mine nu poate sa traiasca ca eu sunt totul pentru ea. Mi-a spus sa o ajuta ca are probleme psihice. O apuca plansul din orice asa brusc. Am incercat sa o ajut cat pot de mult dar cand incepea o cearta de la un pahar cu apa nici eu nu mai puteam si ne ciondaneam. A tinut asta ok pana in august 2019. Era o relatie ok, normala cu mici certuri uneori. Eu insa nu eram gelos. Sunt in realitate dar nu arat. Nu accept ca cineva sa se dea la cel de langa mine. Eu nu am facut asta niciodata si nu am inselat niciodata. Pentru mine nu exista. Cand sunt intr-o relatie sunt in relatie si gata. In august a inceput sa se raceasta relatia. Partea proasta ca si daca exista iubire la noi cearta apare din orice. Ne-am certat rau si de la o priza. De la orice. Eu nu am inteles niciodata de ce se face atat de mult scandal din nimic. Mie nu imi place sa ma cert. Deloc. Pentru asta au fost si certuri. Ca de ce eu nu am nimic de cerut. Ca de ce nu am pretentii si ca ce ca eu sunt jos ca om ca nu am nevoi si nu cer nimic, ca nu sunt barbat. In casa o ajutam cu orice avea nevoie. Eu nu ii reprosam ei ca nu face mancare decat o data pe saptamana max si resul primeam de la parintii meu. Asta e motiv de cearta? Urasc cearta. si pe 14 august dupa cateva zile in care abia ne mai vorbeam mi-a zis sa parasesc casa. Am plecat, fetita mea a plans si a venit cu mine. A fost la fel. Nu dorea sa se duca la ea, statea mai mult la mine. La ea doar cateva ore la 2-3 zile si rar dormea la ea. A durat o luna si mi-a scris intr-o seara sa ne vedem sa facem sex. Eu aveam eveniment si nu am putut dar ne-am vazut duminica si am iesit toti trei la plimbare. Am sarutat-o si parca era totul ok. Seara a dormit la mine, parintii meu erau plecati din oras. Am facut dragoste. A doua seara am fost la ea, fetita mea s-a nimerit sa doarma acolo. Am facut dragoste si eu tot insistam daca in luna in care am fost despartiti ( despartiti nu divortati ) a mai stat cu altcineva. A recunoscut ca a cunoscut pe cineva la o saptamana dupa despartire. Si ca nu au facut sex ( acum cine stie ) doar ca s-au sarutat. M-a rupt, am suferit max. Eu nu accept asa ceva. I-am spus ca plec unde vad cu ochii cu masina. M-a rugat sa nu plec sa raman. Nu intelegeam cum dupa 14 ani de relatie poti in 7 zile sa iesi cu altul. Ea tot spunea ca am fost despartiti si fiecare face ce dorea atunci fara sa dea socoteala. Cum e posibil cand iubesti sa faci asta? Mi-a spus ca ma iubeste dar a crezit atunci ca nu ma mai iubeste. Nu am mai plecat dar am suferit ceva pana sa imi treaca. Am trecut peste Dupa 2 zile am vazut ca are cont pe Tinder dar mi-a spus ca nu a fost nimic doar a fost curioasa sa vada cum e. M-am suparat dar mi-a trecut. Tot ea se suparase ca de ce m-am suparat ca are cont. L-a inchis apoi. A fost o luna in care ii scriam poezii, ii spuneam ca te iubesc de 10 ori zilnic, inimioare, etc. SI ea mie dar mai putin. Si inainte ii spuneam des ca o iubesc dar nu chiar asa ca in luna respectiva. Apoi am intrat in normal parca. Ma intreba ea ce ii spun dulce in fiecare dimineata. Trebuia sa fiu creativ :). Mi-a spus ca seara nu merge sexul daca nu e dulce ziua. Mai aveam si eu treaba, client. Nu stiu de ce nu a inteles ca nu pot sa vb mereu pe FB. Amandoi munceam. Mi-a spus ca simte nevoia de dragoste multa multa pentru ca in tinerete a suferit dupa dragoste. Parintii ei nu prea i-au acordat dragostea necesara, a crescut cu bunica ei si pe ei ii vedea rar, plecau singuri in concedii fara ea. Ce vina am eu aici? Relatia mergea ok dar nu mai era ca in prima luna dar era ok. Dar in timp mi-a spus ca s-a racit relatia si ea nu vrea asa. Ea vrea iubire mereu. Pai eu zilnic ii spuneam ca o iubesc, si flori si cadouri. Dupa ce am ajus acasa de revelion 2020 pe 1 ian ne-am certat ca de ce o las pe fetita sa ii spuna pe nume si de ce nu o caert sa ii spuna mama. Pai pana atuci de ceva vreme ii spunea pe nume si nu o deranja. Brusc mare cearta pentru asta. I-am spus ca nu e bine sa ne certam fix atunci ca o sa merga prost tot anul. Ne-am impacat. Apoi au inceput discutiile ca de ce stau eu si ma joc cu fetita mea asa mult. Ca de ce nu o las sa se joace singura. Cum poti sa ii spui unui tata care isi iubeste copilul ca de ce te joci cu ea? Mi-a spus ca noi 2 suntem pe primul loc si apoi copilul ca dragostea fata de copil se naste din relatia noastra daca ne iubim. Da, dar daca ea nu se juca cu ea ma jucam eu. Sa las copilul cand cerea sa se joace cu cineva si sa nu il bag in seama? Si tot asa ca ce , eu am devenit si mama si tata pentru copil ca ea nu mai exista. Pai nu e normal sa am si eu un cuvant de spus? Ea o certa si tipa la fetita daca nu facea caca zilnic si ii punea supozitor daca statea 2 zile fara caca. Eu ii luam aparare fetitei ca nu era normal. Vorbisem si cu un doctor si tot ca mine era corect. Sa lasam copilul fara supozitoare ca deja era traumatizata saraca. Era sa uit, parintii mei unde statea fetita mea ziua cand nu era la gradinita se ocupau de ea si fetitea mea incepuse sa citeasca si sa scrie, sa asculte muzica clasica. Facea si pian. Eu am fost putin mai drastic si insistam sa invete acum cat e mica nu sa o las sa se joace toata ziua la tv si pe tableta. Am reusit asta si ma bucur. Dar au aparut discutii cum ca sa o las ca e copil ca ce tot atata carte. Am trecut si peste. Apoi au aparut discutii ca fetita e stangace si ca ea dorea ca fata ei sa scrie cu dreapta si eu cu stanga, I-am explicat sa o lase asa cum s-a nascut dar degeaba. Bine, tot stangace e si acum:) Dar uite cum cauta cearta din orice. Au mai trecut doua luni. Eram ok ca o relatie normala. Facem fiecare ce era de facut in casa dar tot asa imi era teama sa ma joc mult cu copilul meu sa nu se supere. Pana atunci telefoanele noastre erau la liber puteam sa ne uitam in telefoane ceea ce e normal in relatie. Ne-am certat intr-o seara si si-a parolat telefonul si a plecat in oras si nu a spus unde. M-a durut. Cum sa faci asa ceva in famile. Pleci asa fara sa zici unde? Ce este asta? Am aflat ca a fost la un prieten sa vb cu el ( tot divrtat si tot cu fetita la el dar nu o lasa pe mama ei sa isi vada fetita deloc , fetita nu accepta sa isi vada mama ). Am plecat si eu in seara urmatoare la o bere timp de 2 ore cu un prieten. Eu nu beau, nu e felul meu. I-am spus dupa 2 zile cu cine am fost. Apoi ne-am impacat iar. Dar parca ceva se racea din partea ei. eu spuneam multe vb frumoase, ea mai putin si i-am spus de cateva ori ca simt si eu chiar daca sunt barbat sa imi arate ca ma iubeste. Nu doar eu sa arat. Dar degeaba ca nu imi arata gen sa ma ia in brate cum faceam eu sau facea foarte rar. Dar daca eu ajungeam la munca si nu spuneam nimic ca poate aveam clinet se cam supara ca de ce tac si nu zic nimic dar eu o lasam cand muncea si ii scriam ceva frumos sau ce face si daca nu raspundea stiam ca am treaba. M-a sapat si asta. De ce nu intelegea cand am clienti? Eu cum puteam sa inteleg si sa o las in pace daca nu putea sa vb? Saptamana trecuta a sunat sotia unul prieten unde mergeam noi si petreceam cu grupul lor ( jucam carti, stateam de vb ) dar care era avea o extrarelatie. Sotul ei statea plecat si venea doar in wk-uri si ea avea pe altcineva. Mie nu mi-a convenit asta de mai demult si i-am spus sa aiba grija sa nu fie influentata. Dar se supara ca nu ca nu e asa ca ea doar sta de vb si atat. Dupa mine era ok sa nu mai iesim deloc cu ei cat timp stiam ca exista cineva acolo care face prostii. Unde mai pui ca m-am certat cu ea pentru sotia prietenului de cateva ori cum ca se da la mine si eu nu vad. Pai nu vedeam si nu ma interesa nici nu stateam de vb cu ea decat buna si atat. Mai, credeti-ma va rog. Niciodata nu am inselat si nu ma intereseaza sa fac asta. Nu e genul meu. Am avut ocazii dar nu am facut nimic. Dae era cearta din aia de ma intrebam e asa geloasa ca ma iubeste sau asa e ea? Daca ma iubea totusi tot la fel facea? Cearta daca schimbam 2 vb cu o fata la masa? Chiar asa? Si 2 vb la propriu nu ma figurat. Sa revin, m-a sunat sotia prietenului dupa ce mi-a spus si el pe FB sa-i fac niste poze copilului prietenei eu pentru diplome la scoala si ca ne astepta pe acolo. Iar a inceput scandalul. Ca de ce ma suna aia, ca de ce nu sunt barbat sa ii spun sa termine sa faca avansuri, etc. Pai eu ce am facut? Pur si simplu a sunat sotia lui si i-am spus ca nu pot atunci si daca vrea prietena ei sa vina in ziua urmatoare la mine la magazin sa ii fac poza. Ce am gresit? SI cu prietena ei eram prieteni de familie. Eu cu sotul ei si sotia mea cu ea. Si a iesit mare cearta si de la asta. Nu a mai vb cu mine. Telefoanele erau ambele parolate eu nu stiam ce e in telefonul ei. Cand am vazut ca l-a parolat l-am parolat si eu pe al meu. Apoi mi-a spus seara ca nu e normal ce se intampla ca inainte o cautam in telefon sa vad ce face si ca eram gelos si acum nu mai sunt, etc. Ca nu e ok relatia cum este in momentul ala. Am adormit , ea cu fetita si eu singur. Dimineata nici nu a vb cu mine, m-am dus la ea sa o iau un brate sa o pup dar s-a ferit. I-am spus ca nu e normal sa faca asa cand vin la ea. Nu era prima data. Mai mereu ma duceam sa ne impacam si de multe ori ma respingea. Ok. mi-a spus ca s-a saturat si cand vine de la serv spera sa nu ma mai gaseasca acolo. Am intrebat ce face? Ma da a 4-a oara afara din casa? Chiar asa? Nu a raspuns. Am sunat la tatal ei sa ii spun povestea poate face ceva sa o linisteasca sa inteleaga ca nu e tocmai ok. A spus ca nu se baga ca nu are ce sa ii faca ca asa e ea si el vrea sa aiba pe cineva care il inmormanteaza cand moare. Am mai sunat la parintii ei cand aveam certuri, Le ceream ajutorul sa faca ceva sa fie bine. Am spus chiar sa ne vedem toti la o masa sa spunem tot sa ne dea ei sfaturi ca sunt mai maturi. Fetita mea saracuta nu a stiut si i-a spus ca am sunat sa vb cu parintii ei. Pe ea o deranjeaza cand cineva ii atrage atentia. Mereu . Asa este ea. Sa nu o certe cineva ca nu accepta. Nu aveam de gand sa plec de acasa dar m-a sunat sa ii dau cheile sa plec. I-am spus ca nu plec dar mi-a spus ca ba da, sa plec. Cand am auzit iar , a picat cerul pe mine. A patra oara. Sunt familist. nu am batut-o, nu am injurat-o nu am inselat-o dar tot nu e bine, duc toti banii acasa. Ce mai tin si eu 1-200 lei departea sa am in buzunar pentru benzina sau cine stie ce. In rest tot ce faceam la evenimente duceam acasa. Si castigam foarte bine in ultimii 2 ani din evenimente. M-am ridicat pe planul asta si ma cauta lumea. Si tot pentru binele casei. De trei ori am plecat si de trei ori am plecat in fundul gol de acolo. Prima data i-am cerut 3000 lei ceva simbolic pentru ce am bagat acolo si atat. Adica un nimic. Am plecat in ziua respectiva. Am stabiit ca fetita mea doarme o noapte la ea o noapte la mine sa fie ok. Eram multumiti amandoi. Ea a spus ca nu vrea sa o mai piarda cum a fost pana acum. AM spus ok, are nevoie si de mama si ea de fetita. E normal si corect. Inainte imi reprosa ca la fiecare cearta ea m-a cautat sa facem sex si sa ne impacam. Pai da tot ea m-a dat afara de fiecare data. OK… Am plecat si eram rupt, distrus. Ca niciodata pana acum. NU ma asteptam ca in 2 zile sa fie totul gata. Ca si acum sunt vai de capul meu, Ma doare inima, simt ca imi curge sangele pe nas, imi bubuie capul. Ce pot sa fac? Dar totusi o iubesc, stiu ca dupa 15 ani nu se duce iubirea asa usor. Am pus eu pb pe 7 martie daca vrea un martisor senzual si niste atingeri si mangaieli dar mi-a raspuns ca astea trebuiau facute inainte nu acum si ca spera sa nu mai fie cazul sa facem ca in trecut cum am facut cand ne-am impacat. Ciudat, la 10 te iubesc spune zilnic si la inimioare si la cuvinte frumoase din partea mea tot nu era bine. Deci m-a refuzat. Am stat de vb pana la 3 noapte cu ea in naptea 7-8 martie dar degeaba. Ca nu mai poate ca si=a pierdut increderea in noi ca sa fiu si sa fie fericita in viitor, etc. Degeaba i-am sps ca imi e dor de ea si ca o iubesc si sa rezlvam situatia sa fie bine, raspunsul a fost NU. Sufar si ma doare max. Noaptea nu dorm. ziua nu prea mananac, ies noaptea din casa ca ma sufoc si o iau prin oras sa fumez 1-2 tigari, ma intorc, nu am somn, iubesc si sufar. De cand ne-am despartit vad ca e mereu mereu online pe FB. Rar trec 30 min sa nu fie online. Inrest e mai mereu. O intreb una, alta dar raspunde sec si atat. Ieri i-am dat flori dar la inceput nu prea a vrut ca ce ca i-am luat multe flori toti anii astia si nu trebuie dar i-am dat pana la urma.Dar si aseara o vad mereu online pe FB. Are pe cineva? Nu are? Ce sa fac? Ce sa zic? Am invitat-o in oras in seara asta sa manca ceva. A spus posibil ca da. Pana acum spunea ca nu iese ca nu vreau sa ne facem rau iar ca abia ce ne-am desparit si era bine si liniste si sa nu o dau peste cap iar si daca e sa iesim vreodata sa mergem in alt oras nu in orasul nostru. Sper sa iasa in seara asta sa mancam. Abia atept sa o vad,dar simt ca are pe altul. Nu stiu, asta simt. Tremur tot, abia respur, ma omoara asta. Asta am simtit si data trecuta cand in pauza aia de o luna s-a vazut cu tipul ala. Am simtit pur si simplu. Si acum pentru ca deja este un precedent care imi amplifica temerile sunt terminat. Ce o spune diseara. Are? Nu are? Ce ma fac? Ce fac? Sa mai fac tot posibilul sa incercam daca nu are pe nimeni? Daca are pe cineva si sper sa nu fie cazut cer divort. O iubesc muuult de tot dar peste asta nu mai trec. Chiar daca a cunoscut pe cineva in 4-5 zile. AM vazut ca iar are cont pe Tinder. Am verificat-o, facandu-mi cont sa o pot gasi. Si durere mare, am gasit-o dar mi=a spus ca nu il foloseste. Ce sa mai cred? Ce sa mai zic? Ce sa mai sper? Cum sa o dau sa fie bine? De ce uneori femeile strica viata familiei? De ce? Ce o sa se intample cu fetita noasra? Adevarul ca in familia de unde este mama ei inafara de ea, celelalte surori sunt divortate. Poate asa a vazut acolo? Eu vreau o familie normala. Nu separata. Nu am incercat sa plang mult pe umarul vostru. Durere ramane si daca scriu aici inca de 10 ori ca o iubesc si daca nu scriu. Dar daca e ceva adevarat din ce simt ma omoara pur si simplu. Daca nu e si nu vrea, tot o sa sufar dar daca aud ca mai e si altul, ma distruge. Sper ca am putut sa explic 15 ani in cateva randuri. Si sper ca m-am facut inteles. Sunt distrus acum, Am incercat sa am o ordine in gandire cand am scris, nu stiu daca am reusit. Ce ma sfatuiti? Multumesc frumos.
salut daca ai reusit sa treci peste anunta-ma si pe mine ma regasesc f mult in povestea ta pot sa zic chiar la fel.. deci sunt in aceeasi situatie despartit de 1 an si am un baiat de 4 ani care e cu ea..si inca ma doare..
Salut. Sunt în aceiasi situație. Poti să-mi lasi un număr de telefon pe adresa iosis32@yahoo.com să vorbim
Nu trebuia sa te întorci, ma regăsesc în textul tău în mare parte,nu îmi doresc sa ma întorc dar mereu ma întorc și regret cu speranța că va fi bine cândva☹
Buna,
si eu tocmai m-am despartit dupa o relatie de 8ani.
a venit intr-o zi de dimineata si mi-a spus ca s-a saturat de toti inclusiv de mine!
a fost un soc! cum poti sa fii asa de dur si rece dupa ce i-am daruit totul. nu m-a iubit niciodata????
lucrul prost e ca lucram si impreuna si il vad in fiecare zi. astazi nu am vrut sa mai vin la serviciu.nu mananc, plang incontinuu. ma doare capul pentru ca nu pot sa dorm.
am citit si celelalte comentarii si vad ca sunt atatea femei care sufera. de ce?
pana la urma ce-am facut asa de rau?
doar l-am iubit si am incercat sa-i fiu alaturi, sa il ajut, sa il inteleg. si pentru ce?
sa-mi dea cu piciorul. chiar nu am insemnat nimic pentru el??
Buna , eu încă nu m-am despartit dar nu știu ce sa fac sa continui sau sa ma despart . Suntem de 4 ani impreuna, mereu am fost lângă el indiferent de probleme . De când a-a angajat la noul loc de munca au început și problemele. E mereu distant , nu facem dragoste pe motiv ca e foarte obosit . Eu lucrez dimineața iar el seara . Când am eu liber doarme toată ziua apoi hai repede la o cafea ca apoi sa plece la servici in schimb când eu sunt la serveciu se trezește foarte de dimineața . Ieri l-am întrebat de ce nu pune poze cu noi pe Instagram răspunsul lui a fost ca nu e mic copil și ce sa văd pe Instagramului lui ca ii scrise colegii lui ca cum de are liber și nu trece pe la restaurant sa îl vadă . Iar ea ii spune , inima mea am lucrat pana la 9 apoi am ieșit cu prietenii. La întrebarea mea de când ea e “inima mea cu el îmi spune ca așa vb ei între ei . Ca eu sunt de moda veche și ca el la toate le spune păpușa mea , inima mea dar asta nu înseamnă nimic pentru el . Și ca peste câteva zile îmi va trece nervii și îl vor ierta dar el așa va vorbi cu ele . Vi se pare normal așa ceva ? Va rog un sfat
La fel sunt și eu. De 5 ani într-o relație dar nu am parte decât de vorbe urate, non respect și cam atât, inclus și sexul. Dar am decis sa îmi iau forță și sa il las. Voi suferii mult dar ma voi ridica într-o zi. Fi tare și gândește doar la Raul ce ți-l face
Bună…la fel ca voi , simt nevoia sa ma descarc…m am despartit de barbatul pentru care am sacrificat tot . L am cunoscut in 2013 , în timp ce eram separată de fostul soț. Am avut o ,,relatie” ca sa i spun așa la distanță, pt ca locuiam la 600 km unul de celalat si vb doar la tel.abia după un an ne am inaltnit , totul a decurs ok , era tot ce am putut visa. După o perioadă ne am mutat împreună, imi tot spunea că vrea sa ne căsătorim, sa facem un copil …am băgat divorț , am fost dată în judecată pt partaj, dar asta e o alta poveste. A trebuit să fac credite la bănci împreună cu părinții ca sa despagubesc fostul soț și de aici, a inceput calvarul . A început să mă jigneasca, sa ma umilească în ultimul hal , m a lovit de câteva ori. Mi am făcut bagajele Și am plecat, dar a venit după mine cu vorbe dulci , ca a gresit si ii pare rau. M am intors pt ca il iubeam enorm, il divinizam , doar ca …A început din nou calvarul. Tin sa mentionez ca d.nului nu i plăcea să meargă la muncă si jumatate din an , era in cautare. Cel mai mult a stat 7 luni la un loc de munca , timp în care , primea bani de chirie de la mama lui iar salariul meu era pt cele necesare in casă. Apoi a inceput ca sa mi dea mama bani pt chirie , ca asa i a zis ma sa , în condițiile în care , ai mei imi plăteau ratele la banca .De cate ori mergea la ai lui , era turbat , ma jignea la modul grotesc , uneori imi zbura cuțitul prin fata , etc …avea conturi pe site uri si acolo vb cu femei . In urma cu luna a plecat in uk sa încerce cv , după 3 zile a inceput ca eu l am trimis si ca din cauza mea face foamea .L am sunat la 8 seara, n a raspuns , la ora 22.00 a intrat mesageria si de acolo , n am mai știut nimic de el.i am căutat prietenii pe facebook , mi au ca el a plecat in țară si ca n au mai vb . Atunci am intrat în panică, crezând că a pățit cv . Doar ca…ii cumpărasem tel.la abonament si am intrat în aplicație la detalii convorbiri si asa am aflat nr cu care conversase toata ziua. Am sunat si mi a răspuns o fată iar cand am intrebat de el , s a balbait a ingaimat cv si i am zis cine sunt , a inchis.mi am făcut bagajul si am plecat. Cand eram in tren m a sunat el de pe alt nr sa mi spuna ca a fost fugarit de poliție în uk , doar ca …ultimul apel era , national , nu roaming ceea ce înseamnă că a stat 4 zile la ea. Ideea e ca nu stiu de ce sufăr dupa un om care si a bătut joc de iubirea mea. Ma simt pierdută si epuizată si mi e dor …Dar nu stiu de ce .De un manipulator si un narcisist , care m a umilit .
Buna tuturor,
am citit comentariile voastre pana aproape de sfarsit ,din 2013 ,am gasit aici fel de fel de povesti ,drame si tot felul de probleme!Va spun si eu povestea mea sa ma descarc .Am gasit ceva similitudini cu unii dintre voi ,dar nimic nu se compara cu o despartire (divort ) dupa 33 de ani de relatie ,29 de casatorie cu doi baieti de 29 si 23 de ani!Incerc sa intru pe fel de fel de siteuri sa citesc sa ma linistesc sa ma imbarbatez si am gasit aici sfaturi foarte utile chiar daca am 51 de ani !A fost o poveste de iubire inceputa cam devreme (ea 17 eu 19 ani),dar totul a fost frumos ,am trait clipe de neuitat chiar daca eram copii…..cu copii ,ne-am chinuit ,am tinut-o acasa 16 ani gandindu-ma sa aibe grija de copii sa fie totul bn!Ce sa zic,totul frumos ,copii s-au facut mari….a aparut Facebook-ul si problemele au inceput anul trecut cand am vazut-o schimbata complet ,dupa ce facusem turul tarii intr-o excursie de Centenar si concedii mai multe ca niciodata !Ea o femeie f frumoasa care nu a aratat niciodata varsta ,foarte atenta la cum arata ,lucrand in bransa (salon de infrumusetare ) si stand la masa intr-o seara de octombrie imi spune:tu nu vezi ca intre noi nu mai nimic ,nu mai e focul care era la inceput ,……ca de ‘cativa ani’ nu mai e ce era intre noi odata !STOP JOC…m-am blocat ,a inceput sangele sa imi dea in clocot………cuuuum ,de ce ….ce s-a intamplat?nimic raspuns concret,am inceput sa sap ,sa sap si am gasit ca vorbea cu un tip la 500 km distanta zi de zi in ultima luna !Am innebunit ,am pus-o in fata faptului ,a recunoscut …mi-a spus ca acel barbat care era cu 10 ani mai tanar i-a schimbat viata ,nu i-am facut eu in 30 de ani ce i-a facut acel barbat prin telefon !Am ramas mut ,plin de furie ,nebunie ,m-a luat valul,i-am spus ca vreau sa bagam divort sa plece sa-si urmeze inima!Sigur nu vroiam asta ,frica de a o pierde m-a facut sa merg cu ea la preot ,la psiholog …peste tot sa salvez relatia ….Am anuntat baietii ,au inebunit ,se laudau cu cea mai frumoasa familie ,relatie intre parinti ,bunici etc .Dumnezeu mi-e martor ca am incercat totul…am fost acuzat de ea ca relatia noastra s-a racit deoarece eram un pic mai agresiv cu ea cand era vorba de curatenie in casa ,asa a fost ea ,dar eu puneam presiune pe ea (recunosc asta )!L-am sunat pe respectivul ,cred ca s-a speroiat sau chiar a fost excroc sentimental el fiind casatorit cu doua fete destul de mari!Nu i-a mai raspuns la mesaje iar ea a supralicitat postand pe facebook tot felul de mesaje ,poze ca sa isi scoata in evidenta iubirea fata de terta persoana si frumusetea personala !Am lasat-o mai libera crezand ca ii trece !Am inceput sa iesim mai des la plimbare in parcuri ,la film ,nu mi-a refuzat mai nimic dar gandul ei era tot acolo!Un an de zile a durat jocul asta ,cand intrand iar pe fir am prins-o vorbind cu mai multi barbati in acelasi timp flirtrand pe facebook,messenger si toate aplicatiile ascunse si mai putin ascunse!Ajunsese la niste discutii de spre sex si alte prostii fara fereala si fara rusine !Cand i-am spus ,mi-a reprosat ca poate chiar asta e motivul ,ca am fost prea politicos !De aici au aparut discutii despre bani despre reprosuri ,recunoasteri ….si nu am mai rezistat !II-am anuntat si pe copii ,le-am aratat o parte din dovezi si am hotarat sa bag divortul !Divort cu care a fost de acord ,mai tacit dar a venit sa semneze actele!Imediat ce am semnat actele a plecat spre iubirea vietii….dar a gasit pe altcineva cu care intrase in vorba …tot pe facebook in aceeasi localitate cu primul si a ramas acolo pentru trei saptamani !Am crezut ca va fi mai usor pentru mine ,desi am alaturi si familia mea si familia ei !E foarte greu ,trec prin niste stari noaptea si ziua cu transpiratii cu ganduri la momentele frumoase ….calmante usoare!Ma imbarbatez si asa cum scriu multi aici ,viata merge mai departe indiferent circumstante si de varsta!Trebuie sa ne gandim la viitor chiar daca unii dintre noi suferim foarte mult ! Asa ca viata bate filmul ! Ce sa zic ?sa fim sanatosi cu totii si sa trecem cu bine peste toate problemele vietii !Viata e o lupta….dar o lupta cu noi insine …Sper ca nu v-am plictist …dar asa putea scrie o carte …
Hopa..ce avem noi aici…?!.pai spune și clar: soția mea m-a iubit nebunește,,16 ani s-a dedicat trup și suflet pt familie,ea s-ar ocupat de copii (școală, antrenamente,), cumpărături, cadouri, pregătiri sărbători… spălat, călcat,facturi, curățenie (dar insuficient pt a te mulțumi…spune:: când intram in casă și gătea,eu(adică tu) spuneam”ce pute..?..uite ce dezordonat gătești… aaaaa, pantofii ăștia nu i ai dat din ușă,la baie de care ori ai intrat ,n ai văzut bețișorul de urechi pe jos?!…e seara de înviere..la baie și văzut cada și…?!”..etcetcetc… MULȚUMIRE, SENTIMENTE, DRAGOSTE, ATRACȚIE,O CAFEA,UN CEAI,UN MIC DEJUN DE TINE FĂCUT IN 33 DE ANI????? NUUUU ..și după toate astea”hai că trebuie să ți îndeplinești îndatoririle in pat♀️”..CAM AȘA STAU LUCRURILE ,DRAGII MEI… ENJOY…
Asa Daniela,asa .Lasa impresia de victime dar de fapt sant goi pe interior,absenti la nevoile sotiilor ani de zile.Mi-e sila de astfel de barbati.L-ai prins
Daniels ciocul mic.Indiferent ce ar face barbatul pentru voi bine, rău nu rămâneți decât la stadiul de jigodii în evoluția voastra
Imi pare rau pt ce ai patit. Si eu am patit ceva asemanator in ultima mea relatie pe care am avut-o si a durat 5 ani. Se pare ca atunci cand pt femeie nu mai esti atractiv, si intr-o relatie „clasica” sa zic asa, acest lucru se intampla, pt ca nu-i asa avem de facut destule , uneori prea multe, si nu avem timp sa ne gandim la mai nimic, si survine acest lucru, rutina, si barbatul uita ca trebuie sa fie atractiv pt femeie, ca femeia sa il doreasca.. Si cand acest lucru dispare, mai devreme sau mai tarziu tot el isi va da seama, ca pentru va receptiona semnalele de care ai amintit mai sus, sufera , asa cum faci si tu si asa cum fac si eu , dar pe undeva cred ca trebuie sa stam si sa analizam ce am facut sau ce nu am facut ca sa ajungem in situatia asta si nu ma refer ca ar fi trebuit sa ii aduci flori ci la faptul ca ai devenit pur si simplu „plictisitor” sau „neatractiv” sau chiar „deranjant”, adica pentru tine ea nu mai simte nmiic, sau mai nimic, sau nu mai simte ce simtea la inceput. E intr-adevar grav si trist si deranjant si frustrant si iti zici ca toata lumea ta se naruie si asa e, pt ca asa simt si eu.Imi pare rau sincer ca treci prin ceea ce treci, nu esti singurul dar trebuie sa accepti ca undeva in trecut ai devenit neatractiv pentru ea si de aceea femeia a facut ceea ce a facut. Ele trebuie si vor sa simta ceva, altfel vor cauta pe cineva cu care sa simta ceva chiar daca acel cineva nu esti tu . evident.. chiar daca e la distanta sau e .. din aceeasi localitate , chiar daca e doar virtual sau fizic .. cu atat mai mult cu cat isi da seama ca e o femeie atractiva, ca atrage barbatii si .. cu cat descoperirea asta e facuta mai tarziu cu atat face ravagii mai mari in mentalul ei. Din cate am inteles este foarte posibil si ca identitatea ei ca si femeie atractiva sa se fi conturat in ultima perioada, dupa ce bineinteles ea a considerat ca si-a indeplinit toate obligatiile fata de copii si fata de tine.Astfel incat nu mai trebuie sa te gandesti pt ca ea cel putin acum nu se gandeste la tine si cu cat vei insista mai mult cu rugaminti si cu fel si fel de actiuni chiar prin membrii ai familiei cu atat mai mult o vei derbanja. Pt simplul motiv ca ea nu mai simte nimic pt tine si tu nu trebuie sa te superi si mai ales sa nu te comporti urat cu ea, agresiv verbal , sau chiar si reprosuri , si mai ales sa nu te plangi repetand suferintele tale pt ca imi pare rau sa zic ceea ce am constatat eu . Pur si simplu nu o intereseaza si cu cat o alimentez mai mult cu atat se indeparteaza si la un moment dat va incepe sa jigneasca si sa isi bata joc. daca in schimb te vei comporta cu ea echidistant, fara sa mai arati ca te doare desi te doare , fara sa ii mai faci reprosuri , atunci ai putea sa speri ca in timp vei avea respect din partea ei.. In timp.. poate ..acum sa nu ceri asa ceva. Trebuie sa accepti ca s-a terminat si ca daca s-a terminat nu ai de ce sa mai consumi inergie in directia ei. Uneori femeile cand observa ca barbatul care l-au parasit devine distant se schimba si ele si pot exista in putine cazuri chiar manvre de reapropiere.. In acest caz trebuie sa fii foarte atent pt ca poti sa suferi si mai mult.. IN final sfatul meu pe care incerc sa il aplic si eu este la fel cum scrie mai sus, sa incerc sa trec cu bine peste aceasta etapa a vietii mele .. Si stii de ce pt ca este a VIETII MELE si face parte din ea , si altul nu poate sa imi traiasca viata decat eu .. Indiferent ca e bine sau rau. Sper ca nu am dernjat si sper din inima sa iti fie de ajutor sau daca nu, sper sa treci cu bine peste aceasta etapa si sa speri din toata inima cand intr-o zi te vei trezi dimineata si vei privi in urma si vei spune ca ai depasit cu bine aceasta etapa grava a vietii tale. Mult noroc si sa auzim numai de bine.
Am impresia ca tu vb doar de tine , intr o relatie se fac compromisuri ! De aia este relatie , nu poate fi doar cer senin ! Iti dau ex meu , am venit in America cu ea , din prima zi eu am inceput sa muncesc , i am cumparat masina ,i am facut salon i am pus silicoane , am muncit foarte mult , ii faceam mancare cand plecam la 5 la munca ! Da , nu i am cumparat flori , mi a reprosat ca nu o ajut la curatenie , dar eu nu avem timp munceam 12-17 ore pe zi , ea a stat acasa pe timpul pandemiei iar eu plateam chiria la salon chiria acasa masina mancare tot , e adevarat ca odata venit acasa nu mai aveam timp de asta era daramat de la munca , a inceput sa i mearga salonul , a inceput sa faca ceva bani si ea in final , s a pus pe picioare sa zic asa . Am venit intr o seara acasa si a tipat la mine ca nu am dus gunoiul de aici am inceput sa ne certam si poc a plecat de acasa ! Acum am ajuns la divort . Orice ai face , nu e bine ! In viata nu poti sa le impaci pe toate dar trebuie sa fie intelegere ! Cate dintre voi au camaro acasa pe cate dintre voi va tin sotii doar in sex . Nu beau nu fumez nu am inselat o , am stiut doar sa o protejez si sa nu simta lipsa la nimic ! Dar asta a fost prin munca! Ea daca facea mancare odata pe saptamana iar curatenie la fel . Si tot se plangea ca face prea mult ! Sa fim seriosi .. cum o dai ,nu e bine
Bună la toată lumea.
În 33 de ani de viata, am avut relații lungi dar și scurte, am învățat sa trec mai ușor peste despărțiri, pana acum.
Relația începe în 2013 după o pauza de 8 luni (singur), încep o relație complicata, ea despărțită de soț cu un copil de 6 luni (căsătorită înainte de nașterea copilului și părăsită pe motivul ca e prea tânăr sa aibe un copil). am tot vorbit un timp, ne vedeam ca amici prima data , ii ascultam supărările încercăm sa o calmez, și sa ii arat ca viata poate fi și altfel singur chiar dacă ai un copil, dar după 2 luni au început niște scântei între noi 2. Între timp era un divorț în rol, am început sa ținem unul la altul, eu ma atasam din ce în ce mai mult de copil. Pt mine unul copilul nu are niciodată o vina în certurile părinților, și mer pe premiza ca tatăl e cel care te creste nu cel care te face
În tot acest timp ai mei nu au știut de relație, a fost o frica sa le zic ca stau cu o fata care are copil, o mare prostie am făcut, trebuia sa le zic, dar na… Când s a aflat, circ Tam Tam dar a trecut, cu nebunul nu te poți pune ce vrei tot aia face, la început a fost greu cu relația ai mei – ea, timpul acesta de părinți nu o sa știe niciodată cum este o mama cu un copil singura, sau poate sunt eu mai deschis la minte,
Mai trece timpul, sunt și neînțelegeri mici certuri mici cu motivul ai mei, urmează o perioada bună se angajează, eu schimb locul de munca, toate bune, într-o seara apare o cearta, grava,reproșuri despre ai mei, și multe altele care nu își aveau rostul, se lasă cu o palma, da știu, regret asta amar, chiar ft mult, de atunci mi sa resetat hardul și nu mai sunt cel care a fost, frici de absolut tot, am zis mana o sa rămână jos cât voi trai, a fost o noapte neagra pt mine și pt ea care a „trecut” dar a lăsat urme. A fost o perioada frumoasa după ca la început, dar a fost pt mine o perioada mai neagra în suflet, cu gânduri și regrete și ce va fi în viitor, în tara și locul de munca ne fiind sigur ca un trai decent,
L am urmat pe tata fiind plecat în Germania, m am făcut șofer pe camion, plecarea a fost dura pt ea, a crezut ca am părăsit o, am vb cu ea i am explicat plecarea, abia abia am rezolvat o cu aceasta treaba, cu o seara înainte de plecare aveam tel ei în mana. Ma jucam pe el, și primește un msj cu o poza în bustul gol al unui foarte bun prieten al ei , în știam, am zis sa las sa iasă de la dus întru și eu și când ies vb cu ea, după ce am ieșit am luat tel și când sa ii arat ce este cu poza aia, era șters tot, vb cu ea a început sa plângă și a, îs ca nu e nimic între ei, și ca sunt eu gelos pe el degeaba ca ea ma iubește, am zis relația cu el stop, a fost șters blocat. Toate bune și frumoase o perioada ft bună, a venit după mine lăsând copilul acasă în grija alor ei, nu am vrut dar fiind mic și eu având un accident de munca cu un picior distrus, a spus ca vine sa stea cu mine, nu ma poate vedea chinuinduma lânga ai mei,cand am plecat am zis ca plec pt 5 ani max, dar venind și ea a văzut ca este mai ok în germania, după ceva ani am decis copilul sa vina lângă noi, muncea și ea, era ok numai relația dintre ea și a mei era rece, nu mai zic cu copilul, ai mei au zis mereu ca nu au nimic cu copilul și ea, dar anumite gesturi se vad doar ca ei nu își dau seama,
Au mai fost certuri și mici și mari ca în orice relație, reproșuri mereu pt ai mei spuse mine, ea nu era de vina cu nimic doar eu ca ii pup în cur pe ai mei,
A venit și ziua cea mare cununia civila , „cu o greșeală făcută din partea mea dinainte nu i am oferit inelul și nu am cerut-o în căsătorie,” da știu asa se face prostule, dar la mine la tara nu se cerea, iar am fost idiot, dar s a trecut peste asta, nunta am amânat o, lipsa fonduri și o problema serioasa de sănătate cu un virus nasol,
Înainte de cununia civila cu o luna au început problemele serioase de sănătate, atacuri de panica din partea mea și o scădere de 12 kg în greutate în 3 sapt, cu o cununie făcută în familie, apoi 3 spitalizați cu cele mai crunte posibile diagnosticuri, cancer, leucemie, care după multe analize au rezultat negativ, cu o panica de a muri și la ea de a ma pierde, apoi a venit o vreme buna, excursii la copil la noi, ideea de al da la SC în Germania, ea s a reeangajat în alta parte și încep iar anumite reproșuri și certuri, zice ea din gelozia mea,__ într-o zi pleca de acasă sa se întâlnească cu colegii și cel ce o angajase tot coleg sau mai bine zis un șef mai mic și sa plece într-o drumeție de o zi, vb cu ea în ziua aia îmi trimite poze , dar doar cu ea si o poza și ce el, colegi cucu, nu am zis nimic 3 sapt pana a zis ca iesepana în oraș sa vb cu el, atunci am zis ce am avut de zis , poate am greșit pt nu, dar o soție o iubita nu iese la o drumeție de o zi doar cu șeful, pt ceilalți colegi au răspuns negativ în dimineața aia, a zis ca sunt eu gelos și ca nu e nimic între ei, și sunt doar colegi și atât, a trecut discuția dar au tot apărut iesri colegiale și doar sa vb una alta, eu tot reprosand gelozia mea, ea motivând ca nu e genul de fata sa o împartă asa la toată lumeasi ea tot reproșa lucruri motive și chestii de nemulțumire, iar eu ma saturasem sa ii mai zic dacă ești nemulțumită de ai mei, de mine, de ce nu pleci? Am zis ca o sa divorțam… La faza asta supărare mare dar a. Trecut.. După câteva zile și normal la fiecare împăcare cu sex
Am fost în tara acum 2 luni fiind ziua ei o mica cearta culmea de ziua ei, fata asta nu se abține nici de ziua ei, tot mama și tata de vina,ca ea nu a primit cadauri de la ei mei deloc pana acum, ok am fost atât de nervos de cearta pt ca era un căcat de cearta ca am uitat sa ii cumpăr o floare în ziua aia, cadoul îl primise dinainte ca și-l dorea atunci, mama mare greșeală am. Făcut și nu o mai fac ca din țânțar se face armăsar, ajungând în germania, primește plic perioada de munca a încetat cea de proba, discuții chestii aflari anumite detalii, cearta iar iar discuția de divorț, iar trec toate bine mersi, hop ca vine ziua cu cel mai mare detaliu, ” as vrea sa merg acasă, mie dor de copil, ma simt ft stresata și as vrea sa vb și cu un psiholog,” wtf ok aia cu psihologul da se admite stres certuri, atacuri de panica au fost multe te inchizi în tine, dar sa zici ca nu mai ești tu aia care erai și nu te mia ragasesti în tine, vrei sa fi singura o perioada sa nu auzi pe nimeni în jurul tău asta sunt chiar a despărțire,
Motivul eu nu o pot înțelege, nu ii mai dau siguranță, de la palma luata, ea nu mai poate vb nimic cu mine, iar eu nu ma ratoiesc la copil prea mult, ooooo nu vb cu el ok dar pe un ton mai ridicat sa înțeleagă fără sa tip fără sa îl lovesc, stai asa nu e copilul meu dar îl iubesc ca fiind al meu am făcut ft multe pt el, am trecut prin multe deci stop aceste reproș,
OK înțeleg ca am greșit, am recunoscut mi am cerut scuze, dar nu ma poți tine asa la nesfârșit,
Decizia tot aia: plec în tara,….. iar la întrebarea dacă ne despărțim sa știu și eu ce fac și cum rămân aici, sa nu fiu ca prostul între toți prieteni de aici, a fost fără raspuns, după multe discuții și ore NE Despărțim.
Am zis ca mor, după 8 ani, o relație ținută de mine cu greu în Frau, de reproșul ca ea nu e acceptata de nimeni din partea mea ca ai mei au vb la toți ca băiatul lor a luat o fata cu un copil la început, și multe altele, ca eu nu am făcut nimic în privința asta.
Wtf, familia mea este eu tu și copilul, atât…. Replica asta nu a contat în nici o cearta,
Supărarea mea nu este cearta cu ea ci copilul pt ca nu știu reacția lui, ma lăsat sa îmi zică tata când ea era nemulțumită mereu, de iubit o iubesc, și pt ca o iubesc ii accept decizia, la o adică nu poți tine un om cu silă.. Asta am înțeles o mereu, dar este timpul și multe clipe frumoase cu ea și cu copilul care lasă răni adânci și este greu sa treci peste,
Oricât de greu va este trebuie sa credeți ca soarele vine într-o zi.. Ca nu acum, peste o luna un an, dar vine, doar ca trebuie sa fi tu și numai tu.. Iar momentele fericite sa le vezi ca lucruri bune ce vor fi și în viitor, nu doar ca trecut, e bine sa visezi, sa plângi, sa scoți tot afara pt a lăsa un gol sa fie umplut…
Asta e povestea mea și am zis tot ce am făcut greșit și tot ce regret eu, tot ce am învățat, și voi învață în viitor, asa ma trebuie sa mergi cu capul sus , cu el plecat nu mai vezi posibilitățile din fata, și treci pe lângă el, iar cu timpul te inchizi în ține
Buna Mirela, ma numesc Robert, tiam citit povestea ta si cam in aceeasi situatie ma aflu si eu dupa o casnicie de 15 ani . Tare imi doresc sa trec peste momentele astea dar nu stiu cum. DACA tu sau altcineva este dispusa la comunicare eu sunt valabil sa ascult si sa povestesc
Ma rog sa ma ajutati si pe mine. Niste sfaturi, orice vorba buna m-ar ajuta. Am avut o relatie de 4 ani de zile cu un om pe care l-am iubit foarte mult, il vedeam ca pe Dumnezeu. In fine, ne-am despartit, am intrat in depresie, am continuat sa ne vedem oarecum pana fix de revelion anul trecut. In timpul asta, am cunoscut pe altcineva, mai exact un prieten foarte bun de-al lui. Adica sa-l cunosc mai amanuntit. Initial doar vorbeam ca simpli amici, i-am povestit eu ce-am patit in relatia cu prietenul lui, toata bune si frumoase. El statea mai mult plecat din tara si venea foarte rar. Am inceput sa vorbim din ce in ce mai mult, zi de zi, incat, asa prin telefon, a devenit mai mult decat o simpla prietenie. Ne-am intalnit dupa 6 luni de vorbit doar la telefon si am.inceput sa avem o relatie doar ca niciodata publica. Nu stia nimeni de noi doi. Eu zic ca ne-am iubit, dar ceva s-a schimbat de curand la el. Iese cu o alta femeie, el spune ca sunt doar prieteni, desi nu stiu daca sa-l cred sau nu. Ideea e ca nu mai iese deloc cu mine, nu ma mai suna, ma injura, in vorbeste urat, spune ca eu sunt de vina ca s-a schimbat. Eu cred ca e vina acelei tipe. Pana de curand aia a fost plecata din tara si a venit acum de sarbatori si de cand a venit iese numai cu el si cu alti prieteni de-ai lui. Nu stiu ce sa ma fac, plang continuu si nu mai suport situatia asta. Mi-a interzis chiar sa-l sun, te teama sa nu o termine cu mine. A zis sa astept sa ma sune el. Ce sa ma fac?
Buna Mirela citisem acum mesajul pe care l ai scris și ma regăsesc 100% in povestea ta. De Crăciun a venit și mi-a spus așa peste noapte ca nu este fericit și ca vrea sa se mute singur. Am plâns evident, a fost un șoc dar am zis ca nu judec. După 2 zile a zis ca nu mai vrea sa se mute și dorește sa l ajut sa se înțeleagă de ce are gânduri de genul. 3 luni mai târziu, mai exact acum 3 zile :)) a venit și mi-a spus la fel .
I am spus ce nu te împlinește ? Ce as putea îmbunătăți la mine? El mi-a spus ca vede ca dau totul pt relație , nu am ce îmbunătății ca el este problema și nu știe nici el de ce are gânduri de genul. Ultimul mesaj a fost: te iubesc prea mult dar știu ca nu te merit de-asta nu vreau sa suferi.
Și eu sunt într-o situație asemănătoare. Am avut o relație de 2 ani jumatate… Totul a fost chiar bine un am jumate….iar totul s a schimbat brusc. Iubitul meu nu mai avea timp pt mine mereu spunând ca este obosit. De aici au început toate certurile și un întreg curs de împăcări și despărțiri. În timp ce eram certați aflam lucruri șocante de la alte persoane despre ceea ce făcea când era cu mine și ce zicea despre mine. Am trecut mereu peste. Am zis mereu bine hai ca poate merge. Și a tot mers asa pana acum 2 sapt. El iarăși ieșise afara cu prietenii lui fără sa mi zică.. Ceea ce a generat o întreaga cearta. Și am pus punct. În acest timp el a devenit ft agasant. Orice făceam… Chiar orice. Doar sa ies în oraș cu prietenii ma numea „curva”. Chiar dacă eu nu interacționam cu nici un băiat. Am ales sa îl blochez pe toate rețelele de socializare. De curând am aflat ca deja are pe altcineva și ca iarăși ma vorbește pe la spate… E cumplit. Realizez ca am trăit o minciuna și ca toată aceasta poveste de dragoste a fost doar în capul meu. El devenise foarte agresiv cu mine și foarte posesiv. În genul ca nu aveam voie sa ies cu prietenele mele împreună cu partenerii lor… Pt ca el credea ca îl voi înșela. Chiar încerc sa trec peste. Dar plâng în continuu de cand ne am despărțit. Niște sfaturi?
Buna , sunt in acceasi situatie ca si tine , la mine totul s-a rupt acum 2 luni, totul pe motivul ca nu o inteleg si ca o stresez, relatia a durat aproape 3 ani , dar in astea 2 luni cand ea mi-a cerut o pauza am crezut ca este ceva de moment si isi va reveni, dar din pacate nu a fost asa , am tot continuat 2 luni si jumatate sa mai vorbim sa ne mai dam o sansa, dar degeaba iubirea ei pentru mine se sfarsises in cateva luni, ma vedea ca pe un prieten dar eu nu vedeam acest lucru, o intrebam mereu mai ma iubesti, imi raspundea cu Da uneori,iar dupa ce ceva vreme mi-a spus telefonic cu toate ca as fi dorit sa imi spuna fata in fata mi-a spus ca in sufletul ei nu ar vrea sa ma piarda dar simte ceva peste care nu poate trece si ca mai bine ar fi sa punem punct, dar sa ramanem prieteni ceea ce nu s-a putut pe moment zic eu dar nici sa speri nu este bine eu imi tot repet in cap SPERANTA DOARE. La o zi dupa ace despartire m-a sunat am continuat sa vorbim dar, seara eu am rabufnit , da recunosc am inceput sa plang pt ca nu mai suportam i-am pus o intrebare la care nu cred imi va raspunde niciodata ‘Dc iti este frica sa ma pierzi?’. Dupa acea rabufnirea m-a blocat peste tot, si tot eu o cautam pt ca o iubeam , dar mi-a spus ca este pt binele meu ca imi face rau si da are dreptate asa e cel mai bine. Sfatul meu pentru tine este sa plangi sa te descarci, vb cu prietenele tale comunica cauta persoane noi , nu incerca sa il mai, chiar daca stiu ca te framanta cu cine umbla, daca te iubeste el te va suna si iti va cere impacare, dar nu trebuie sa gandesti asa pt ca ai o speranta si nu merita . Vezi de viata nu esti tu care a pirdut el te-a pierdut si nu a stiut sa te pastreze. Tu esti cea care nu a pierdut nimic.
Hai sa imi astern din nou gandurile, la 8 luni de cand am scris aici.
Ne impacasem, intr-un final. Dar cum ciorba reincalzita nu mai are acelasi gust decat daca ambii vor sa guste din ea, asa se face ca acum sunt iar in aceeasi situatie.
Sufar? Da. Insa, incerc sa fiu cat mai optimist. Nu plang (prea mult), nu ma mai exteriorizez. In afara de noi doi, nu stie nimeni ca noi iar ne-am separat.
De ce am ajuns aici? Din cauza jumatatilor de masura. Eram constient ca aici se va ajunge daca ne impacam si acordam doar jumatati de masura. Ceea ce s-a si intamplat.
Dupa impacare, nu s-a mutat inapoi acasa decat dupa ceva timp. Ne vedeam ca doi liceeni, in oras, la o terasa, mai ramanea o noapte la mine…dar nu voia sa se intoarca acasa. Sexul, in perioada imediat urmatoare a impacarii, a lipsit cu desavarsire. Atat de mult incat am inceput sa ma intreb daca ea nu cumva si-a gasit pe altcineva cat noi am fost separati, mai ales ca nici acasa nu voia sa se intoarca. Nu am un raspuns pentru asta nici pana in ziua de azi. Apoi, timp de doua saptamani, a disparut, ca prin farmec, la sora ei, in Spania, de sarbatori. Singura. Cand am vrut sa imi iau bilet de avion sa merg cu ea, a refuzat categoric. Ne-am despartit pe aeroport, eu cu ochii in lacrimi, ea cu zambetul pe buze. Perioada sarbatorilor a fost crunta. Nu a vrut sa vorbeasca cu mine cat a fost acolo. Din nou, alte semne de intrebare. E singura? Nu e singura? Cu cine o fi? Atat m-a marcat episodul asta, incat am plecat si eu in Anglia la rude sa imi pot petrece sarbatorile cu cineva. Am aterizat amandoi in Romania in aceeasi noapte, la diferenta de 3 ore unul de celalalt. Am asteptat-o la aeroport, asa cum ii promisesem si nu i-am spus nimic despre asta, asa cum din nou promisesem.
Parca incepusem sa ne revenim. Sexul incepea usor sa reapara in vietile noastre, ea a venit acasa, dar mai mereu o vedeam asa, rezervata. Mult timp mi-a zis ca nu mai e sigura de ceea ce simte, ca mai apoi sa imi spuna ca ma iubeste, ca mai apoi sa imi zica ca se simte iubita, ca apoi sa spuna ca nu se simte in siguranta / liniste. Facea harcea parcea din mintile si inima mea, dupa bunul plac.
La trei luni de la impacare, trecuse si iarna, si noi inca mai aveam aceeasi discutie. Discutie din care am decis sa mergem fiecare pe drumul lui. Dar nu am mers. Am incercat sa mai resuscitez inca o data totul. Si cumva am reusit. O perioada.
Isi revenise intr-un final. Ultima data cand am fost la tara, de Paste, a fost femeia pe care mi-am dorit-o mereu. Atenta, dragastoasa, iubitoare, asa cum nu fusese niciodata. Ma uitam la ea si nu-mi venea sa cred ca e ea. Am facut si dragoste (putin si prost, eram obositi peste masura amandoi). Si a fost si ultima data cand am facut dragoste. Ne-am intors de la tara si brusc a devenit rece, absenta, dezinteresata, fara chef. Si am rezistat eroic! Am renuntat sa o mai stresez, sa o mai cicalesc la cap, am incercat sa ma apropii de ea , sa o las pe ea sa ia vreo initiativa, sa o inteleg ca are o perioada grea, stresanta, cu angajarea intr-un loc nou, volumul incredibil de munca, apoi demisia, apoi cautarea altui loc…. Nimic. Pentru ea era perfect: ne intorceam de la job, eu la calculator, ea la TV. Armonie pura! Dupa aproape doua luni de la gasirea unui nou job, nu am mai rezistat… In iunie, am redevenit eu, cel dinainte, cicalitor, suspicios, agasant. Ajunsesem la concluzia ca are pe altcineva de noi nu ne mai atingem deloc. Raspunsul ei: nu are, dar comportamentul meu a facut-o sa nu mai vrea sa se apropie de mine. Care, nu stiu. Dar stiu ca am cedat psihic si ne-am certat urat, atat de urat ca si-a luat lucrurile si dusa a fost.
Sunt constient ca nu e vina ei sau vina mea: e vina NOASTRA. Dar ea nu e. Pentru ea, singurul vinovat sunt eu. Ea a preferat sa ma indeparteze, eu am preferat sa tip si sa bat cu pumnul in masa. Nici unul nu a incercat cu adevarat sa se impace.
Acum, ca mi-am zis oful, nu ma simt mai bine, dar din experienta: nu mai alergati dupa ceea ce a fost, decat daca amandoi chiar va doriti asta si sunteti dispusi sa faceti sacrificii pentru asta, nu a repeta greselile din trecut.
Doare, dar capul sus. Suntem datori sa ne traim viata. Daca ei / ele au ales sa ne pastreze in trecut, locul lor este in trecutul, nu in prezentul nostru. Si fiecare lacrima varsata va fi candva un zambet in plus, pentru ca exista intotdeauna altcineva care e mai bun decat ce a fost.
Am si eu o problema si e bine ca am nimerit pe site-ul unui psiholog. Chiar am incercat pe Net sa gasesc solutii, dar degeaba. Povestea este asa: au fost vreme de trei ani impreuna, ambii divortati. Nu s-au inteles, ea era excesiv de geloasa, in sensul ca obisnuia sa-l agaseze, sa se tina dupa el la serviciu si sa stea toata ziua sa-l urmareasca sa nu cumva sa se duca dupa serviciu la alta, daca plecau intr-o excursie si i se parea ei nu stiu ce, o saptamana o tinea aiurea cu scandal ca s-a uitat pe strada la picioarele alteia si tot asa. Pana cand omul satul de asemenea atitudini, i-a dat papucii si gata. A trecut mai bine de un an de la aceasta despartire si m-a gasit pe mine. Eu complet opusa ca temperament, iubind linistea, armonia, intelegerea, increderea reciproca, sinceritatea si fiind si suficient de ocupata cat sa nu stau de… spionaj ce face el la serviciu sau dupa aia (ori crezi in el, ori, asa, ce sens mai are relatia?). Problema mea e alta: NU MAI POT, REALMENTE SUNT AGASATA DE FOSTA! MA TERORIZEAZA! Mi-a pus spioni pe urma, mi-a bagat contul de Facebook aiurea la… matrimoniale ca sa fiu asaltata, a pus cunoscuti de-ai ei si rude din familia ei sa ma agate crezand ca nu-i cunosc sau ca sunt stilul care sa ma las… agatata, imi transmite tot felul de mesaje, ma denigreaza in cercurile de cunoscuti cum ca as fi… „curva”, minte tot felul de porcarii despre mine pretutindeni. A pus golanii pe Net sa-mi agaseze cliente tot cu… matriomiale, prietene, colege, transmite tuturor tot felul de mesaje mizerabile. De mentionat e faptul ca NU ma cunostea anterior, iar eu l-am cunoscut pe el la mai bine de un an de cand a pus capat relatiei. Nu stiu ce sa ma mai fac realmente. NU vreau sa renunt nici la relatia mea cu el, ne intelegem OK, de ce-as face-o? Si NU ii da in niciun caz apa la moara. Il suna, nu-i raspunde, deci nu are nicio atitudine care s-o incurajeze si care sa-i mai dea vreo speranta de continuare a relatiei. I-a spus-o clar si nu o singura data sa-l lase pur si simplu in pace. Nu intelege chestia asta chiar daca a trecut mai bine de un an. E clar ca femeia n-a putut trece peste despartire si a capatat ceva probleme de natura deja patologic-psihiatrica. Ce sfat doresc si chiar m-ar interesa un raspuns: CUM S-O ABORDEZ? CUM S-O FAC SA RENUNTE EFECTIV LA ATITUDINEA ASTA DEOSEBIT DE JENANTA DE HARTUIRE? Pentru mine e realmente inedita situatia. N-am mai patit asa ceva niciodata. De mentionat e ca are 50 de ani, eu 40, deci nu mai suntem nici niste copii tampiti sa n-avem minte si sa nu realizam ce se intampla si ce facem fiind la prima dragoste…
Daca vrei sa povestim prin ce-am trecut sa ne dam sfaturi sau doar sa vorbim am infiintat un profil de instagram, suport.emotional se numeste. Va astept acolo.
Bună ziua, nu am reușit să vă găsesc pe instagram. Am și eu nevoie de susținere…
Buna! Am avut o relatie cu multe nabadai. Inceputul relatiei era minunat: ma simteam iubita,se comporta frumos cu mine,ieseam mereu,nu era zi in care sa nu vorbim si sa imi spuna cat e de indragostit de mine pana intr o zi in care ne am certat dintr un motiv banal. De atunci el s-a indepartat de mine si euil simteam,insa mereu spunea ca mi se pare mie.La cateva zile m-am trezit cu un mesaj unde scria ca vrea sa luam o pauza pentru ca el nu stie ce simte si ca ma cauta cand se hotaraste..Am ramas socata,am plans,nu am mancat,am fost distrusa.Dupa cateva zile m-a cautat si mi-a zis ca ii este dor de mine si eu l-am acceptat in viata mea.DIn nou,toate mergeau ca la inceput.In ianuarie a fost ziua mea si el a lipsit pe motivul ca are alta treaba.Nu mi se pare normal.A 2a zi m-am certat cu el din cauza asta si mi-a spus ca trebuie sa ne despartim ca nu ne mai intelegem.Din nou am suferit.3 saptamani nu am vorbit deloc si mi-am luat inima in dinti si i-am dat mesaj ca imi este dor de el.am vorbit despre asta si intr-o seara am iesit afara.Cand m-a lasat acasa m-a sarutat,iar eu am plecat pentru ca efectiv imi venea sa plang.Cand am ajuns in apartament mi a lasat mesaj ca ii pare rau si ca vrea sa ne impacam ca s a gandit in ultimul timp doar la mine.Si din nou l am acceptat.Mi a promis ca o luam de la 0 si ca se schimba pentru mine….A fost asa,era baiatul de care ma indragostisem ,insa de cateva zile dabia mai imi raspundea,nu a vrut sa mai iesim pe motivul ca are treaba , insa prietena mea este vecina lui si il vedea cand pleca cu masina ,iar mie imi raspundea cand isi amntea.De data asta am hotarat eu sa pun punct,dar efectiv nu mai rezis.Plang incontinuu,nu pot sa ma gandesc la altceva,nu pot face nimic. iar reactia lui cand i am zis de despartire a fost un simpu ok.
Există vreun grup pe media socială? Un grup in care sa cunoastem persoane care au trecut prin asta si care ne pot ameliora ranile? Doar ce am trecut printr-o despartire, relatia a durat 2 ani, si totul s-a dus dintr-o prostie, acum o vreau inapoi, insa ea si-a gasit vindecarea in mai multe persoane apropriate
Si eu caut
Ne facem atatea iluzii fata de oamenii de langa noi.. care credem ca sunt langa noi. Ne facem vise, sperante si deodata… Nimic. Crezi ca ti ai gasit sufletul pereche, ramane insarcinata dupa 3 luni, dar cand m a vazut panicat de situatie, de dorinta ei nebuna de nunta cu orice pret in cateva luni, sa nu se vada burtica.. Imi spune ca sunt un barbat slab si in 4 zile face avort si ma paraseste. Femeie la 35 ani, fara copii si necasatorita pana acum… Dar foarte curtata in trecut si cu multe relatii pe interes la activ-fost manechin. Cred ca nu m am ridicat la nivelul asteptarilor financiare. Doare rau dar nu am ce face atat timp cat ea a luat o hotarare atat de radicala..
poti sa te duci la politie pentru hartuire. exista in codul penal
Am citit multe articole care spun e bine sa scri prin cea ce treci, ca sa te poti descarca de toate emotile care te dor. Am avut o relatie foarte frumoasa totul era perfect. Ne consideram chiar suflete pereche. Nu ne-am certat niciodata si amandoi eram fericiti din motivul asta. Ne-am si facut planuri de viitor. Vroiam sa ne mutam impreuna, sa mergem in concediu si sa ne casatorim. Dar in ultima luna, el sa distantat de mine. Eu la inceput nu miam facut griji. El lucra foarte mult si nu avea nici liber si pe langa asta nici nu se prea simtea bine de la atata oboseala. Era racit, avea dureri de cap si de dinti. Am crezut ca e din cauza asta si am incercat sa il ajut cat pot. La inceput a acceptat ajutorul meu dar infiecare zi se distanta mai mult. Nu ma mai alinta asa de des nu imi mai spunea ca ma iubeste si se intalnea din ce in ce mai rar cu mine. L-am intrebat de mai multe ori daca totul este inregula intre noi si daca vrea sa imi spuna ceva, raspunsul lui a fost tot timpul la fel „nu am nimic,sunt doar obosit”. L-am crezut pentru ca, cand ma intalneam cu el totul era foarte bine. Ne sarutam, ma alinta,ma lua in brate si ma tinea de mana. Cum ajungeam acasa era iar distantat. Erau zile in care nu imi scria nimic pana cand eu ii scriam seara si il intrebam daca ma uitat. Tot timpul imi scria un text lung in care imi explica de ce nu mia putut raspunde. Acum o saptama el a plecat in serbia sa isi vada familia, am sperat ca cand va veni de a acolo totul va fi din nou bine ca va avea timp liber si s-ar putea relaxa si odihni. Din pacate nu a fost asa. In ziua in care a ajuns mia mai scris, dar foarte putin. A doua zi nu mia mai scris deloc si nici eu nu am vrut sa ii scriu nu am vrut sa il stresez. Urmatoarea zi nu mia scris din nou si nu am mai putut sa ma obtin si iam scris eu. Lam intreabat daca iam devenit atat de indifernta sau care e motivul de a nu imi mai scrie sau suna. El mia spus ca nui sunt indiferanta iar eu iam spus ca in ultimul timp asa imi da impresia. Si atunci a inceput tot raul. Mia spus ca il in ultimul timp nu se mai simte bine in relatia noastra si ca nu mai poate da tot din el. L-am intrebat de ce si mia spus ca are foarte mult stres din toate partile si ca nu mai poate,vrea sa aiba timp pentru el. Am fost socata si inca sunt pentru ca la asta nu ma asteptam. L-am rugat sa se gandeasca mai bine si sa nu se desparta asa usor si mai ales nu prin telefon. A spus ok o sa vorbim cand vin, mai odata iam spus sa se gandeasca bine la tot si ca eu il iubesc si ca nu vreau sa ne despartim. A spus doar, ok vorbim cand vin. Iam spus ca plang si nu mia mai raspuns, toata saptamana nu mia mai scris si pe langa asta a si sters poze cu noi de pe instgram si ieri lea sters pe toate de pe toate retele de socializare. Nu iam scris pentru cá stiu ca astá asteapta, dar nu am puterea s-ai scriu ,mie frica de rapuns. Chiar daca e evident ca pentru el ralatia noastra e sa terminat. Ieri el a venit inapoi in germania (noi locuim in germania) si nu mia scris nimic. Din pacate stiu ca nici nu o va face. Mi-am dat seama ca e prea las sa imi spuna in fata adevarul. Incerc sa imi revini, familia si prieteni imi spun sa il uit ca nu ma merita si ca nu merit sa imi faca asa ceva dupa cate lucruri bune am facut eu pentru el. Nu pot sa il urasc si nici nu vreau, dar ma doare faptul ca eu sufar enorm si pe el nu il intereseaza. Nu pot sa inteleg ce la schimbat atat de tare incat sa nu ne mai dea nici o sansa.
Inteleg perfect prin ce treci, situatia parca e trasa la indigo si in situatia mea doar ca aici rolurile au fost invers
Tocmai ce am iesit dintr-o relatie. Prima pea relatie care a durat aproape 2 ani. Da cateva zile tot ceea ce fac este sa plang, sa ma gandesc de ce s-a terminat acum?! Relatia noastra a inceput anevoios, eram prieteni dar ne placeam . Aveam un obstacol in fata noastra si acela era frica. Frica de a fi refuzati unul de catre altul pana cand el si-a invins aceasta frica si mi-a spus tot ce simte. Nu credeam ca pot sa simt atata fericire si atata iubire cum am simtit in primul an de relatie. Nu existau certuri si si daca erau, erau marunte. Dupa un an si 2 luni cam asa am inceput sa il simt distant, rece, sa nu mq mqi simt iubita. Ii spuneam toate astea deoarece comunicarea e cheia, nu? Tot ce primeam ca si raspuns era “Dar te iubesc”. La scurt timp ne-am despartit si seara in care ne-am despartit a petrecut-o in compania alteia. Mi-a scris apoi ca el chiar ma iubeste dar sa iesi asa repede cu cineva eu am condisterat ca a inselat. Dar ne-am impacat. Am inceput sa ne petrecem noptile impreuna, sa ne trezim impreuna dimineata pana cand am inceput sa am suspiciuni. Eram suspicioasa,( eram asa pentru ca nu imi acorda atentie, ma lasa balta uneori dar cel mai groaznic a fost cand mi-a spus ca el mereu, chiar si cand e cu mine daca vede o persoana care il atrage isi imagineaza ce ar putea face cu ea) imi era asa frica sa nu il pierd si sa nu gaseasca fericirea in alta parte. Si ,iar ne-am despartit. Acum este indiferent si rece, iar eu sufar. Nu mai vrea nici macar sa iesim cu prietenii comuni. Deja vorbeste cu altcineva si au trecut doar cateva zile, iar eu nu stiu ce sa ma mai fac. Nu stiu cum sa opresc golul pe care il simt in inima, ma simt singura si pierduta. Nu cred ca o sa mai iubesc asa mult si sincer pe cineva. Ma macina gandul ca atinge pe altcineva, ca vorbeste altcuiva , ca iubeste pe altcinvea asa cum o facea cu mine la inceputul realtiei. Imi era atat de frica sa il pierd in cat fix asta s-a intamplat.
Hey, ma regasesc cumva. Imi pare rau ca treci prin asta, stiu ce simti. Sunt macinata de aceleasi ganduri, dar in acelasi timp imi dau seama ca omul respectiv nu are deloc respect sau dragoste pentru mine. Daca timpul petrecut cu tine il poate uita atat de usor si sentimentele implicate, personal nu cred ca merita. Oricat de mult am iubi anumite persoane, trebuie sa ne iubim mai mult pe noi insine. Sa ne punem tot timpul noi pe primul loc. Chiar daca s-ar intoarce, cel mai probabil tu nu vei mai putea trece peste. E o frica constanta care te alearga. Trebuie sa accepti durerea, oricat de greu pare si sa o folosesti in detrimentul tau. Dezvolta-te tu ca persoana, invata sa te iubesti. Eu cel putin asta incerc, dupa o relatie mai lunga decat a ta.
Buna, pot sa zic ca ma aflu intr-o situatie asemanatoarea.Undeva prin noiembrie am inceput sa o simt tot mai distanta si ma intrebam care e problema, daca are pe altul, daca „vrajeste” pe altul, imi era frica sa nu o pierd si in plus „relatia” noastra a inceput cand ea era intr-o relatie si logodita si asta a imprimat in mine frica ca va face la fel si eram foarte suspicios in privinta asta. Am urmat certuri pentru ca eu simteam ca se intampla ceva si o simteam cu se indeparteaza de mine si de asta ma certam cu ea, nu intelegeam exact motivul pentru care e mai distanta. Eu treaceam si prin o perioada grea si aveam nevoie de ea. In decembrie in urma unei discutii la telefon dupa ce am facut mari eforturi sa o trag de limba mi-a spus ca i-a picat cineva cu tronc la servici, ca pur si simplu persoana respectiva cand intra in camera ii se taie genunchii dar nu vrea sa ma piarda, nu vrea sa ne despartim apoi s-a mai gandit si tot la telefon mi-a zis ca vrea sa ne despartim eu sugerand o pauza. Nu am mai cautat-o, mi-a luat orice aveam pe la ea si i-am dus tot ce mai avea pe la mine si am vorbit rar, voiam sa fac pe durul, voiam sa imi simta lipsa in speranta ca se va intoarce. Dupa aproximativ o luna si ceva mi-am luat inima in dinti si am cautat-o, imi era foarte dor de ea, sufeream ca un nebun, ma uitam pe geam la propiu si asteptam sa apara de undeva desi stiam ca nu se intampla asta.
Am cautat-o, mi-a zis ca o deranjez si mi-a dat jet, am simtit cu pica din nou cerul pe mine, stiam ca e cu cineva apoi in ziua urmatoarea am vorbit, a fost extrem de rea si rece. Mi-a zis ca are pe cineva, ca e foarte indragostita cum a fost in copilarie, ca nu imi simte lipsa si nici nu mi-a simtit-o am simtit din nou cum pica cerul pe mine, nu stiam ce sa mai zic, cum se poate ca dupa vreun an jumate si inca vreo 8 luni in care era intr-o relatie dar ne vedeam nu mai simte nimic pentru mine, nu imi simte lipsa, nu se gandeste la mine, s-a indragostit..sufar si acum, au trecut 2 luni de cand a pus punct fara vreo explicatie exacta doar ca ne certam si ea voia sa stea singura(asta mi-a zis atunci si cica chiar si-a dorit asta dar s-a intamplat sa inceapa sa fie cu ala fara sa faca ceva anume).
Sunt zile cand ma simt mai bine, sunt zile cand ma gandesc la ea non stop si trec prin toate starile posibile, sunt zile cand ma simt pierdut si al nimanui.
La ce concluzie am ajuns azi e ca: ca nu a plecat de fericita si nici eu nu eram cel mai fericit ca doar na, ma gandeam daca va face la fel si cu mine si asta s-a intamplat, cred ca de ce iti e frica nu scapi. Am ajuns la concluzia ca: ORICE SFARSIT E UN NOU INCEPUT pentru ceva mai bun si daca era sa fim impreuna, ramaneam.
Incearca sa lucrezi la tine, sa stii ce reprezinti, sa stii cat de buna esti tu pentru sunt sigur ca esti un om bun din toate punctele de vedere. Usor usor va fi mai bine, incearca sa accepti realitatea, daca simti nevoia sa il trimiti de unde a iesit fa-o, nu te teme sa urasti o ora, o zi, asta nu iti va pierde dragostea pt el.
Eu o sa incerc sa ii dau drumul din „mine” si daca cumva vreodata va fi sa fie se va intoarce, desi chiar nu cred asta. Daca am iubit-o atunci o sa ii dau drumul sa fie fericita si la randul meu sa imi permit sa fiu fericit candva si desi rational sunt sigur ca o ajung mult mai bine sufletul zice altceva dar.. asta e azi, maine poate va fi mai bine sau mai rau. Peste 3-6 luni sigur va fi mai bine si va fi doar o amintire. Dupa 2 luni deja se vede diferenta spre bine, in primele saptamani eram ca tine, ma simteam atat de singur si al nimanui si inca ma mai simt cateodata dar vreau sa privesc asta cu alti ochi, ca pe ceva bun desi e a dracului de greu cred ca imi va iesi asta.
Scuza-ma daca am sarit din una in alta si nu am fost foarte concludent dar am o groaza de idei in cap si simt o groaza de sentimente, un amalgam de, de toate, iubire, ura, dor, jale, liniste. Azi am fost la pamant dar am stat de povesti cu unul altul si am mai uitat, maine o iau de la inceput si tot asa., acum par foarte sigur pe mine dar acum 3 ore eram cat pe aci sa o caut, am o perna de luat de la ea:)) si ma manca tare in fund sa o vad. Ma bucur ca nu am facut-o.. Noi sa fim sanatosi ca belele curg.
Aproape identică situație!
Doar că eu am avut o relatie de 13ani cu ea.Amai fost căsătorită având doi copii iar de 7ani ne aflăm în Germania!
În urma cu o saptamana m-am trezit cu un bilet de adio pe masa venind de la munca!
Daa. Nici nu stiu cum sa incep . Sunt intr-o relatie de 10 ani . Cu bune si cu rele, numai ca in ultimul timp ( cam 2 luni ) el nu mai vorbeste cu mine, nu ma mai saruta,nu s-a mai atins de mine, numai discutii ca intre prieteni,inveitabile. I-am spus ca plec, i-am dat termen limita . Mi-a spus ca nu ma crede, dupa care a spus bine : pleaca. Eu nu stiu el isi da seama ? Eu sper ca proasta la inca o sansa .. poat nu ma crede .. totusi imi este foarte greu dupa 10 ani pur si simplu sa plec . Ma omoara faptul ca nu pot avea o diacutie cu el..vreu sa stiu motivul..vreau sa stiu ce ce intampla. Pana la urma cred ca o sa plec da simt ca o sa mor,numai cand ma gandesc plang ore fara oprire dar cabd o sa fie adevarat ce fac ?..
Eu tocmai am încheiat o relatie de 10 ani..Motivele sunt fix care le spui tu,devenisem doar prieteni.Astazi s-a mutat singur in alt loc.Toata relatia noastra eu am incercat sa il fac sa realizeze ca trebuie sa vorbeasca un pic mai mult(e o persoana foarte tacuta),sa ne facem planuri,sa ne facem amintiri impreuna..Astăzi a plecat si arata ca si cum abia așteaptă si eu care sufeream si plangeam ca proasta….Ce sa faci?Sa pleci?mai devreme sau mai tarziu inevitabilul se va petrece,iar mai tarziu doare mult mai tare….Ne vom reveni
Buna Andreea, Am citit comentariile tale si la mine a fost cam la fel dar la mine relatia a durat 15 ani. Simt ca trebuie sa interactionez cu femei trecute prin asa ceva , ma simti mai eliberat daca as povesti si asi asculta 6
16 ani si la mine….
Exact aceeasi situatie si la mine. Este extraordinara de dureroasa situatia
Sunt casatorita de aproape 2 ani. Imi iubesc sotul enorm si as face orice pentru el.
El este un om minunat cu un suflet mare. Are insa si asteptari FOARTE mari de la mine. De fiecare data cand nu ma ridic la asteptarile lui, se supara, se intristeaza si imi spune ca nu imi pasa de el, de noi. Ca nu poti iubi o persoana si sa faci ceea ce fac eu. Ce fac eu? Foarte multe de la calcat, mancare, curatenie, serviciu (sunt lector), etc dar in acelasi timp sunt neatenta, sunt cu capl in nori si simt ca sunt obosita tot timpul. De fiecare data cand „ne certam” el aminteste de despartire…DE CE? Cum sa vorbesti despre asta de la chestii asa de marunte? Ieri am uitat sa il trezesc la o anumita ora… si am refuzat sa facem ceva cand voia el… Azi vorbim ca ar fi mai bine sa megem pe drumuri separate! Ce pana mea inseamna asta?
Orice sfat e binevenit…
Imi pare sincer rau sa iti spun,dar asta înseamnă că fie ca e acum,fie ca este peste 10 ani tot asa va face si va raspunde.Eu am observat asta la fostul meu soț,daca i-am acceptat ceva odata de fiecare dată era la fel.Eu zic ca asa va reacționa indiferent.Cine intelege bărbații?
Omul manipuleaza si controleaza prin critica. Santaj emotional ca sa va faca dependenta emotional de el.
Buna, am citit si recitit povestile voastre si vreau sa spun ca sunt fara cuvinte, va compatimesc pe toti si va doresc din suflet ca anul care a inceput sa va ,,curete” sufletele si sa aveti pasrte de linistea interioara.
La mine povestea a inceput mai diferit, el era deja intr-o relatie(relatia respectiva era spre sfarsite) si pot spune oarecum ca roata se intoarce, si la mine s-a intors destul de repede. A inceput acum un an, el venise in vacanta in Londra, eu eram pe punctul de a deveni studenta aici, ne-am imprietenit dar totul era tinut sub linia de prietenie, nu aveam sentimente fata de el si probabil nici el fata de mine, dar cu timpul am inceput sa ne cunoastem si sa se ,,nasca” o relatie de vis, este primul baiat pe care am reusit sa il iubesc cu adevarat; apoi cu timpul au fost toate bune, eram usor ,,deranjati” de faptul ca nu aveam motive de cearta sau suparare, tot ce se putea intampla intr-o relatie in care iubesti am reusit sa am parte, si credeam ca si el este pe aceeasi lungime de unda, pana acum cateva luni in care noi nu mai stim ce este aceea o discutie intre doi adulti asumati, el este foarte indiferent, sarcastic si incepe sa se indeparteze de mine din ce in ce mai mult, il simt, dar si eu la randul meu simt lucrul asta din partea lui si imi este greu sa ma detasez, acum o saptamana a plecat in Romania pentru ca bunica lui are probleme de sanatate, si de cand este plecat in primele 2 zile mi-a trimis poze cu bunica lui si vorbeam de faptul ca este bolnava…discutii…iar apoi a inceput usor usor ,,evidentierea” faptelor lui: el era on iar eu ii lasam mesaj si atunci cand imi raspundea o facea la cateva minute distanta, il sunam si pe numarul de mobil si pe messenger si nu imi raspundea, iar atunci cand imi raspundea imi spunea ba ca a dormit, ba ca a avut treaba, ba ca nu a auzit telefonul….iar lucrurile astea au efect negativ asupra mea, ma inchid in mine, si plang, si plang si plang. Este tot ce stiu sa fac il ultimele 3 luni….sa plang.
Poate ,,povestea” mea nu este atat de tragica cum sunt ale altor persoane, insa tragedia consta in sentimentele care se revarsa asupra mea, si efectele negative…nu stiu cum sa ma pot detasa de el cand inca il iubesc si tin la el atat de mult…..!
Buna, am citit si recitit povestile voastre si vreau sa spun ca sunt fara cuvinte, va compatimesc pe toti si va doresc din suflet ca anul care a inceput sa va ,,curete” sufletele si sa aveti pasrte de linistea interioara.
La mine povestea a inceput mai diferit, el era deja intr-o relatie(relatia respectiva era spre sfarsite) si pot spune oarecum ca roata se intoarce, si la mine s-a intors destul de repede. A inceput acum un an, el venise in vacanta in Londra, eu eram pe punctul de a deveni studenta aici, ne-am imprietenit dar totul era tinut sub linia de prietenie, nu aveam sentimente fata de el si probabil nici el fata de mine, dar cu timpul am inceput sa ne cunoastem si sa se ,,nasca” o relatie de vis, este primul baiat pe care am reusit sa il iubesc cu adevarat; apoi cu timpul au fost toate bune, eram usor ,,deranjati” de faptul ca nu aveam motive de cearta sau suparare, tot ce se putea intampla intr-o relatie in care iubesti am reusit sa am parte, si credeam ca si el este pe aceeasi lungime de unda, pana acum cateva luni in care noi nu mai stim ce este aceea o discutie intre doi adulti asumati, el este foarte indiferent, sarcastic si incepe sa se indeparteze de mine din ce in ce mai mult, il simt, dar si eu la randul meu simt lucrul asta din partea lui si imi este greu sa ma detasez, acum o saptamana a plecat in Romania pentru ca bunica lui are probleme de sanatate, si de cand este plecat in primele 2 zile mi-a trimis poze cu bunica lui si vorbeam de faptul ca este bolnava…discutii…iar apoi a inceput usor usor ,,evidentierea” faptelor lui: el era on iar eu ii lasam mesaj si atunci cand imi raspundea o facea la cateva minute distanta, il sunam si pe numarul de mobil si pe messenger si nu imi raspundea, iar atunci cand imi raspundea imi spunea ba ca a dormit, ba ca a avut treaba, ba ca nu a auzit telefonul….iar lucrurile astea au efect negativ asupra mea, ma inchid in mine, si plang, si plang si plang. Este tot ce stiu sa fac il ultimele 3 luni….sa plang.
Poate ,,povestea” mea nu este atat de tragica cum sunt ale altor persoane, insa tragedia consta in sentimentele care se revarsa asupra mea, si efectele negative…nu stiu cum sa ma pot detasa de el cand inca il iubesc si tin la el atat de mult…..!
Buna ziua, recent am trecut și eu printr-o despărțire. Am fost aproape 2ani împreună, 2 ani in care am stat împreună de la început pentru că ne cunosteam. Am greșit foarte mult față de el și el față de mine. El nu putea trece peste greșelile mele și s-au adunat. Acum el nu mă mai iubește și nu ii mai pasa de mine și eu simt că mor încet și că nu știu ce să mă fac. As face orice pentru el, orice sa îl fac fericit dar din păcate nu se mai poate. El mi-a spus clar că nu mă mai iubește. Cum se poate că o persoană să nu mai iubească dar cealaltă sa sufere în ultimul hal! Nu pot să mănânc sau să dorm, pot doar să plâng și să sufăr de durere. Simt un gol în inima și ma doare in ultimul hal. Îl vreau și as face orice sa îl am din nou înapoi! Ce ar trebui sa fac? Mă poate ajuta cineva? Va rog!
O ,draga mea,cat te inteleg…Zici ca ai scris povestea mea…Exact asa sunt si eu,simt ca mor,ma doare capul îngrozitor de cate ore de plâns am la activ,iar el astăzi cand s-a mutat în altă parte,era foarte ok…Cum ai trecut peste?Am observat ca in decembrie ai publicat
Ce s a zic ca in viata de baiet/fetei buni/bune nu vei mai da, si daca vei mai da .de unul/una calumea v a fii aproximativ o data pe an!!!!! .. Am citit povestie unora s- mi s au parut interesante dar mai ales si greu de imginat.. Dar dragilor vreau sa va spun ca si eu am trecut recent printt-o desparțire ..Dar asta ii viata pana la urma , si capul sus pt ca viața merge inaite.!!!!!!!!!!
Buna,
Si eu ma aflu intr-o situatie asemanaoare, dupa o relatie de 8 luni, ne-am despartit, certuri luna de luna, gelozii din partea mea mai mult si prea des momente de egoism din partea amandurora. Mai suntem si colegi de birou, ne vedem aproape zilnic, e dureros, amandoi am gresit, eu mai mult decat ea si i-am recunoscut , incerc sa ma schimb in mai bine,am lucrat la asta si lucrez in continuare pentru ca o vrea inapoi iar dupa o luna ii spun sa mai dam o sansa o rog sa ma creada ca m=am schimbat, ea cica deja nu mai simte nimic,a trecut prea mult o luna sa nu mai simta iubirea pe care mi-a tot aratat-o luni la rand, imi zice ca a suferit prea mult si ca si-a facut inima rea. Ma inchid intr.o camera zi de zi si plang ma trezesc noapte si plang, nu am pofta de mancare si am avut ganduri de suicid. Ea are multi prieteni si astfel cred trece mai usor, ea este si mai sociabila, eu tot timpul am fost singuratic, iar prietenii aia 2-3 cand ma vad deprimat si tacut au inceput sa ma evite. Ce sa fac, i-am tot scris, ma ignora? Un sfat va rog
Salut. Am 22 de ani.
Am fost împreună 2 ani. Ne-am cunoscut pe o rețea de socializare, eu fiind cel care am abordat-o. Ne-am întâlnit și la scurt timp ne-am pus impreuna(cam în 2 săptămâni). Totul a fost frumos, ne înțelegeam asa bine, ca în orice relație la început, când totul pare roz. Incet-incet problemele au început sa apară în momentul în care am observat ca le mai scrie și altora(aparent nu era flirt, dar de unde nevoia de a vorbi cu alți băieți când ești într o relație). După ceva timp ea mi-a confirmat ca, câtorva dintre cei cărora le scria erau foștii ei. Nu rupsese legătură cu unii dintre ei. După multe certuri pe tema asta, mi-am călcat orgoliul în picioare și am lăsat-o sa vorbească. Țin sa precizez ca asta a fost încă de la începutul relației. Acum, după 2 ani, mi-a spus dintr.o data ca trece printr o perioada grea cu facultatea, ca are probleme și cu anxietatea. Evident ca a băgat și relația noastră în discuție și a spus ca vrea sa luam o pauza. Atitudinea ei s a schimbat în acele momente, fapt care m a determinat sa am suspiciuni. Bănuiam ca e vorba de alt băiat. Prima data când am întrebat o a spus ca nu, dar nu părea sigura. Atunci am simțit ca cerul cade peste mine. Am mai întrebat-o și pana la urma a recunoscut.. mai simte ceva pentru un fost de al ei cu care a fost acum 4 ani(de atunci pana în prezent a spus ca nu a încetat sa simtă ceva pentru el, acel ceva fiind evident, mai mult decât o simpla prietenie).Am încercat sa rămânem amici zilele astea, dar e prea dureros pentru mine sa fim doar amici și gândind ma ca cel mai bine ar fi sa o scot definitiv din viata mea, i-am dat blocul peste tot.
Concluzia? A spus de acea pauza ca să încerce să nu mă facă sa sufăr, evitând sa îmi spună direct ca ma lasă pentru ala. Prin aceasta pauza, cel mai probabil, așteaptă sa ne răcim și mai mult ca să nu se mai simtă vinovata când sare în bratele ăluia.
Daca mi-ați citit comentariul, va rog sa îmi spuneți ce părere aveți. Puteți sa ma contactați și pe Skype: diablo.torro
Buna. Am si eu o întrebare? Sunt într-o relație de aproape 3 ani….Nu suntem căsătoriți ci in concubinaj. Suntem si asociați într-o firma. La început, am zis ca fiind bărbat mi se pare corect sa conduca el acea firma,sa fie el administratorul. După vre-o 2 saptamani la începutul relației ,eu știam că e la serviciu si ma m gândit să-l sun sa vad dacă nu mergem sa luam prânzul împreună, nu mi răspunde am incercat de vreo 3/4 ori tot nu mi-a raspuns…la vre-o 2 ore dupa ma suna el, după care eu nu i am răspuns m am gândit să i dau cu aceeași monedă. Ma sună o prietena ca a facut accident partenerul meu m am speriat sora cu moartea, îl sun eu repede imi spune unde e,asa ca acelerez sa ajung cat mai repede sa vad daca totul e bine cu el. Când ajung la poliție la el,el era băut…in loc sa fie la serviciu el a stat la băute toată ziua cu prieteni lui dupa care s-a urcat băut la volan. Nici astăzi nu are permis de conducere. Asa,ca eu i am fost taxi dul adult și așa mai departe. A rămasă incontinuare administratorul firmei…din 2015 până în vara 2018. El avea toate armele in mâna nu imi comunica nimic in legatura cu firma, am zis ca este bine asa Pt ca este bărbat și stie el ce are de făcut. In vara 2018 a consumat foarte mult alcol plus pe lângă si droguri zi de zi cam o săptămână la rând. Atunci am zis gata,pana aici orice ți-am accepta mai putin asta cu drogurile. Eu având si 2 copii din prima căsătorie. Asa ca i am zis sa plece din casa mea. Eu am plecat in concediu cu copii și i am zis pana eu ma întorc te rog să-ți cauți chirie si sa te muți. El nu a facut asta, a mers si a locuit la cineva. Cât timp am stat eu in concediu el nu a mai dat pe la firmă…O săptămână. Il sunau angajați nu le răspundea,până intr-un final m-a sunat pe mine contabila sa îmi spună că R nu este de găsit si pe la firmă nu a fost. Dar,asta ca asta…mergea la banca si si scotea bani din cont,rl nu era de găsit. Am venit acasa,am incercat sa-l sun nu mi-a raspuns,am sunat toți cunoscuți unde ma gândeam eu ca ar putea fi, nimeni nimic nu știa de el. Tot am stat si m-am gandit unde ar putea fi. Si aha,numai acolo poate sa fie. La un centru de cămin nefamilisti la o fostă angajată el se înțelegea bine cu ea. O sun,la care îmi spune păi da eu trebuie sa stiu unde e?Tu trebuie sa știi unde ție bărbatul! Ok am închis. Ma duc la ea bat la ușă, ies vecinii afară,la care îmi spune ea nu este acasa Numa barbatu-sau. Ea nu avea barbat,însă vecinii au crezut ca el este bărbatu sau de curând. ))) imi deschide el usa,intru si îi pun cateva întrebări…La care el păi mai dat afară! Da,măi omule da nu aici intr-un cămin de nefamilisti.tu ai scos in 2 saptamani peste 15.000 de lei. Si aveai bani de chirie…EL a mers si toti bani i-a pus la pacanele. Asa ca am hotarat sa ii i-au dreptul de administrator si sa nu mai aibă nici drept de semnătură la bancă. După vre-o 5 săptămâni s-a întors la mine să-l iert si ca îi pare rău, nu l am iertat din prima. La o săptămână mă roagă să-l las la mine pana își găsește chirie, ca acolo unde e numai are internet, la care am acceptat să vină. Asa ca m am gândit să i mai acord o șansă. Ei….de atunci îi casnic,stă toata ziua in pat si nu face aproape nimic. Telefon,tv si băute. Ce măsuri sa mai i-au in această situație??? Inca îl iubesc dupa toate astea!
Draga mea renunta la el… Am fost si eu într-o relație cu cineva dependent de păcănele, țigări si bautura. Am trăit un chin de nedescris. Și crede ma ca nu se va schimba pentru nimic in lume,nu exista viitor pentru aceste persoaneAcum când ma uit in trecut sunt atat de degustata ca imi vine sa vărs. Un an mi a trebuit sa înțeleg ca relația nu ducea nicăieri, credeam ca nu o sa pot sa il parasesc de teama suferintei. Dar surpriza… Dupa ce l am părăsit am fost atat de linistita si impacata cu mine, ma simțeam de parca as fi renăscut. Pentru nimic in lume nu as mai sta lângă un dependent, e cea mai rea soarta. Daca nu vezi nici o îmbunătățire la el( ar fi un miracol, dar sa zicem..) nu mai pierde timpul si banii si răbdarea si bunăvoința ta. Nu o sa duca nicăieri. Crede ma pe cuvânt, eu am experimentat astfel de relație..
CURAJ!!!
Buna EU am terminat o relatie de 2 ani. Imi este tare greu si simt ca ma sufoc. Am fost EU ceea ce a pus punct pt ca nu ma. Mai simteam iubita si nici apreciata, si niciodata nu am VB de viitor.vestea cea mai socanta Este ca am aflat ca sunt insarcinata in 3 saptamai. EU imi doresc un copil dar El poate nu si AR mai fi o problema EU am 28 de ani El are 21.
Buna ziua. Incerc sa scriu si eu aici pentru a ma descarca si elibera putin de tot ceea ce traiesc. am avut o relatie frumoasa de 5 ani, cu urcusuri si coborasuri care s-a terminat de doar cateva zile si simt ca innebunesc. nu mai am aer, ma sufoc, nu pot sa dorm, nu pot manca, si nu pot merge mai departe. motivele au fost multe adunate de-a lungul timpului, in principiu orgolii, faptul ca nu reuseam sa comunicam pentru ca el considera ca are dreptate mereu in orice si orice as fi spus eu imi dadea un contraargument mereu. Il iubesc enorm si stiu ca si el, pentru ca a fost foarte atent, iubitor, intelegator, ma facea sa ma simt minunat dar aceste orgolii si felul diferit in care privim viata ne-a despartit de tot. am tot avut certuri la fel, in care nu vorbeam cu zilele insa de data asta a fost grav, in sensul in care a plecat cu absolut toate bagajele de acasa, ceea ce el nu facea. aveam perioade in care nu vorbeam dar cumva nu se lua niciodata o decizie atat de radicala. iar la plecare tot el a fost cel care imi spune ca spera sa stiu ce am pierdut si la ce am dat cu piciorul si sa nu regret aceasta despartire. este ingrozitor sa nu poti face nimic de durere, de dor, de neputinta pt ca nu poti sa il cauti el fiind acum sunt influenta nervilor si oricum faptul ca a plecat cu toate lucrurile ma face sa cred ca e foarte hotarat desi stiu ca ma iubeste dar probabil ca i-a ajuns si lui toata situatia creata. au fost 5 ani, si simt ca mor si ma topesc pe picioare si nu mai vad nimic in viitor, nu cred ca imi voi mai gasi pe nimeni, pt ca am o varsta si simt ca toate planurile de viitor si tot ce planuiam e facut praf. nu stiu ce sa mai fac, poate e prea recent si nu mai vad nimic bun in viata mea acum, insa nu cred ca imi mai pot gasi vreodata pe altcineva pt ca toti pritenii mei sunt casatoriri sau cuplati, nu am cum sa cunosc pe altcineva si nici nu imi doresc, eu tot pe el il vreau si simt ca am pierdut ce aveam mai bun si l-am lasat sa plece :((( in curand vin sarbatorile si eu voi fi singura, va fi o perioada groaznica…. nu stiu daca are vreun sens sa il mai caut
Ce putem noi face atunci când ei se decid sa plece?Pe langa faptul ca ne umilim,ca cerem iertare,ca plângem de ne doare capul si nu mai avem lacrimi,ca i-am luat inapoi in secunda 2?????Ce ai facut pana la urma?
Buna ziua la toata lumea,
Nu stiu de ce scriu aici, probabil ca sa ma descarc, nu mai stiu exact ce mai e in capul meu zilele astea.Poate daca scriu cateva randuri aici e mai bine, poate nu …nu stiu.Am inceput anul trecut prin februarie o relatie care a esuat cumplit din cauza minciunilor ei,dar nu o condamn.am stat impreuna pana prin vara anului trecut, deci cateva luni.dupa vreo luna de relatie am ceruto de sotie si a acceptat dar in vara sa terminat tot.Am plecat din oras, mi-am luat alt job si am continuuat cu greu sa imi traiesc viata.Am slabit cumplit, ajunsesem la 70 de kg, fumam 2…3 pachete de tigari in fiecare zii, nu mai dormeam…era teribil.Dupa o perioada lunga am inceput sa imi revin dar categorig am ramas cu o frica enorm de mare in mine.Prin mai anul acesta m-am mutat la Bucuresti si aici am cunoscut o fata draguta, simpla dar frumoasa. din prima clipa fata ma apreciat si ma placut pentu ce sunt eu, nu pt banii care ii castig, nu pt masina…pur si simplu ma placut pe mine.
Initial nu am dezvoltat cine stie ce sentimente pentru ea pentru ca imi era frica si ea saraca ar fi facut orice pentru mine, ma iubit trup si suflet si eu am ignorat tot.Acum vreo luna cand mi-am dat seama ca eu de fapt o iubesc se pare ca e prea tarziu.I-am ignorat dorintele ei si sentimentele incat am indepartato de mine.
Gici ce? Din cauza fricii mele acum iarasi nu mai dorm, iarasi simt ca o iau razana si de data asta sunt numai eu de vina. Ne-am despartit, nu mai imi vine sa merg acasa deoarece ma asez in pat si imi aduc aminte de ea, imbratisari, sarutari, mangaieri pe care odata le primeam de la ea.Ies de la servici si ma plimb de nebun pe strazi, ma urc in masina si plec fara sa stiu unde merg. Cand intr-un final ajung acasa, ma arunc in pat si adorm plangand cu lacrimi in ochii, ma trezesc dupa 2,3 ore cu alte lacrimi in ochii. si atunci sa nu mai simt durerea ma pun pe baut si continuui sa plang mai departe. nu mi-e rusine sa recunosc ca plang, atunci cand plang parca e putin mai bine. Dupa ce mi-am dat seama ca o iubesc am facut tot felul de gesturi romantice, i-am dedicat toata atentia mea dar a fost prea tarziu.
Constat ca scriu aceste randuri si chiar nu ma simt mai bine, chiar deloc, dar poate ajut pe cineva sa nu pateasca la fel. Eu inca incerc sa ma agat de clipele frumoase cu speranta ca poate o sa isi dea seama ca de fapt si ea imi simte lispa si ca ma iubeste. Nu stiu ce sa fac, m-au luat ganduri rele, nu din alea de sinucidere sau chestii de genu, imi vine sa plec din zona si mi-e frica ca asa am sa o pierd cu siguranta. M-am inchis in mine, nu mai vb cu nimeni, nu pot sa mai suport pe nimeni in preajma mea. As merge la psiholog, am incercat la vreo 2 dar nu a fost ok.
Zii de zii stau si ma gandesc ce ar fi fost „daca” ,daca nu eram asa de fricos, daca ii aratam mai repede ce simt pt ea,daca…daca…daca.
Sper doar ca cineva sa citeasca aceste randuri inainte sa ajunga la ce am ajuns eu. Daca o persoana iti daruieste iubirea sau atentia , fa si tu la fel. Lasa frica si temerile deoparte, macar sa traiesti cu ideea ca ai facut tot posibilul cat inca a fost in timp pentru ca la mine a fost tarziu.
Tot binele din lume il doresc la toata lumea
Sper sa poți trece peste toate astea ! Mă regăsesc intru totul in caracterul tău și modul de a trece peste o astfel de problema ! Exact așa sunt eu ! Sufăr ca un câine și nu vrei pe nimeni in preajma mea !
Aproape 3 ani… Aproape 3 ani a tinut. A plecat la inceputul lui octombrie. S-a saturat. Ea vede numai partea rea, eu am ramas cu casa goala si cu amintirile frumoase, care ma chinuie, nu ma lasa sa respir. Inca nu am acceptat. Am cazut intr-o depresie fara capat si nu reusesc sa imi revin. O perioada, am tinut legatura. Am incercat sa reaprindem flacara. Eu am incercat. Ea era reticenta. Apoi…m-a blocat. Si-a luat putinele lucruri pe care si le-a adus inapoi acasa si a spus ca ne vedem in weekendul urmator. A devenit rece, distanta, si weekendul nu va mai exista. M-a blocat. Nu mai exista nici o modalitate de a ajunge la ea. Nu ma pot duce la usa ei, sa o haituiesc. Mi-am calcat sufletul in picioare, am renuntat la demnitate, m-am desconsiderat, mi-am recunoscut greselile…dar prea tarziu.
Stiti cum e sa nu ai pe nimeni? Ea era tot pentru mine. Nu am prieteni, familia este la sute de kilometri… Vin sarbatorile si sunt constient de faptul ca le voi petrece singur, suferind. In noaptea dintre ani am fi implinit 3 ani. Cum voi putea eu iesi din depresia asta? Cum m-as putea eu bucura de sarbatori, cand cele mai frumoase sarbatori le-am petrecut alaturi de ea? Cand in noaptea dintre ani ne-am jurat iubire vesnica si ne uram la multi ani din doua motive: un an nou si o noua aniversare? Singuratatea ma omoara, in casa in care am amintiri cu ea. Am ganduri de suicid, atat de mult am cazut in prapastia depresiei si nu stiu cum sa imi revin, ca stiu ca nu e normal. O iubesc si mi-am creat un univers intreg in jurul ei.
Guri, daca vreodata intri aici si citesti acest comentariu, sa stii ca nu voi inceta niciodata sa sper. Te iubesc, picu!
Salut Ionut,
Sper sa citesti randurile acestea,nu sunt eu expert psiholog sau ceva dar trec prin acelasi lucru am si postat mai sus. Este ok sa suferim. eu iti recomand sa citesti o carte pe care am inceput sa o citesc de cateva zile”The Subtle Art Of Not Giving A F..K” . Nu lua titlul cartii ca atare, e despre cu totul altceva. Ma cam intristeaza faptul ca am citit ca ai ganduri de suicid si asta nu e ok. Intre toate lacrimile care le varsam zii de zii apare si cate un zambet pe care poate il ignori dar e acolo daca stai sa analizezi situatia. La toti ne e greu mai ales daca ne dam seama ca vina cea mai mare o avem noi insine. Eu unu am hotarat sa ii acord putin spatiu si timp, nu zic ca are sa functioneze si poate ne impacam, dar ca idee vreau sa spun ca a inceput ea sa ma mai caute si sa imi scrie. Nu zic sa iti faci sperante in asta pentru ca nici macar eu nu imi fac, dar in cazuri de genu eu cred personal ca e cea mai buna solutie. Nu stiu ce sa zic, eu unu mi-am propus sa incerc sa ajut lume sa treaca peste asa ceva pentru simplu fapt ca imi aduce un gram de liniste in suflet. Daca vrei vreodata sa vorbesti cu cineva scriemi pe mail(horvathcatalin@yahoo.com) si dupa daca e schimbam nr de tel. nu stiu politica siteului cat ne permite chestii de genu.
Ideea finala e ca nu trebuie sa dai in disperare, eu asta imi repet tot timpul in cap…nu prea reusesc dar e un inceput si trebuie sa imi asum faptul ca eu am inpinso de langa mine. Alta chestia e ca am inceput sa scriu despre mine si ce simt despre tot, relatia care a fost cu ea, viata mea actuala de zii cu zii si tot ce imi trece prin cap. Efectiv ma pun la calculator, deschid un fisier word si incep sa scriu. Nu stiu de ce scriu pentru ca nu am publicat pe nicunde nimic si nici nu am intentia, a plecat de la nistre intrebari puse in cartea de care am spus si de la aia s-au facut pagini si pagini. Pentru mine functioneaza, nu e permanent dar cat timp stau si scriu devine totul mai usor, vine totul de la sine. de multe ori scris chestii si incep sa rad pentru ca sunt si amuzante unele. Chiar si acum ca iti scriu tie randurile astea imi dau un sentiment de liniste, sper sa le citesti si sa treci peste tot pentru ca pana la urma chiar daca acum nu gandim asa sa stii ca viata e frumoasa.
Salut pe toata lumea si sper sa auzim de bine
Salut Catalin!
Iti multumesc pentru gandurile bune! Am trecut de perioada aceea. M-a ajutat mult faptul ca m-am descarcat. Am trecut prin toate etapele despartirii, insa nu am trecut peste acceptare. Am luptat mult ca sa ma impac cu ea…si lupta mea nu a ramas nerasplatita. Ne-am mai dat o sansa si pare a fi cel mai bun lucru care ni s-a intamplat. Ce va fi…timpul va decide. Deocamdata locuim inca separat, ne vedem destul de des, insa nu ne-am mutat impreuna din nou. Este destul de greu, destul de frustrant, sa refaci o relatie care s-a rupt intr-un anumit moment, si sa repari niste greseli, insa sunt destul de optimist ca, daca eu voi ramane asa cum mi-am propus si voi face lucrurile pe care i le-am promis, situatia se va imbunatati si mai mult.
Sarbatori fericite!
Cum ai reușit sa te împaci? După cât timp
Povestea ta este foarte similară cu a mea,diferenta o face anii stati împreună,10 la numar pentru mine..Depresie,gânduri de sinucidere am avut si eu.De ce sa ne facem noua asa ceva?De ce sa nr pedepsit pe noi înșine cand cineva nu ne accepta asa cum suntem?ființe umane cu sentimente…Ei nu au avut sentimente cand au rămas insensibili desi noi,le eram alaturi…Sper ca ti-ai revenit!
Am trecut si nu prea
Ne-am despartit din nou.
Din pacate multe povesti triste. Si eu am iesit dintr-o relatie de 2 ani si jumatate. Totul frumos la inceput, cu multa iubire, daruire ca spre final sa intervina indiferenta si totul a inceput cand a intervenit un joc online mai important decat relatia noastra. In ultima jumatate de an eram ca doi straini. Ceea ce am constatat pe parcurs si m-a facut sa iau decizia finala este fapyul ca avea un comportament total neadecvat fata de familia lui, numai cu mine se purta frumos, cu restul nu. Atitudinea permanenta de a controla si de a spune mereu ca orcine ar face, este bine, dar totusi ar trebui facut altfel….Un barbat chiar daca iti vorbeste frumos, nu este suficient. Cand realizezi ca nu isi respecta propria familie, isi foloseste mama doar pentru nevoile lui si tot timpul o critica, realizezi ca peste ani se va purta asa si cu tine. Da, l-am iubit, am luat hotararea de a pleca si se pare ca am facut bine, dupa nici o luna deja era cu altcineva. Am descoperit dupa plecare multe lucruri despre el, nu intru in detalii, dar a mintit. Problema mea este alta: stiu ca am facut bine ceea ce am facut si anume ca am plecat, dar ma gandesc tot timpul la el, nu mi-l pot scoate din cap….nu stiu ce sa fac….. Tota lumea imi spune, inclusiv familia lui sa imi vad de viata mea ca este mai bine, dar ce sa fac sa trec peste asta. Sa nu ma mai gandesc la el. Nu mai este vorba de iubire, probabil faptul ca am stat langa cineva care s-a prefacut si s-a dat ceea ce nu este. Nu stiu….
Este cineva din Timisoara in situatia asta? Exista ceva grupuri de suport in Timi..? Tocmai seara trecuta mi s-a intamplat si mie.. 7 ani de relatie.. logoditi, data stabilita, avansuri platite.. nu am vazut venind asta, a cazut ca un topor „eu nu mai simt nimic pentru tine”.. nu o sa intru in detalii momentan, poate intr-un comment ulterior..
Povesti triste…
Am cunoscut un barbat anul trecut in luna iunie..dupa mai multe insistente am acceptat sa ne cunoastem mai bine. Un tip interesant, vesel…etc
M am indragoatit…totul a functionat bine pana la sfarsitul lunii decembrie…devenise rece, distant, indiferent…
Am incercat sa vorbesc cu el dar fara niciun rezultat…imi spunea ca totul este in mintea mea….dar stiam ca minte..
” relatia” a continuat pana in februarie anul asta…cu multe probleme…despartiri/ impacari…
Pleca, venea …si tot asa…acceptam pt ca existau sentimente.
Ceea ce doresc sa va spun este faptul ca atunci cand a ti hotarat sa incheiati o relatie , cand sunteti siguri ca este ceea ce va doriti, nu mai acceptati compromisuri.
Acceptand sa va mai intalniti cu gandul ca poate…..este o greseala. Nu faceti decat sa prelungiti agonia, sa sporiti frustrarile, indoielile etc.
Cand cineva te minte, te inseala..apoi se intoarce…dupa ceva vreme face aceleasi lucruri…nu merita nicio sansa…
Eu i am acordat prea multe…m am injosit, m am umilit, mi am pierdut ultima farama de demnitate, crezand ca va intelege ca il iubesc si ca doar pe el il doresc. M am inselat….
Am scris aici….nu stiu de ce ..asa am simtit dupa ce am citit comentariul persoanei din Timisoara ( oras in care locuiesc si eu )
De ieri m am hotarat sa nu mai sufar…vreau sa ma bucur de orice lucru din viata mea…
Va pup…
Un an nou fericit
Bună, am și eu o tristețe pe suflet. Sunt căsătorită de 10 ani ,2 copii. Cu sotul demult nu suntem în relații bune. Acum de opt luni discutam cu un cunoscut vechi de al meu. Ne cunoaștem de 2o ani însă niciodată nu am avut nimic , este cunoștinta rudelor mele. El este plecat peste hotare și discutat în fiecare zi. Ne-am cunoscut unul pe altul foarte bine. Eu știam totul de el și el de mine. Când a venit in tara ne-am întâlnit . Lângă el mă simțeam foarte bine. Am devenit foarte apropiați. Într-o zi soțul a observat mesajele lui și ne-am certat, l-a telefonat și pe el și au discutat. A doua zi am hotărât să nu mai discutam amândoi și să lăsăm totul așa cum este. Peste două săptămâni eu i-am telefonat însă el nu răspunde. Am scris mesaje și la fel nu răspunde . El mă evita. Nu mai știu ce să fac. Mi-am dat seama că îl iubesc și știu că și el simte asta . Însă din cauza circumstanțelor nu mai putem comunica . Ce să fac ei în această situație?
Buna la toti!Am o durere asa puternica,nici nu va imaginati.Ne-am intilnit un an si 3 luni,tota vara am petrecut-o in preuna.Ne-am trezit in acelasi pat sute de ori,ne iubeam asa cum eram,cu defecte cu tot.Sincer sa fiu,aceata fosta relatie,a fost cea mai lunga din viata mea.El avea 26 iar eu 21 dar nu conta,am trecut prin multe momente grele,dar nu l-am parasit,Mereu l-am sustinut si am fost de partea sa,cind era bolnav il ingrijeam,facem multe bucate,pentru ca pot gati foarte bine.A fost o poveste de gragoste frumoasa,cu suisuri si coborisuri.Invatam la Universitate cind l-am intilnit,nu era un baiat perfect,penttru ca nimeni nu suntem,avea multe defecte dar il iubeam asa.Speram ca si el ma iubeste,dar…In vacanta de vara am plecat la el peste hotare,pentru ca avea ceva luni de cind era plecat din tara,am stat in aceiasi casa,acelasi pat ,masa,baie,ne iubeam nebuneste prin asternuturi.A fost o vara extraordinara,cu mare,calatorii,surprize,tristete,bucurii.Parinti nostri siau de relatia noastra,,prietenii la fel si ne sustineau,mereu ne intrebau in este nunta.Dupa in septembrie am venit acasa,am plins mult cind a trebuit sa ma intorc,pentru ca il iubeam prea mult si imi era frica ca il voi perde,asa si a fost.Mereu imi zicea ca sunt cea mai buna,ca doar pe mine ma iubeste,ca doar pe mine ma vrea si ca voi fii a lui pe veci(scriu astea acum si pling).Am venit acasa la inceput vorbeam ne sunam,mult.Dupa peste o luna totu sa schimbat, el sa schimbat,nu ma mai suna asa des,zicea ca e la lucru si e ocupat,nu mai scria la fel ca in nainte,ceva nu era in ordine.Il sunam eu mai des incercam sa fac sa fie ca in nainte dar numi reusea,Plingeam ,sufeream ,era foarte orgolios si eu la fel,mereu doarea eu sal caut,dupa si el ma suna si cauta.Zicea ca o sa ma sune spre sera dar nu o facea,zicind ca a venit obosit si a adormit.Dupa mia trimis bani ca aveam nevoie la Universitate,imi trimtea poze dezbracat,imi mai scria un teiubesc si pe telefon mai zicea cite o data.Dar nu era ca in nainte.Alalta eri ma sunat am vorbit neam certat mia zis ca nu vrea sa vina acasa,nu vrea sa stea fara de lucru,ma chemat pe mine la el,dar am refuzat pentru ca am Universitate.Dupa prin plisetele mele inn hohote am decis sa ne despartim,cu tot ca il iubesc foarte tare,miasi da viata pentru el.El nu a fost de acord la inceput dar a renuntat,nu am put sa rezis asa.O relatie la distanta e greu sa o duci,trebuie mult sa vorbiti,sa comunicati,iar noi nu faceam,plingeam mult,sufeream,nu mai puteam asa.Am incercat sa fac asta sa vad daca tine la mine intradevar si daca ma iubeste,dar nu mia esit.Dupa am intarat pe messingerul sau si am gasit sa vorbea cu inca 3 fete,nu zice ca le iubeste dar dorea sa iasa cu ele,le scria cind era la lucru,cind era noapte.cam de 3 saptamini.Acum e noebrie iar eu am venit prin septembrie.Am plins toata noaptea,am suferit,si acum tot pling si sufar a trecut doar o zii.Mereu iimi zicea ca daca ne despartim nuu isi mai cauta pe mine,ca doar pe mine ma vrea cu bune cu rele.Ca numi va da pace sa maintilnesc cu alcineva si ca vrea sa ne casatorim sa pecam peste hotare sa facem un bebe.Avea multe planuri in preuna.De sa schimbat asa in 2 luni ?Eu mereu l-am iubit si nu l-am scimbat cu nimeni,Dar eu am o senzatie ca el a facut asta acum o saptamina si eri si azi meru am o senzatie ca face asta.Acum sufar tare pling,sunt diperata,vreu sa mor,nu mai pot.Nu stiu ce sa fac,il iubesc enorm dar cred ca ma schimbat,prin conversatile ale cu late fete asta cred.Va rog zicetimi ce sa fac ca nu mai pot de jale,durere si plins,va rog ajutatima.
Buna Elena.
Te compătimesc foarte tare și vreau sa te susțin in acest moment.
Vreau sa te rog sa te pui puțin in locul lui, sa privești lucrurile asa cum le privea el.
Tu aici, el acolo. Posibil el la fel stătea și se ghindea cum va fi mai departe, chind se va termina distanță asta dintre voi. El doar tia chemat acolo la el, dar tu ai refuzat din cauza universității, el ce trebuia sa faca ? Sa lepede lucrul ? Te rog doar sa înțelegi un pic, chind se construiește o familie bărbatul devine capul familie, fiecare întrebare legată de finanțe el trebue so rezelove. Nu vreau sa te judec, dar tu ai comis chiteva greșeli, știu e greu sa duci o relație la distanță, dar dacă va iubiți foarte tare cu ajutorul lui Dumnezeu veți reuși orice problema apărută in relația voastră.
Erați in asa situație in care va părea ca nu veți putea sa treceti peste ea. Ia in considerație ca tu ai propus sa va dispartiti da nu el. Bine, fie, te-ai ghindit ca asa nu poate continua relația voastră și ai decis ca sa despărți de el.
El la început nu a fost de acord, dar pina la urma a văzut ca tu nu vreai sa lași universitatea și sa vii la el, a crezut ca asa va fi mai bine pentru ambii, ca sa nu va chinuiți. Crezi ca după asta el va începe o noua relație ? Sunt sigur ca nici tu nu vei fi gata sa începi o noua relație cel puțin 3-4 luni.
Chind apar dificultăți in relație nu trebue sa crezi ca unica ieșire e sa va despărțiți. Ceea ce nu prea vorbeați la telefon sau ca el comunica cu alte fete pe net, asta nimic nu înseamnă. Voi ați trăit împreuna, voi deja sunteți soț și soție. Credema ca dacă el te iubește nimeni nu te va înlocui. Voi pur și simplu aveți nevoie de ceva timp ca sa înțelegeți ca aveți nevoie unul de celalt.
In acest timp nu începe o noua relație, așteaptă sa vezi ce tia pregătit Dumnezeu mai departe. Succes !!
Am scris două mesaje în căsuța asta, le-am recitit și le-am șters… Nu-l mai pot face fericit. Ne-am schimbat amândoi, am avut probleme peste probleme și sâmbătă i-am spus că trebuie să plece a doua zi. A plecat ieri… cu jumătate din lucruri, iar eu am rămas singură în casa care deja mă înnebunește. N-am cearșaf pe pat, dar când deschid șifonierul îi văd toate hainele. Nu mai sunt farfurii în bucătărie, iar eu n-am mâncat mai nimic în ultimele zile. Cum Dumnezeu s-a întâmplat asta? Țin la omul ăsta enorm, chiar eu să-i fi făcut atâta rău? Chiar să-i fie mai bine fără mine? Am făcut compromisuri, am încercat multe… și tot nu am putut ajunge la un numitor comun. Cum să nu meargă tocmai cu EL? De ce nu putem pur și simplu să fim împreună? Chiar trebuie să mergem pe drumuri diferite ca să poată să fie bine? Cu el e altceva… Ne-am contrazis mai mereu și tot vreau să-l iert și să fie lângă mine… Mi-e frică să dorm singură când mă gândesc că suntem despărțiți… Nu vreau să lupt singură pentru noi, vreau să se-ntâmple o minune, să fie motivat și să rămânem noi… Să-l pot face din nou fericit… M-a supărat, l-am supărat și eu, dar nu știu ce să fac ca să trec peste… Dacă-i e într-adevăr mai bine fără mine, cum mă retrag? Cum mă dezobișnuiesc de tot ce-am avut? Cum mă abțin să-i scriu fără să creadă că am vrut să scap de el și atât? Și-n ultimul ceas mai sper la o minune… Tare mi-e că dacă se întoarce să-și ia lucrurile îi sar în brațe din prima secundă… Ce fac cu toate sentimentele? Acum nu vreau să le investesc în altcineva, persoana mea specială e EL!!!
Tot Andreea ma numesc si povestea mea e fix ca a ă ta..Ajutama si pe mine sa inteleg cum reușești să trăiești fără el?Eu il idolatrizez la ce ca tine,ma intreb la fel,de ce Dumnezeu 2 oameni buni la suflet nu se pot intelege?Ce mai trebuie facut? ace sa renuntam?
Nu stiu cum se face dar toti cei care sufera dupa despartire se desconsidera. Nu va agatati de nimeni ca sa va umple golurile. Nu avea asteptari prea mari, aproape intotdeauna veti avea si dezamagiri. Punete pe tine pe primul loc, daca tu esti esti ok cu tine mental, si restul vin de la sine. Fiecare are drumul lui in viata,un scop,un sens. Scriu aici pt barbati, nu ma pot pune in locul unei femei. O femeie se poate desparti de tine deodata fara sa se miste un muschi de pe fata eu chiar si dupa ani de zile de relatie. Daca iti spune ca vrea o pauza, sau ca nu mai simte nimic si vrea sa va despartiti accepta. Nu te face pres in fata ei, nu o cauta insistent,nu te duce cu cadouri,flori,nu fi milog…vei primi doar mila. Lasa sa treaca timpul, cel putin doua saptamani..stiu ca e greu. Fii barbat, fii demn chiar daca suferi.
Buna,sunt si eu un trecator prin viata asta care la un moment dat insemnam totul pentru Ea.
Am 26 de ani iar ea 23.Totul a inceput in urma cu 3 ani pe vremea asta cand am cunoscut-o la lucru.Era cea mai frumoasa fata pe care o vazusem pana atunci.Am inceput sa vorbim si sa ne cunoastem din ce in ce mai bine.Dupa 2 saptamani in care ne vedeam doar la munca si vorbeam cu orele la telefon,i-am zis ca vreau sa ii cunosc familia si intradevar m-a si prezentat.Traiam,savuram,o iubeam si ma iubea cu fiecare celula din corpul nostru..simti..se simte..Dupa doua luni in care ne vedeam zilnic la munca si in fiecare weekend la mine sau la ea,am decis sa ne mutam impreuna la mine acasa,cu parinti.Sunt niste oameni extraordinari care au primit-o cu bratele deschise.Chiar traiam o poveste de dragoste ca in filme.Era perfect din toate puctele de vedere.Asta a durat cam un an de zile dupa care ea incepea sa imi reproseze si chiar sa imi impuna lucruri gen ,,vezi ca maine mergem acolo!!”, ,,vezi ca facem aia”.Si se intampla destul de des,insa,de fiecare data ne asezam si vorbeam despre asta,si intelegea,isi cerea iertare,imi zicea ca nu isi da seama de ce face,in fine,s-au repetau chestiile astea cateva luni de zile.Ea imi batea apropouri de nunta,copii..eu insa aveam deja o intrebare care mi-o puneam din ce in ce mai des: ,,as putea sa ma obisnuiesc cu asta toata viata”? Sentimentele mele pentru ea scadeau in intensitate,parca trecuse vraja aia care ne invaluise la inceput,intrasem intr-o rutina,faceam aceleasi lucruri zilnic,mergeam in aceleasi locuri iar acolo mancam aceeasi mancare..ea avea insa o siguranta..eram lumina ochilor ei ,eu insa nu mai simteam asta pentru ea.Imi era draga dar parca nu era ce trebe.Dupa un an si cateva luni i-am spus: ,,Nu te mai iubesc”.A fost devastata,nu stia unde a gresit,nu intelegea de ce,m-a intrebat daca aveam pe cineva,nu aveam pe nimeni,dar pur si simplu nu vruiam sa ii pierd timpul si al meu la fel,aveam o viata inainte,ii explicam chestiile astea.A inceput sa isi impacheteze hainele in ziua urmatoare iar un gest de-al ei mi-a frant inima: ,,of Darius Darius”.M-a invaluit un sentiment,pfff,si mila si iubire si..nu stiu cum sa il explic.Am luat-o in brate si o iubeam din nou.Mi-a spus ca nu-i fac asta,mi-a spus ca o sa se comporte exemplar,imi zicea ca sunt viata ei iar eu imi capatam sentimentele inapoi.Asta a durat cam 6 luni cand noi intrasem deja in aceeasi rutina,ea imi impunea aceleasi chesti,eu ii spuneam ca nu asa ar trebui sa decurga o discutie de genu,sunt un om foarte usor de manipulat,ii ziceam..nu ar suna mai bine ,,iubire,nu vrei sa mergem pana acolo,nu vrei sa facem aia”.Ne invarteam intr-un cerc din care parca nu puteam sa iesim iar sentimentele mele scadeau pe zi ce trece.Simteam ca nu mai pot sa continui,ca nu ma pot obisnui cu asta.Ei,dupa un an si 11 luni cat eram impreuna,la noi la firma au venit niste straini din Maroc,iar printe ei avea sa fie o tipa care era asa zisa ,,translator” din araba in engleza si asa comunicam eu cu ei,prin ea.Din vorba in vorba am inceput sa ne cautam.Dupa o saptamana i-am spus iubitei mele ca ar trebui sa punem punct.ca nu mai are rost.ca nu o mai iubesc,nu mai am sentimente pentru ea dar ea nu concepea asa ceva.Mie imi era destul de usor pentru ca nu o mai iubeam dar imi ruprea sufletul,era femeia care imi aducea inclusiv mancarea la pat.Eram Dumnezeul ei,nu vedea nimic altceva inafara de mine,dar eu la vremea respectiva nu simteam la fel si nu vruiam sa continuam in sepranta ca s-a aprinde flacara aia din nou.Nu i-am dat dreptul la replica.M-a cautat o luna in continuu,plangea in continuu,o vedeam plansa la lucru,imi spuneau apropiatii ca ii pe nicaieri,lua vitamine ca nu mai putea sa manance,slabise drastic,a inceput sa citeasca carti,sa se vindece,a cunoscut si ea un baiat cu care vorbea,o ducea peste tot,dar ea se gandea doar la mine,imi spunea,ne intalneam la lucru,incercam sa o consolez,sa ii explic ca viata nu sta doar intr-o persoana,ca ii puternica,am intrebat-o daca poate sa stea cu cineva care nu mai simte nimic pentru ea,imi raspundea in lacrimi ca nu.Era un calvar pentru ea,am facut-o din om,ne-om.Eu in tot acest timp inca pastram legatura cu tipa din Maroc cam 10 luni si ne-am dat seama ca nu avem interese comune,timp in care eu,involuntar faceam comparatie intre ea si fosta mea iubita,si oarecum imi doream si imi era dor de gesturile ei..vorbeam ,ne salutam,ne mai sunam din cand in cand,dar doar ca si amici.Dupa fix un an de la despartirea noastra am vazut pe o retea de socializare o poza in care ea a spus ,,DA”.Parca a cazut lumea pe mine..simteam ca ma sufoc,simteam ca nu mai am rost in lumea asta daca o lasam sa plece.in ziua urmatoare i-am scris,i-am spus ca nu poate sa faca asta,ca o iubesc cum n-am iubit pe nimeni,i-am spus tot ce simteam..Mi-a zis ,,Darius,acum iti dai seama ce insemn pentru tine?”.A anulat nunta,tipu o ameninta,ca o tortureaza,ca nu stiu ce,in fine,despartirea lor s-a intins in decursul a o luna de zile,timp in care noi ne-am vazut de 3 ori.Si in alea 3 ori mi-am dat seama ce era sa pierd,mi-am dat seama cat o iubeam eu de fapt pe fata asta,cat de mult inseamna pentru mine.S-a despartit de tipu respectiv si deatunci au trecut 5 luni in care,ea mi-a zis ca eram iubirea vietii ei,ca nu concepe viata fara mine,ca un an de zile tot ce a facut a fost sa incerce sa ma uite,iar eu eram dispus sa fac orice.In acel moment am stiut ca nu mai pot sa stau nici o zi fara ea.Stiam ca ea e femeia cu care vreau sa imi fac o familie,sa fie mama copiilor mei,si din secunda aia tot ce faceam,orice plan imi faceam era legat de ea.Parintii ei insa nu mai erau deacord,imi spunea ca se certa cu parinti ,fapt pentru care noi in aceste 5 luni de zile ne-am intalnit de 4 ori.in rest ne vedem la lucru,dar la modul intim ma refer.
Si deaici incepe calvarul prin care trec.Imi spune in continuu ca parinti nu sunt de acord,ca are pana la masina,ca ploua prea tare,ca se simte rau,ca nu are benzina,ca nu are bani,orice motiv ii vine la indemana sa nu ne intalnim.Am cerut-o de nevasta,a acceptat cererea in casatorie cu lacrimi in ochi,imi trimite poze cu rochite de mireasa,imi spune ,,Logodnicul meu” ..sotul meu” ,imi trimie poze cu copii,citate de dragoste.ii spun ca merg la ea,stam in judete diferite,cca 80 de km,dar imi spune ca nu poate,ca parintii ei nu sunt deacord.In prima faza am zis ok,mai astepta,vorbesti cu mama ta,si de 2 saptamani sa aflu ca ea defapt se certa cu parintii ei pentru un tip,soferul care o duce acasa,un tip de 43 de ani,cu 20 de ani mai in varsta decat ea,fapt ce l-am aflat de la niste prieteni,fapt pe care mi l-a negat,ca nu-i adevarat,ca ea ma iubeste ,ca sunt viitorul ei.Pana la urma mi-a confirmat,ca vorbeste cu el de 2 luni,timp in care mi-a acceptat cererea in casatorie ,timp in care ea imi spunea ca sunt tot.Simt ca imi arde carnea pe mine,o venerez,doare,doamne cum doare.Si ma agat de fiecare gest facut de ea,ma saruta cand ne intalnim la lucru,ma asigura ca o sa fie bine.Ca tot ce conteaza sunt eu,ca ar merge oriunde cu mine.Si eu stau de 5 luni de zile si astept sa treaca saptamana sa vina weekendu sa o vad,sa o tin de mana,sa facem ce ar face un cuplu normal,si de 16 weekenduri incoace asta fac,stau si astept sa apara,am ajuns sa urmaresc masinile pe strada,ca citesc pe forumuri indrumari,si ei brusc ii se opreste netu si mai dau de ea Duminica seara,si reluam povestea de iubire online,si o continuam toata saptamana la lucru,si revenim de unde am pornit,vinearea isi opreste netusi eu stau si astept…simt ca inebunesc..nu mai am nici o putere..stiu ca se intalneste cu el,ii spun,imi zice ca nu e ceea ce cred,ca nu mai vorbeste cu el..e diferenta de 20 de ani intre ei.
Va rog din suflet sa imi spuneti ce ar trebui sa fac,ca nu mai stiu ce sa ma fac.
Stiu,am gresit,nu am stiut sa apreciez ce am langa mine si o sa ma urasc toata viata,dar de ce a acceptat.Prima data cand am aflat de el a zis ca a facut-o sa se razbune,Am zis ca o merit,desi imi acceptase cererea in casatorie,dar stiu ca e cu el.chiar nu mai stiu ce sa fac
Ma minte de 4 luni in continuu.I-am spus,,,zi-mi daca nu mai vrei sa vorbim ca o sa inteleg dar te rog din suflet sa nu ma minti,pentru ca eu nu am mintit-o”
Sfatuiti-ma ca imi pierd mintile
Salut! Avand in vedere ca este proaspata aceasta situatie, pe cat de proaspata este si despartirea mea si avem varste relativ apropiate, imi voi lua dreptul sa raspund scurt si la obiect: esti constient de faptul ca tu nu ai iubit-o pe fata asta cu adevarat si toata suferinta ta de acum vine in mare parte din orgoliu? (acum este fructul interzis, gen) Pt ca daca ai fi iubit-o, nu ai fi renuntat atat de usor la ea in trecut si ti-ai fi dorit-o inapoi fix in momentul in care si-a gasit pe altcineva. Asa ca, sfatul meu, pe oricat de dur si de rahat suna, daca chiar ai 26 de ani, este sa reflectezi mai bine asupra actiunilor tale din trecut cu cea mai mare sinceritate posibila, sa admiti ce e de admis, sa faci pace cu tine si pe cat posibil cu situatia actuala si sa te maturizezi. Iar cand o sa iubesti cu adevarat n-o sa-ti mai permiti sa faci asa ceva (evident asta este experienta mea).
Salut. Nu vreau sa ma dau vreun intelept sau sa critic . Imi exprim doar parerea.
Sunt in japonia de 7 ani . Sunt insurat si bineinteles si o fetita de 5 ani.
Povestea mea s-a intampalat acum 2 ani jumate . Mai exact 2016 in luna mai pe 25 .
Lucrand la hotel am oportunitatea sa intalnesc foarte multe perosane ( femei ).
Aici in fiecare an companiile mari angajeaza noi lucratori direct de pe bancile liceului.
Eu lucrand la acel hotel de aproape 2 ani .
in fine. Noi membrii au venit , toti de 19-20 de ani. Printre care si cateva fete bineinteles.
Am lucrat impreuna vreun an de zile , dupa care eu fiind manager de restaurant am decis sa avem toti un gratar la mine acasa. Ne-am adunat vreo 18 persoane printre care si EA.
Am facut gratarul dupa care ne-am decis sa mergem in oras la Karaoke… Acolo . eu fiind putin ciupit am cantat si eu bineinteles. Dupa un momendat cum stateam pe canapea m-am trezit cu capul ei pe picioarele mele…Fara nici un gand la altele. Dupa vreo 2-3 ore eu bausem ceva mai mult si sa intamplat inevitabilul.
Doar saruturi si atata…restul a fost dupa cateva zile .
In fine …am continuat relatia un an jumate …eu fiind cel puternic , luand decizii in toate si o tratam cu indiferenta. Imi trimitea mesaje dimineata,seara dar eu cand raspundeam cand nu raspundeam.
Ma desparteam de ea ca imi placea sa o vad cum se chinuia si plangea si asteptam sa ma implore sa ne impacam . Bineinteles tot timpul ea era de vina.Eu avand nevasta o aveam si pe ea si altele.
Intr-un final i-am spus ca trebuie sa ne despartim de adevaratelea. Si surprinzator a , acceptat.Cand am auzit ca e de acord cu despartirea pur si simplu m-a socat. Nu credeam ca e adevarat. In fine ….O imploram sa ne impacam , ca o iubesc si tot felul de prostii.. Intr-un final ne-am impacat . acum fiind 2018 octombrie.Dupa impacare eram constient ca o sa trec iar prin chinuri mai devreme sau mai tarziu . Si mi-am facut un plan sa evadez.
Nu mi-am facut alte gagici …eram doar eu cu nevastamea bineinteles. Planul a fost unul genial din partea mea…cel putin asa cred…cel putin a mers….Da , m-a durut si inca ma doare in continuare dar am terminat relatia asa cum am vrut eu . Planul a fost urmatorul: am inceput sa tac , sa nu ma mai enervez, sa ii ignor toate iesirile ei , sa o iert foarte repede . toate astea vreo luna de zile. Dupa o luna , brusc i-am trimis un mesaj *imi pare rau nu ne mai putem vedea pentru ca stiu ce ai facut si nu te pot ierta niciodata* si a mers. ma sunat ca o disperata de vreo 10000 de ori si mesaje , ma asteptat la locul de munca in ;parcare si eu o ignoram complet. Cum de am putut? Ambitie si orgoliu. Mi-am propus ceva si am zis la naiba daca nu am sa duc tot planul pana la capat. Si asa am trecut ;peste. Inca maiam sentimente si cate odata inca ma doare , dar orgoliul nu ma lasa sa o sun sau sa ii trimit mesaj . Cand vreau sa ii trimit vreun mesaj , deschid calculatorul si imi fac singur un memo. pana termin de scris lungul mesaj ma razgandesc si nu mai vreau sa il trimit . imi zic ca pot si o sa trec peste.Si inca am viata destul de activa . am grija de familie asa cum ar trebui .si sunt fericit . asta e o invatare de minte sa nu ma implic emotional atunci cand sunt insurat.
Cam atat din partea mea ….Daca te ajuta cu vreo ceva sau vrei sa vorbesti cu cineva . nici o problema. stiu prin ce treci . adresa mea e jymmyvaly@yahoo.com ….
Salut !
Capul sus , stai drept , fi bărbat ! Mai mult de atât nu ai ce face în acest moment . Fără întrebări , fără slăbiciuni în fața ei . Fi bărbat și viața de va recompensa . Plângi , suferă , treci peste (ușor de zis , greu de făcut … dar nu imposibil) . Învață ce ai de învățat și privirea înainte . După un timp , dacă se va întoarce , va fi alegerea ta dacă o accepți sau nu . Dacă o cauți , tot tu vei suferi . Dacă nu o cauți și rupi orice legătură , există o șansă să vină ea la tine . Ești tânăr și ai posibilități nelimitate !
Să citez pe cineva , „Stai drept !”
Te salut !
Buna. Ma numesc Cristi, am 22 ani si sunt stabilit in Austria de 4 ani de zile.
Am citit timp de 2 ore dramele prin care ati trecut, ma simt putin mai bine si mult mai usurat sa vad ca nu sunt singurul in aceasta situatie .
Ok, sa scriu si eu randurile pe care de mult vreau sa le impartasesc cu cineva.
De la 18 ani, imediat dupa ce am terminat liceul, am ales sa nu mai continui nimic in Romania si sa vin in Austria(chemat de Mama mea, care si ea saraca a trecut printr-un divort cu tatal meu). era aici cu fratele meu mai mic, iar ea lucra ca si femeie de serviciu.
Cand am ajuns, cam 4 luni de zile nu am avut nimic de lucru, mai curatam zapada la anumite persoane, mai mergeam cu mama sa o ajut la curatenie, pentru ceva bani sa o pot ajuta pe mama mea.
Dupa 4 luni, am reusit sa gasesc un loc de munca, un loc de munca unde faceam si scoala, mai exact bucatar. M-am mutat singur, pentru ca simteam ca trebuie sa o fac si pe asta, sa am singur grija de mine(eram mai ,,mamos,, eu si cu greu m-am indepartat de mama :)) )
Toate bune si frumoase pana am ajuns sa am probleme din cauza limbii, persoanelor rasiste etc, asta nu mai conteaza.
Cand eram deja in anul 2 de scoala, la lucru a venit o fata, o fata din Slovacia, un inger, numele ei era Kristina.
Am discutat putin, am iesit cu ea la suc, a fost totul superb. Doar ca ea a fost in proba pentru 3 zile, iar apoi urma sa vina peste 3 saptamani iara.
Au trecut aceste 3 saptamani, ea a venit exact cum a fost programat, doar ca atunci a fost o problema, m-a anuntat ca a avut iubit, pe atunci nu am prea simtit multe, dar un gol in stomac a fost. Am zis, ok, o sa fim doar prieteni. Timpul trece, au trecut 4 zile, iar pe ea o tot auzeam ca plange(statea fix langa camera mea de hotel), aud o data, aud de 2 ori, dar asta a ajuns sa fie in fiecare zi, iar la un moment dat am ales sa merg sa o intreb ce s-a intamplat.
Am vorbit cu ea, cred ca 6 ore, timp in care am vorbit despre tot, despre faptul ca s-a despartit de prietenul ei, despre faptul ca ii e extrem de greu in lucru, ca nu stie ce sa faca si ca vrea sa mearga inapoi in tara ei.
Sincer mi s-a rupt sufletul, nu vreau sa va ganditi ca ma gandeam la sex, m-am gandit direct la faptul ca si eu am trecut prin chestiile astea, ca si eu am avut despresii de nu stiam ce sa fac din cauza lucrului, ca am avut momente in care am vrut sa plec pe picioare inapoi in Romania din cauza persoanelor cu care lucram si am ales sa stau pe langa ea, sa o linistesc.
Au trecut ceva zile si am inceput sa ne cunoastem mai bine, chiar din ce in ce mai bine. Am inceput sa ne intrebam unul pe celalat de viata noastra, inclusiv ce-a sexuala si asa a inceput oarecum relatia noastra.
Totul a fost extraordinar, cand veneam de la lucru, doar cu ea stateam, faceam sex nebun(am avut cateva reclamatii de la oamenii ce stateau in hotel :)) ), chiar ne-am programat un concediu impreuna, am inceput sa nu imi mai pot vedea ziua fara ea. Era lumina ochiilor. Asa a fost cam 1 luna jumatate, pana intr-o zi cand ma jucam pe calculator si am fost mult prea prins de joc, incat am stat undeva la 5-6 ore in fata calculatorului si am cam neglijat-o, asta stiu 100% ca a fost numai si numai vina mea, am regretat, regret si o sa regret si in viitor chestia asta.
Cam de acolo a inceput sa se duca totul de rapa. Cand zic ,,sa se duca totul de rapa,, ma refer la faptul ca, nu mai avea chef sa vorbeasca cu mine, ca vorbea cu tot felul de baieti pe messenger, chiar a ajuns sa vorbeasca iara cu fostul iubit si sa imi zica ca e ,,varul,, ei.
Atunci am intrat intr-o despresie, eram foarte agresiv(sunt o fire agresiva in general, dar in ultimii ani am ajuns sa ma controlez, dar in acel moment chiar am explocat). Nu am stiut ce sa fac, mintea mi-a luat razna cand am aflat cine e defapt acel ,,var al ei,, . Am asteptat sa vina de la lucru si m-am asezat frumos cu ea la masa si am intrebat-o frumos, cine e acel baiat? , in acel moment a zis ,,un prieten,, , nu a mai zis ca e varul ei, am zis ca bomba de la Hiroshima, se v-a numi bomba din Austria. Nu am clintit si cu tot calmul ce l-am mai avut in acel moment (va zic, de atatia nervi imi venea sa plang, nu am facut nici un fel de gest, nu am lacrimat, doar am respirat adanc) atunci am mai intrebat-o odata, cine e acel individ, iar ea in sfarsit a recunoscut ca e ,,fostul prieten,, . M-am mai calmat, dar in acel moment, m-am uitat la ea si i-am zis sa isi ia tot ce avea la mine in camera si sa plece (ne mutasem amandoi impreuna de cateva saptamani). A inceput sa planga, a inceput sa faca dramatisme, cu cateva zile inainte i-am cumparat un buchet de trandafiri, pe care in acea seara l-a aruncat in fata usii mele, l-a facut praf. Pana a 2-a zi nu am mai vorbit, iar a 2-a zi chiar daca sufletu mi se rupea, nu aveam de gand sa mai vorbesc cu ea, dar a venit la mine in camera, beata, moarta. Si a inceput sa delireze, nu mai stia ce sa inventeze, oarecum am iertat-o, asta a fost 100% a 2-a greseala imensa pe care am facut-o si o regret amarnic.
Am facut in acea seara sex, ce nu am mai facut niciodata pana atunci, toata seara, de la 8 seara si am adormit pe la 4 dimineata. A fost intradevar ,,waw,,.
A 2-a zi, nu am mai stat pe ganduri, laptop ul l-am si pus pe internet la vanzare (stiind ca am gresit ca am stat in acea zi prea mult pe calculator) si ziua urmatoare l-am si vandut. Am vrut sa ii arat cat de mult o iubesc si ca as fi in stare sa fac ori ce pentru ea(asa am gandit eu), dar in acel moment am facut a 3-a greseala, asta am simtit-o si mi-am dat seama dupa ceva vreme, doarece ea in acel moment a vazut ca eu chiar pun suflet si m-a luat de prost. Am ajuns la 4 luni de relatie, in ultimele saptamani nu a mai fost tocmai extraordinat, dar am ales sa continuam. Dar a venit momentul in care a trebuit sa mearga inapoi la ea in tara, deoarece a vrut sa mearga in armata, asta era visul ei, iar eu nu am vrut sa ma impotrivesc, chiar daca mi se rupea sufletu si pe langa in cateva zile o ruda foarte importanta de a ei, trebuia sa aiba nunta si ea nu putea lupsi.
Ok, ea a ajuns acasa, eu eram tot aici, cu gandul la ea.
Au fost 2-3 zile in care am stat ore in conferinte pe skype/messenger. Dupa, tot o sunam, cand raspundea era foarte nervoasa, cand o sunam, o intrebam cum se simte, iar ea doar raspundea, era o conversatie gen interogatoriu (eu intreb, ea raspunde), nici nu ma mai intreba cum a fost ziua mea, cum ma simt(ceva de rutina, intre noi 2), am continuat, a ajuns sa nu imi mai raspunda, iar eu am ales sa nu o mai sun.
Dupa mai exact 4 zile, ea ma suna pe mine si ma intreaba nervoasa si uimita in acelasi timp ca ,,ce s-a intamplat,, , i-am explicat absolut totul, i-am explicat si faptul ca eu mereu cand vorbesc cu ea , ea imi da sa vorbesc cu parintii ei, cand eu vreau sa vorbesc cu ea, 3 sfert din apelurile cu ea vorbeam cu parintii ei.
S-a suparat foc, a inceput sa imi arunce cu vorbe, ca nu imi plac parintii ei, ca s-a terminat totul si sa nu o mai sun niciodata.
Daca ma credeti, in acel moment am inceput sa plang, sunt o persoana ce nu plange usor, ma cred o persoana puternica, dar chiar am inceput sa plang.
Din acea zi, in fiecare zi, dar in fiecare zi m-am gandit la ea si tot ma amageam, luam in fiecare zi toata povestea de la inceput pana la sfarsit sa vad ce am gresit si ce nu, de ce nu i-a mai pasat deloc de mine.
Am avut si acel concediu programat, a mers singura, a zis ca ea nu a zis niciodata ca vrea sa mearga cu mine.
Zilele au trecut, au trecut aproape 5 luni, de atunci, iar acum o saptamana aud ca ea o sa vina inapoi. Am incremenit, nu am stiut ce sa fac, nu am stiut la ce sa ma gandesc.
A sosit ziua in care a venit, iar ea da buzna la mine in camera, ca si cand nimic nu s-a intamplat ca si cum suntem cei mai buni prieteni, nu am stiut cum sa reactionez, iar eu am intrebat-o ,,Parca ai zis ca nu vrei sa mai vorbesti cu mine?,, , ea raspunzandu-mi ,, Crezi ca sunt satana? Asa de rea ma vezi?,, , in acel moment nu am putut sa tac si am zis ca ,,Da,, . Cam asta a fost discutia.
Am auzit ca are un nou iubit, cu 11-12 ani mai in varsta decat ea, chiar daca ea mi-a promis mie dragostea si chiar aveam ganduri mari cu ea.
Faza e, ca chiar daca e aici, tot ma gandesc la ea, chiar daca stiu ca am suferit ca un caine, tot ma gandesc la ea, ma gandesc doar la momentele frumoase si imi bate inima extrem de repede.
Ce pot face? Ceva solutii?
Imi dedic mult timp jocurilor video acum si sport ului, dar simt ca nu e deajuns. Tot am timp sa ma gandesc la ea, altceva?
Simt ca inebunesc, serios!
Multumesc!
Cristi!
Bine punctat , si eu am fost casatorit 3 ani , cu o luna in urma am prins-o ca vorbea cu cineva prin mesaje , niciodata nu m-as fi gandit ca o sa ma insele , dupa una si alta tot ea a bagat divortul , sufar asta e dar viata merge inainte pentru toata lumea , trebuie sa ne luam viata in dinti , orcum eu n-o s-o mai caut nicidata , multa pace oameni buni.
Buna, dragi oameni aflati in aceiasi suferinta!
Am 18 ani, in urma cu 3 zile iubitul meuu s a despartit de mine.
Nu ne am intalnit niciodata. Ne am cunoscut pe un chat in care se discuta despre desene … adica ne am intalnit acum 3 4 ani… insa relatia noastra a inceput in urma cu 5 luni.. adica mai exact pe 6 ianuarie. Noi nu eram o relatie pe ” net” sau mai stiu eu ce.. nu. Noi ne bazam pe ce simtim. Eram doi iubiti care nu au avut norocul sa se vada.
Este urat, este oribil ceea ce simt. A zis ca nu ma iubeste si nu mai are aceleasi sentimente pentru mine cum erau la inceput. A zis ca nu sunt eu sufletul lui pereche…ca a vorbit intr o seara cu fosta lui dupa ce ne am certat si si a dat seama ca simte aceleasi lucruri pentru ea ca si pentru mine. Nu stiu.. e o durere grea, apasatoare.. simt cum ma sufoc pe zi ce trece , cum ametesc.. cum slabesc.
Faza e ca acest om imi spunea ca de cand m a vazut simtea ca ma vrea pentru el… ca intotdeauna m a iubit , ca el voia sa fiu iubita lui…. Eu una nu l am crezut ..pur si simplu nu puteam sa am incredere in el, si am ales pe altcineva , incepusem o relatie cu unu… si aia a durat 3 4 luni.. iar in tot acest timp cat am fost cu el, mi a zis ca avut o depresie.. ca simtea ca astalaltu m a luat.. ca m a furat de la el.. si a trecut foarte greu peste …. (mentionez ca nu stiam ca el tine atata de mult la mine si ca s a aflat in starea aia)
Peste cateva luni.. incepeam iar sa vorbesc cu el…. dar de data asta simteam ca il plac.. ca intotdeauna l am placut.. dar imi era teama de el.. simteam.. ca sunt atasata de el.. ca am o legatura cu el.. Simteam ca e acelasi gen de persoana ca mine… adica o persoana care ar face orice pentru iubirea lui..o persoana care vrea sa traiasca prin iubire ca si mine…ma fascina efectiv sensibilitatea lui, sentimentalismul lui.. intr un cuvant sufletul lui.. nu mai vazusem in viata mea un baiat de genu. Am vorbit mai multe…. timp de cateva luni.. dupa care pe 6 ianuarie .. mi a zis ca vrea sa fiu iubita lui… si am acceptat. Insa tot mai aveam gandurile ca e imposibil sa ma iubeasca tocmai pe mine… la inceput imi zicea mereu mereu ca ma iubeste..fiecare ora minut..oh doamne ce dragut era…insa eu aveam retinerea sa nu ii spun aceste cuvinte ” te iubesc”.. . Cred ca era prea putin spus …nu stiu
Bun.. peste 2 saptamani ajung si eu sa ii spun ca il iubesc.. chiar daca voiam sa ii spun prima oara ca il iubesc in fata ochilor lui, cand ne vedeam.. sa il privesc in ochi. Am cedat deoarece incepea sa fie foarte trist ca nu ii spuneam.. a inceput o perioada minunata.. cu cadaouri.. scrisori si etc.. cred ca au fost cele mai frumose zile din viata mea.. simteam ca ma iubeste si eu ca il iubesc..primele 2 luni..
Dar au inceput certurile.. si nu ne am mai oprit .. imi tot spunea ca o sa vina la mine sa ne vedem.. relatia noastra era ascunsa deoarece parintii mei nu stiau de el si nu ma lasau sa fiu cu el… de abia vorbeam la telefon… insa dormeam mereu cu el seara.. mereu mereu.. o data a plans ca nu am dormit cu el o seara.. nu mai stiu ce facusem..adormisem.
Insa am inceput sa il cred sa am incredere in tot ceea ce imi spune .. ca el ma simte a lui ..ca eu sunt viata lui.. capsunica lui ..asa obisnuiam sa ne spunem….
Nu stiu ce intelegeti din asta… habar nu am… insa sunt prea distrusa sa mai gandesc ce scriu.
Pot sa mai spun doar ca prietenii si familia lui l au influentat.. i au zis mereu ca nu o sa mearga relatia noastra.. ca este la „distanta” .. insa asa gandeam si eu la inceput.. dar dupa el .. atata de frumos mi a zis ca nu conteaza distanta asta , ca eu pentru el sunt iubita lui si nu conteaza ce zic altii.
Dar doamne cum… un om sa zica asta.. si dupa exact el sa se intoarca la vorbele lui.. sa faca el lucrurile astea..
Sa ii oferi totul unui om..sa ii dai sufletul si viata .. si dupa sa te lase singura in aceasta lume urata…
Regret din tot sufletul ca nu l am vazut o data.. ca nu ne am sarutat o data..sau imbratisat..ma doare ca nu pot sa mor linistita asa..
Nu pot sa ma omor asa… fara sa il vad o data.. era soarele meu.. lumea mea… lumina mea… vreau sa il vad macar o ora si sa mor dupa..
ma simt legata de el.. simt ca sunt a lui.. de ce .. de ce m a facut sa cred in el si dupa sa ma lase.. am crezut ca ma iubeste.. off. Simt ca e numai vina mea … simt ca eu am dus relatia in starea asta…
E de nedescris ceea ce simt… era sufletelul meu.. iubirea mea.. sangele meu…
Poate ca e karma… deoarece eu l a inceput nu l am ales pe el.. si pe altul… poate ca el a suferit mai mult..
Dar il iubesc mult… il iubesc de la cer si pana la pamant..
Dupa ce terminam liceul urma sa ne casatorim.. si stau la el .. in casa lui. Urma ca sa ii simt mirosul… sa il vad in fiecare zi.. sa ii simt aerul..
doamne.. el e viata mea.. e iubirea vietii mele.. nu stiu ce sa fac..as vrea sa mor sincer. Dar nu pot… vreau sa il iau in brate macar o data…
Off.. m a lasat.. m a lasat.. atata suflet am pus.. si atata incredere… el m a facut sa fiu asa.. mi a sadit aceasta dragoste uriasa…
Poaate mi a spus lucrurile alea deoarece inca se simtea ranit….. va rog… nu stiu.. cineva sa ma ajute..
Vreau sa opresc aceasta durere…
Feta ti ai revenit?
Mie mi a zis că are nevoie de o Pauza.M a durut enorm.Mi a zis că nu mă mai vrea.E foarte dureros, așteptăm mesajele lui.E un Război ascuns intre noi , orgolii.
Buna, am citit multe comentarii de aici si ma indentific cu suferinta voastra. Am fost impreuna 3 ani, in primul an jumatate din el m-ai umbla si cu o alta colega de clasa si tot luam pauze peste pauze pana cand a terminat-o cu ea si am luat-o de la capat, a fost binisor un an iar apoi s-a despartit iar de mine cu motivele ca sunt prea imatura, ca nu fac nimic pentru relatie, ca doar el se sacrifica. Dupa 3 saptamani ne-am impacat si totul a fost minunat multe luni, eu eram mult mai atenta cu el si el cu mine. Dar acum cateva luni am simtit ceva schimbat la el si dupa ce am terminat cu examenele pe care le aveam s-a despartit de mine cu motivul „nu mai sunt capabil sa te fac fericita”, dar mi ai zis ca ne vom impaca, ca ma iubeste, ca o sa ii fie dor de mine… suntem despartiti de o luna si am aflat ca e cu alta acum, o prietena din grup lui si banuiesc ca aceasta legatura dintre ei nu e chiar recenta, o iubeste din cate imi dau seama. Trebuie sa trec peste, sa fiu fericita.. totul e greu, dar o sa fie bine. Am avut in ciuda a tot o relatie frumoasa, in care am simtit iubire si sprijin, atat familia lui cat si a mea regreta despartirea… dar nu am ce face, sunt nevoita sa trec peste. Am nevoie de un sfat.
Of.. si eu am trecut prin asta doar ca la mine relatia asta la distanta a durat 1 an jumate .. te inteleg perfect.. si eu simteam la fel.. nimeni nu poate intelege ce simtim noi daca nu au fost in situatia noastra.. pur si simplu se intampla, asa pe net, fara sa te fi intalnit vreodata in realitate.. e ceva ce nu poate fi explicat..
Va fi mai greu la inceput .. dar cu timpul te vei obisnui si fara el.. crede-ma, dupa un timp nu vei mai astepta mesajele lui .. si atunci cand simti ca vrei sa cedezi si doresti sa-i scri doar aminteste-ti ce ti-a spus cand te-a parasit si asa te mai intaresti si vei alunga tentatia.
Si inca ceva, daca poti rupe orice legatura cu el chiar daca e greu.. in caz contrar probabilitatea e mare ca EL sa-ti mai scrie si tu iar cazi in capcana ..si cu toate ca poate nu veti mai vorbi nimic serios amintirea lui va continua sa te bantuie si tu tot trista vei ramane
Unii dintre voi sunteți tineri și habar nu aveți ce lucruri minunate așteaptă să le descoperiți . Gândiți-vă la voi , luptați pentru independența voastră , creșteți pe plan personal și învățați să nu depindeți de nimeni . Când va fi cazul , va veni și „EL”/”EA” … Și o să fie frumos ! După o relație de 2 ani la distanță , terminată de curând , pot spune că așa ceva nu merge . Găsiți-vă pe cineva lângă voi și încercați … altfel …
Buna tuturor,
Am si eu o poveste la care nu ii gasesc solutie si ma doare de mi se sfâșie inima in mine.Am cunoscut un baiat pe internet si am vorbit ceva timp zi de zi.La inceput totul era frumos iar el era cel mai perfect om din lume.Pana intr-o zi cand totul s-a schimbat si imi spunea mereu ca sunt grasa,sa slabesc,ca lui ii plac femeile stiu eu cum,in fine.I-am zis ca daca eu nu sunt buna pentru el sa spuna ca dispar din viata lui.Ceea ce eu nu inteleg e ca el niciodata nu mi-a zis ca ma vrea sau ca nu ma vrea.Mi-a zis de cateva ori ca vrea sa ne vedem dar au ramas la stadiul de promisiuni.CUM pot trece peste,cu betii crunte am incercat desi nu consum alcool,cu prietene,am avut depresie cumplita…cum sa trec peste pentru ca mereu cand il vad tremur toata si imi face rau omul ala.Ma indispune de tot,va rog un sfat.
Hey…in primul rand vreau sa iti spun ca imi pare rau ca treci prin asta..Si eu trec printr-o perioada plina de durere in suflet si da, sunt baiat. Eu pot sa iti dau niste sfaturi. Primul ar fi sa nu te mai agati de convorbiri pe internet, unde un om tasteaza din spatele unui calculator. Incearca sa te intalnesti cu personae sa le poti vedea si limbajul corpului care e f important. O sa te ajute sa iti dai seama de mai multe chestii la o persoana. In al doilea rand vreau sa iti zic ca viata nu se termina la nimic si la nimeni. Sa te pui mereu pe tine pe primul loc, eu n-am facut-o si am avut de suferit. Nu folosi alcoolul deloc, pt ca nu te ajuta, mai rau agraveaza. Citeste articolul si ia de acolo ce e important mai ales partea cu sportul, mancarea sanatoasa, plimbatul, concerte etc. Un baiat caruia ii place de tine sau care te iubeste nu o sa iti zica niciodata ca esti grasa sau mai stiu eu cum. Sigur o sa gaseasca o modalitate mai buna, cum ar fi :”Hai sa alergam impreuna” etc. Incearca sa te aduni, iti scriu asta cu durere in suflet pt ca stiu ce inseamna, trec si eu printr-o despartie, insa timpul vindeca. Daca doresti sa mai discutam lasa-mi un contact.Ai grija de tine!
Solutia e sa-l uiti! Vietual a venit in viata ta, virtual sa plece! Ai in fata ta o viata ce trebuie traita real si frumos. Si asa va fi, frumos, daca stii sa astepti momentul in care omul potrivit iti va iesi in cale. Omuk care te iubeste cu adevarat iti va vedea calitatile mai mult decat defectele. Nu exista om perfect! Fii perfecta cu tine insuti! Acolo nu e loc de minciuni si jigniri. Tu esti ceea ce simti ca esti, un om frumos!
Recomand stergerea a tot ce tine de acea persoana (mesaje, poze, informatiile de contact) si preluarea carmei catre o viata care te asteapta sa fie traita in bucurii!
Cu drag, iti ofer o imbratisare!
Fi tare, ești o fată minunată, baiatul sortit ție va rămâne lângă tine indiferent de situație, restul sunt experiențe si training uri lentru adevărata ta dragoste, fii tare si ai grija de tine, totul va fii bine cu ajutorul Domnului <3
Am avut o relație de trei ani care a luat final acum o lună când ea fără explicații m-a lăsat pur și simplu așa,mai peste puțin timp a început o relație cu un alt tip cu 3ani mai mic decât ea,după o lună am vorbit,2zile,3mi-a spus că nu mă poate uita si că o parte din ea vrea asta fiindcă am ranit-o iar cealaltă nu fiindcă mă iubește și îi e imposibil să treacăt peste,are episoade de anxietate și eu la fel, plânge și se simte rău nu poate dormi spune că mă visează,azi mi-a spus să o las in pace,să nu-i mai scriu și am lăsat-o ce pot face in situația de față s a ajuns aici datorita minciunii și faptului că ea a interpretat relația mea de prietenie cu o fată și de-acolo totul, ea are 22, eu 20, am fost trei ani împreună, e foarte decazuta emoțional și eu la fel, ii fac și rău și bine, nu știu ce să fac sa o ajut daca ea mi-a spus sa o las in pace…dar o iubesc și știu că și ea mă iubește dar e blocată și mai e și acest timp cu care nu are nimic defapt serios a început totul din milă, e o relație de suport practic.
Ce sa fac in această situație?
Să o lași în pace ! Atât ! Niciodată să nu te iei după ce spune o femeie … să te iei după ce face o femeie … mare atenție la asta … după ce face o femeie . Noi , ca bărbați , gândim logic , iar ele gândesc emoțional . Dacă găsești un echilibru între aceste două lucruri …
Mă repet … pentru binele vostru comun , las-o în pace momentan !
Buna. Nu crezi oare că dai prea multa atenție cuiva care nu merită acest lucru. Mersi.
Buna,
:).Ei bine daca stau cu el nu voi putea sa fac asta deoarece tot satul este numai cu Mulsulmani si nu va fi frumos fata de ei.
am citit cateva comentarii si sincer,ma simt mult mai bine sa vad ca nu sunt singura care trec printr-o perioada grea.
Eu sunt in Anglia de 7 ani s am avut o relatie de 6 ani cu in baiat din Bulgaria care este Turc, Mulsulman.Cand ne-am intalnit acum 6 ani el lucre pe atunci ca si pizza-er,unserviciu carenu ii ofereau in trai prea bun.El locuia cu un prieten care ii erea si coleg in acelasi timp.Eu locuiam in casa cu o prietena.Prietena mea a avut o relatie cu prietenul lui.Intr-o seara am mers cu prietena mea sa isi vada iubitul,si asa l-am cunoscut si eu pe fostul.Engleza ce eu si el o vorbeam pe atunci,nu era tocmai una la nivel conversational,ne intelegeam mai mult prin semne.
Dupa o luna de relatie,el mi-a spus ca sa certat cu prietenul lui si ca isi cauta chirie,eu am vrut sa il ajut si fiind deja cu fluturii in stomac dupa el,eu,i-am oferit sa vina si sa stea cu mine,avand o camera destul de mare,el nu a ezitat si a venit.Am fost tare fericita,ma ajuta la curatenie,spalat,cumparaturi si chiar mai gatea cateodata.Am simtit ca el este alesul.Zilele au trecut,iar prietena mea sa certat cu ine ca de ce eu l-am adus in casa atata timp cat ea are o relatie cu fostul ei prieten,nu am rezistat si am preferat sa aleg sa stau cu el si sa ne mutam,insa eu am avut un bilet de avion programat spre Romania si asa ca l-am luat si pe el cu mine sa iimi intalneasca familia.Parintii mei l-au placut si el larandul lui pe ei.
Neam intors in Anglia,nu aveam chirie si nici bani,asa ca el a gasit un ajutor din partea unui prieten sa mergem si sa lucram AMANDOI in Scotia la o cafenea si ni se oferea si cazare.Nu am ezitat,am mers insa cand am ajuns ii sa oferit doar lui de munca,nu ne-a convenit si ne-am intors in Anglia.Am trecut printr-o perioada foarte dificila…fara bani,decat £150 in buzunar dintre care el a zis ca at vrea sa ii inmulteasca sa ii bage la pariuri,asa a si facut.Sincer din £50 a facut £1000 si am avut bani pentru 2 luni de chirie pana ne gaseam ceva de munca. Am gasit,el in deposit,eu in cafenea,venitul nu foarte bun.Cu timpul el a mers la bar ca si barman,eu ca si ospatarita la o cafenea mai mare,mai tarziu el ca ospatar in club eu tot ospatarita…apoi el manager de floor eu…ospatarita,si tot asa,banii deja au inceput sa vina din ce in ce mai mult.Eu cu banii mei,el cu ai lui.
In primii 3 ani de relatie am avut numai probleme cu banii si chiria,insa am trecut peste,noi ne iubeam,asta a fost cel mai important,am fost unul langa celalat si am trecut peste toate momentele placaute si mai putin placate.
Dupa cei 3 ani de relatie,eu am gasit un loc de munca la un magazine mare cu haine de firma dupa care,m-au promovat ca si managera de department dupa un an de munca la ei.In tot acest timp,el a lucrat ca si ospatar intr-un restaurant doar pentru VIP,oameni cu afaceri importante si cu bani,si a fost promovat la randul sau ca si manager de department.
Ideea este ca eu castigam £1500 pe luna,daca aveam noroc sa primesc ore,iar el cate £2000-£3000 pe luna depinzand de ciubucul pe care il primea.
Toate cumparaturile eu le faceam,munca acasa(curatenie,spalat,calcat,mancare),munca la service.Deja el nu ma mai ajuta deloc ca la inceput,ba din contra,facea mai multa mizerie pe care eu trebuia sa o curat.
In ultimii nostrii 2 ani de relatie deja noi nu mai aveam relatie intima pentru ca nu prea ne vedeam,eu ocupata,el ocupat.Sarbatoriile eram singura,,cuc”,asta incluzand Anul Nou si Craciunul.Nu stiu daca cineva a fost in totalitate singir in aceste zile,insa eu deja incepeam sa simt gelozie pentru prietenii de pe facebook care postau ca sunt impreuna cu familia de sarbatori,iar eu singura…
Deja in ultimii 2 ani ii tot ceream mai multa atentie si ii ceream o schimbare,vazand ca totul usor usor se duce.Nu a vrut o schimbare,el credea ca totul a fost bine si ca nu avem nevoie de schimbare.Deja am ajuns la momentul in care nu il vedeam decat de 2 ori pe saptamana,cateva ore,locuind cu el in aceasi camera.
Am vorbit cu el de multe ori inainte despre viitor si mi-a dat de inteles ca o sa mergem in Bulgaria,o sa ne luam o casa a noastra si o sa avem o afacere dupa care am putea sa avem amandoi un beneficiu,eu avand experienta in marketing ca si managera,de la angajare,health and safety,opening and closing pana la plata de salarii si plata taxelor,el avand experienta ca si manager de restaurant.Am fi putut sa avem o frumusete de afacere impreuna si o frumusete de familie.Pana cand…aflu ca el nu vrea o casa a noastra,vrea sa stam cu parintii lui,sa facem casa mai mare si ca el nu a promis ca o sa stam la casa noastra,era doar o idee.A zis sa mergem in Bulgaria sa ne casatorim sa facem 1-2 copii,el va munci,iar eu va trebui sa stau acasa sa am grija de casa si familie pentru ca eu nu voi putea sa am serviciu deoarece nu pot vorbi nici Turca si nici Bulgara.Am zis ca voi invata limba dar eu vreau sa am un serviciu al meu,nu pot sta acasa,vreau sa cunosc lume si sa imi fac prieteni,nu sunt obijnuita sa nu fac nimic.El a zis ca asta inseamna casatoria,trebuie sa fac copii si sa am grija de ei nu sa stau la munca si sa las copiii singuri.Eu am zis ca nu va trebui sa am in permanenta grija de ei decat pana merg la grainita si ca parintii lui ii pot supraveghea atata timp cat noi vom lucre.Am nevoie de serviciu pentru ca nu pot sa icier lui mereu bani,ba de tampoane de un spray sau o ciocolata.Nu vreau sa depend de nimeni,chiar si pe strazi daca voi matura,macar voi sti ca fac un ban cinstit al meu,sunt constienta ca un serviciu ca si in Anglia nu voi mai putea sa am deoarece nu pot vorbi,dar asta nu ma intereseaza.In fine,pana la urma nu am ajuns decat la cearta,ca de obicei.
Un alt factor important este ca mama mea este bolnava,are Hepatita B si face Dializa deoarece trebuie sa faca transplant de rinici,si nu poate sa faca transplant pentru ca are Hepatita si pentru transplant trebuie sa fie sanatoasa.El nu a venit niciodata sa ma intrebe ce face mami,cum se mai simte,nu a acordat importanta deloc,ba din contra a zis ca eu nu pot sa pun bani de o parte pentru ca ii trimit in tara la familie,normal ca le trimit,sunt singurul lor copil,si are nevoie de bani de medicamente,are nevoie de mancare speciala de dieta si este foarte scumpa,are nevoie de analize lunare si multe alte cheltuieli.Nu ma intelege.
El fiind Mulsulman,este obijnuit ca femeia sa il urmeze si sa faca ce zice el,ei bine nu se poate,eu sunt Romanca si mai sunt si Olteanca pe langa asta mai vin si de la tara,eu nu ascult de barbat,pentru ca este o regula,eu ascult doar daca are dreptate,insa am si eu un cuvant de spus.
Eu l-am iubit mult si inca il iubesc dar nu pot sa accept atatea lucruri,eu cred in Iisus si il urmez pe el,iubesc Sarbatoriile si traditiile,spre exemplu eu mananc porc(si el mananca porc)dar eu vreau sa cresc un porc si sa il tai de Craciun
Eu am luat decizia de a-l parasi,sufar foarte mult,pentru ca il iubesc,insa vreau o schimbare,daca nu se schimba il invit sa isi ia pe cineva care sa il urmeze.
Acum imi fac bagajele,plec in 2 zile,nu mai este cale de intoarcere,nici el nu da semne ca vrea sa ma razgandesc.D 2 zile plang in continuu si nici nu pot sa dorm,sunt obosita si slabita,plang mereu,dar am ajuns sa nu mai pot nici sa plang prea mult,pentru ca nici lacrimi nu mai am,ma doarecapul de la atata suferinta,inima nu imi da pace,bate mult prea tare.Simt ca nu mai am aer si de fiecare data cand ma gandesc,simt ca ma prabusesc,simt ca o sa cad din picioare.Ma ia ameteala si cu lacrimi in ochi va spun sincer ca nu mai resist,imi vine sa urluuuuu,simt o greutate in corp prea mare.Nu am cui sa ma plang,nu pot sa scap de gandiri,au fost totusi 6 ani de zile pe care I-am petrecut impreuna 6 anipe care I-am luat de la zero si am construit o relatie frumoasa si o cariera frumoasa.
Doare,doare,doare,dar ce pot sa fac?nu pot opri suferinta…
Draga Adriana! M-a surprins placut atitudinea ta fata de servici, de relatie si viata!
Ai toate sansele din lume sa fii fericita! Daca relatia in cauza iti aduce mai multe nefericiri decat fericiri iti recomand fara regrete sa inchizi acea usa. Esti o luptatoare si viata te va rasplati frumos!
Si nu uita, daca esti credincioasa si pastratoare de traditii de Craciun/Paste, atunci ai nevoie de un barbat cu aceleasi traditii. E una din cheile catre succes si fericire.
Mi-a placut efortul tau de a razbate si vei birui mereu cu o astfel de atitudine inaltatoare!
Cu drag, o imbratisare calda din Canada.
Fi tare, ești o fată minunată, baiatul sortit ție va rămâne lângă tine indiferent de situație, restul sunt experiențe si training uri lentru adevărata ta dragoste, fii tare si ai grija de tine, totul va fii bine cu ajutorul Domnului <3
Buna!
Trec printr-o perioada foarte dificila si nu gasesc nici o solutie care sa ma faca sa imi amelioreze toata durerea si presiunea pe care le simt.
Am citit povestile tuturor si le gasesc la fel de dure ca si a mea.
Povestea mea incepe in urma cu aproape 2 ani, cand m-am mutat in alt oras pentru a urma cursurile unei facultati. In prima mea seara la camin l-am cunoscut pe baiatul ce avea sa-mi dea lumea peste cap si sa-mi distruga orice urma de ratiune. Venise in camera unde ma cazasem sa-si ia niste lucruri ce-i ramasesera aici de pe vara. Nu am vrut sa i le dau, nestiind ca sunt ale lui si am inceput sa ne certam groaznic, pana cand a venit o colega si mi-a confirmat ca sunt ale lui.
Dupa intamplarea asta nu ne-am salutat o luna prin camin, pana ne-am nimerit la o petrecere impreuna si el a facut primul pas. Am inceput o relatie ce credeam ca va fi frumoasa, datorita startului atat de promitator si a atitudinii lui minunate. Avea tot ce-mi putea dori de la un iubit: era amuzant, dulce, atent si grijuliu la nevoile mele. Ne completam perfect sau cel putin asta credeam atunci. Odata cu trecerea timpului el a inceput sa se schimbe. Nu mai era deloc atent, ci doar rautacios si egoist, punandu-si doar interesele sale pe primul loc. Insa am ramas alaturi de el in speranta ca e doar o pasa de moment. A trecut, iar mai apoi alterna scurtele clipe de fericire cu unele care ma doborau psihic.
Alegeam in continuare sa ma las pe loc secund si sa-i satisfac lui toate nevoile, doar pentru a-l face sa inteleaga cat de mult conteaza pentru mine. Mutandu-ne si in aceeasi camera, devenisem un soi de servitoare pentru el: spalat, gatit, curat, calcat, toate fara nici un ajutor din partea lui. ISau macar prezenta in timp ce faceam toate astea. Ii dadusem chiar si masina mea sa se foloseasca de ea timp de o luna, cat nu a avut-o pe a lui, timp in care eu mergeam cu autobuzul sau taxiul. Doar de dragul lui. Tin sa precizez si faptul ca de la inceput el a refuzat sa postam orice ne includea pe retelele de socializare, desi familiile noastre ne cunosteau unul pe altul. De-a lungul relatiei am mers la cateva nunti si de o parte si de alta, sa nu mai precizez si vizitele acasa la parinti impreuna.
Toamna trecuta, pentru a sarbatori un an de relatie, am mers o saptamana la munte.
A fost totul ok, doar ca devenise din nou ciudat. Ne-am intors de la munte, mi-a dat cheile de la masina si mi-a cerut sa ne despartim., pe motiv ca are nevoie de libertate. Am incercat sa scot o explicatie de la el, dar fara folos. Pentru ca mai tarziu cu cateva zile sa ma cheme o prietena intr-un club in care era el cu o alta fata. Nu ne-am vorbit acolo, ne-am prefacut a nu ne cunoaste, iar in weekend m-a chemat la el sa vorbim si lamurim totul. Deja ne rezervasem bilete de revelion si mi-a cerut sa nu mai facem in acelasi loc. Am refuzat. Iar el a venit cu cealalta fata acolo. M-a durut enorm, dar nu incalzea pe nimeni asta. Timpul trecea iar eu nu ma vindecam de el. Ba chiar simteam ca doare mai tare. Vazandu-ma cum m-am transformat dintr-o persoana care radia de fericire intr-una cuprinsa de depresie, un prieten de al lui mi-a spus ca el ma inselase de multe ori de-a lungul relatiei, iar el l acoperea mereu. Deci, ca nu ar fi trebuit sa sufar. La mijlocul lui ianuarie a inceput sa-mi scrie si sa ma sune. El fiind cea mai orgolioasa persoana pe care am cunoscut-o, nu as fi crezut ca o va face. Dar s-a intors, mi-a spus ca nu ii era ok cu fata respectiva si sa continuam de unde am ramas. Ca o fraiera, am acceptat. Il iubeam prea mult ca sa il pierd din nou.
Nu ne-am zis niciodata „te iubesc” pana sa ne despartim, iar atunci cand am facut-o am simtit nevoia sa-i spun cat de mult il iubesc si cat inseamna pentru mine. El mi-a raspuns sec ca nu simte la fel.
La sfarsitul lui ianuarie, de ziua mea, dupa ce ne-am impacat, mi-a spus ca ma iubeste. Atat. O singura data. Probabil facea parte din cadoul de ziua mea.
A mai trecut o luna si a organizat impreuna cu prietenii si prietenele o excursie la munte. La care nu a dorit sa ma ia. De dragul lui, am inchis din nou ochii si l-am asteptat sa se intoarca cu sufletul rupt din nou. Nu am rabdat si i-am spus si mamei lui despre modul in care se comporta cu mine, despre aventura sa si despre iesirea la munte. Si ea m-a sfstuit sa devin mai indiferenta si sa nu-i mai ofer totul de-a gata. Am trecut si peste asta, pentru ca acum de Paste sa plecam impreuna intr-o iesire in Bulgaria. A fost minunat. Chiar si perioada dintre iesirea lui cu gasca si paste, parea ca il am inapoi pe iubitul meu. Dupa ce ne-am intors din Bulgaria, a doua zi, cand am ajuns de la job, am gasit camera goala. Plecase din nou.
L-am sunat, crezand ca e o gluma. Mi-a respins si mi-a dat un mesaj in care mi-a spus ca nu ma iubeste si vrea sa o terminam definitiv. L-am chemat inapoi sa vorbim, refuzand sa accept o despartire printr-un text. Fara nici o explicatie.
Mi-a spus ca ma considera timp pierdut, ca a fost o greseala ca s-a intors si ca nu simte nimic pentru mine. Si multe alte cuvinte foarte dure.nu injuraturi, ci genul acela de cuvinte care iti dau lumea peste cap: ca nu ii pasa ce simt, ca ii sunt indiferenta, ca degeaba ii ofer eu tot si il iubesc daca el nu o face, ca sunt un nimic…
M-a facut de-a lungul timpului sa ma simt atat de mica si neimportanta, sa ma cred proasta si incapabila, desi l-am trecut toate examenele pe care nu le luase din anii anteriori si i-am facut toate proiectele pentru facultate. Un om prost… nu ar face asta, nu?
Acum, stau in pat si printre lacrimi imi scriu povestea. Si caut un raspuns corect. Dar nu reusesc sa-l gasesc. Pentru ca sufletul imi spune sa fac tot posibilul omeneste sa-l aduc inapoi, dar mintea imi dicteaza sa-l las sa plece.
Buna Maria, incearca si fii lucida, ce era de spus intre voi probabil s-a spus deja.Totul e o chestie de moment(durerea ). Daca simti nevoia sa vorbesti ma gasesti pe alexsummer779@gmail.com. Asta cum ai reusit sa il iubesti din tot sufletul o sa reusesti si sa il uiti .
Fii tare pentru tine !
Eu nu vad de ce sa fugi dupa un om care sustine ca nu te mai iubeste si ca ai esti indiferenta,si care oricum prin comportamentul lui ti-a dovedit asta de nenumarate ori.Gandeste-te ca nu ai fii putut fi niciodata fericita si sa ai un viitor frumos asa cum ti-l doresti, langa cineva care nu iti impartaseste aceleasi sentimente pe care tu le ai pentru el.Cu cat accepti mai repede ca despartirea e definitiva, cu atat vei suferi mai putin si iti vei putea vedea de viata ta in continuare.
Offf,acum am citit ce am scris,si imi dau seama de greseliile pe care le-am facut.Nu am verificat si calculatorul este setat pe autocorectare,se pare ca am facut o varza.Ma scuzati daca nu se intelege ce zic.
Buna, eu trec prin același moment ca tine. In povestea ta parca văd povestea mea!
Imi pare rau de greseliile gramaticale,le-am vazut dupa ce am postat,nu pot sa editez
Draga Maria! Tu singura ti-ai dat raspunsul la intrebari. A avea curajul sa asterni pe hartie problemele, inseamna a vedea cu ochi reali ce se intampla in sufletul tau!
Te rog sa-ti recitesti randurile si sa te detasezi de situatie. Considera ca esti un simplu cititor.
Ce vezi si intelegi din randurile tale? Durere? Suferinta? Inselarea asteptarilor?
Ce mai astepti? Te rog sa fugi catre o viata mai buna si fericita. Inchide definitiv usa suferintei. Nimeni nu merita lacrimile tale, decat parintii!
Te imbratisez strans! Ai grija de sufletul tau! E un loc minunat in care doar tu poti sa-l coordonezi!
Buna! Am citit f multe postari….si la mine este ceva asemanator… Am avut o relatie de 10 ani, certuri, impacari, amintiri frumoase si mai putin frumoase! Am aflat ca ma insala si am simtit ca s.a prabusit pamantul peste mine! Stateam impreuna, am ales sa plec eu! El a spus ca regreta si ca nu e nimic serios! Ne.am mai intalnit de 5-6 ori, uneori intamplator, alteori cand am mers sa.mi mai iau din lucruri…. Am continuat sa urmaresc pagina de facebook a acelei fete….posteaza imagini de dragoste, asta ma afecteaza f tare! Ea stie ca ma uit pe pagina ei, si probabil face anumite lucruri intentionat….. Am simtit nevoia sa ma razbun, asa ca de fiecare data cand ne.am mai intalnit ii dadeam msj ei, insotit de o poza ce o faceam pe loc lui (doar poza cu el, nu impreuna, fara sa vada el ca ii fac poza)! Am plecat de langa el si chiar daca el insista sa ne impacam eu nu am cedat! Insa simt nevoia sa ma razbun pe fata aia si sa o fac sa sufere cum am suferit si eu…d.asta i.am trimis poze sa vada ca suntem impreuna in anumite momente….stiu ca o deranjeaza si asta ma bucura! Cred ca sunt nebuna… :(…..nu stiu de ce simt nevoia asta sa ma razbun pe ea in modul asta….poate fiindca banuiesc ca mai sunt impreuna si vr sa le stric fericirea…. Pe el nu simt nevoia sa ma razbun, pt ca stiu sigur ca regreta si ca daca i.as zice da…..nu ar sta pe ganduri…
A mai simtit careva sa se razbune asa……? Ma simt prost, sunt totusi o fata cu pregatire….crescuta bine….dar sentimentele astea le am……
Bineinteles ca mi.e f greu si simt ca.l iubesc inca f mult…..
Paste fericit tuturor!
Buna si eu am o problema . am cunoscut o fata pe internet ,fata avea deja familie ,ea era in Anglia eu in spania la inceputul conversatiilor noastre nu aveam decand nici eu nici ea la o relatie nici virtuala nici adevarata dar dupa o saptamana eu am intrebato dece nu are poze cu sotul pe fb si cum are timp sa vb cu mine aproape non stop IAR ia mia zis ca cu sotul sta doar din cauza la copii dar relati in time nu a mai avut de cateva luni si imi povestea tot timpul viata ei cu sotul si dupa un timp ne am indragostit si cd am crezut ca nu mai pot sta fara ia iam propus sa vina in Tara si sa ne casatorim si ia mia zis ca vine dar mai are doi copii si cum ma iubeste pe mine asa ii iubeste si pe ei si nu plate sai lasa eu iam zis ca nu trebue sai lase ca ii vom lua si pe ei prin judecata eu iam zis asta bazanduma pe altcineva care avea cunostinte ,in fine a veniti dar eu mam certat cu baiatu care trebuia sa ma ajute cu judecata si nu mai ma ajutat IAR ea a decis sa plec e dar dupa ce a stat cu mine 9luni am doo intrebari cum sa fac SA o uit ,a DOA intrebare voi ce credeti ea ma iubit
Draga Elena! Oamenii insala si nu stiu de ce!
Cel mai bun lucru pentru tine e sa eviti orice contact cu el sau cu ea. Sterge tot ce te aduce aproape de ei. Momentan, cel mai mare dusman al tau esti tu insuti. Detaseaza-te, uita, iarta si mergi mai departe in viata. Sunt convinsa ca ceea ce e bun si frumos de-acum inainte are sa vina!
Cu drag, o imbratisare calda din Canada!
Buna.. am o relatie de 3 ani si 4 luni.. am locuit impreuna aprox 3 ani (da, stiu, a fost rapida miscarea, dar cam asa au cerut circumstantele). Initial, amandoi fiind in chirie in orasul respectiv, am locuit intr-un apartament impreuna cu o prietena, iar mai apoi am reusit sa gasim ceva singuri. Anul trecut in luna octombrie am aflat ca m-a inselat. I-am gasit in telefon conversatia cu domnisoara cu care ma inselase si am gasit acolo dovezile clare, printre care o anunta ca m-a inselat cu tot cu ea de 2 ori, prima persoana fiind chiar acea buna prietena cu care am locuit in acelasi apartament la inceput.. simpatic, nu? ;)) ziua aceea am plecat si am ramas la verioara mea.. si-a cerut iertare, spunea ca stie cat sufar dar voia sa imi spuna insa nu stia cum voi reactiona si ca nu voia sa ma raneasca.. bineinteles ca am intervenit cu clasicul ‘daca voiai sa nu ma ranesti si sa nu sufar nu o faceai”.. timp de cateva zile m-a cautat constant si plangea, imi explica faptul ca sunt femeia vietii lui si ma roaga sa il iert pt ca nu ma poate pierde.. a plans, a insistat, a spus ca orice s-ar intampla eu tot timpul voi ramane in mintea si inima lui ca fiind cea mai importanta femeie din viata lui (va dati seama.. ce mai voia inima mea sa auda? ca doar mintea era surda atunci..) avand in vedere ca stateam in chirie si nu aveam unde sa mai merg, a trebuit sa ma intorc dar am stat in alta camera.. si el a stiut clar sa se comporte incat sa ma topesc.. ce sa zic.. eram indragostita de el.. il iubeam si il iubesc mult prea mult..l-am iertat in cele din urma.. asa simteam ca trebuie sa fac.. lunile ce au urmat au fost superbe.. au fost si clipe mai greute dar in rest.. minunat.. pana in urma cu putine zile cand a venit o amica la mine sa imi spuna ca el (al meu om) i-a scris si a cautat-o prin mesaje… insistent. iar cand ea l-a anuntat ca exagereaza a venit cu scuza ca el doar doreste de fapt sa o intrebe ce sa imi faca mie cadou pt o ocazie.. pe bune.. tocmai acelei fete si-a gasit sa ii ceara sfatul.. vreau sa spun ca i-a scris si de pe tel meu..iar mesajele, atat de pe telefonul lui (da, am acces la el) cat si de pe al meu sunt sterse..cum sa cred eu ca doar unei fte i-a scris?.. ma simt atat de vulnerabila si naiva.. fratee.. nu stiu ce sa fac.. stiu ca ar trebui sa inchei..dar .. nu stiu…
Buna. Am 35 de ani, casatorita de 14 ani, un baiat de 9 ani. Gandul divortului il am in cap de multi ani. Pt copil am incercat sa nu ma gandesc serios la divort fiind totusi nefericita. Dupa o discutie in care primeam reprosuri si jigniri am zis gata! A incercat sa se sinucida. Traiesc zile de cosmar de atunci. Familia mea in special mama ma implora sa ii mai dau o sansa sa ma gandesc la copil. El recunoaste ca a gresit si ca se va schimba. Nu ar fi prima sansa nici nu le mai stiu numarul. Alcoolul a fost principala cauză a certurilor si scandalurilor pe care am incercat tot timpul sa le ascund de ochii lumii. Câteodată am reușit altădată nu. Numai vreau numai pot si el nu intelege. Imi zice sa il iert, sa ma gandesc la copil etc. Pot să fiu atat de naivă sa cred ca se va schimba?
Schimbarea incepe cu noi!
Ca si sfat: omul bea atunci cand realitatea este prea urata, oferai ceva nou, oferai afectiune adevarata si hraneste-l cu aia, schimbadute pe tine si devenind mai afectiva poti schimba si pe cei din jurul tau
Din nefericire trec si eu printr-o despartire foarte grea…
Am fost impreuna 4 ani si 8 luni…de 3 ani si o luna m-am mutat la el si am inceput sa investesc in casa lui de la renovarea peretilor si pana la mobila,dar nu doar in casa a trebuit sa investesc cat si in el k persoana haine,ceasurii de firma,telefoane ultimele modele,concedii in Strainatate etc…nu mi-a parut rau de nimic din tot ce i-am oferit chiar am facut-o cu mare drag pentru k il iubeam,problema mare a fost alta…omul a crezut k totul i se cuvine si st obligata sa ii ofer totul indiferent de ce comportament va avea fata de mine…si usor,usor au inceput infidelitatii,minciunii,ascunzisurii,telefoane inchise,dak nu ii convenea ca ii reprosez ceva punea telefonul jos si pleca in alta camera etc…
Mentionez faptul k am foarte multe delegatii in Austria si nu st acasa tot timpul…
Deci acest individ are pentru mine null respect…isi bate joc de mn pentru ca stie cat de mult il iubesc…
Sta foarte prost cu bautura…bea enorm de mult desi are 32 ani…
Nu stiu ce sa fac vreau sa nu-l mai iubesc…vreau sa-l uit daca ma pute-ti ajuta va rog astept raspunsul vostru…
stiu ca e usor sa spun ca ar trebui sa te respecti mai mult pe tine si sa te iubesti mai mult pe tine si sa treci peste.. stiu ca in schimb cand iubesti atata de mult o persoana parca te agheti de orice speranta ca de fapt suntem iubite si nu e cum se vede din exterior.. dar cred ca numai timpul o sa ne ajute sa fim vindecate.. si curajul de a pleca de langa astfel de barbati.. ma intreb..daca e acum asa, peste 10 ani cand e sigur ca ii ramai alaturi pentru ca ai iertat si ai trecut peste atatea, cum va fii?
Bună. Sunt Cristina si am 17 ani. M-am despartit de iubitul meu care are 18 ani. Amandoi suntem la liceu. Am avut o relatir superba,a fost primul meu iubit. Nu a durat mult,au fost doar 8 luni insa au fost cele mai frumoase luni din viata mea. Parintii lui nu sunt de acord cu mine din cauza etniei mele(roma). Dar credeti-ma ca nu sunt acel gen de persoana roma. Sunt foarte diferita. Dupa o luna,parintii lui au aflat si au zis sa ne despartim. Ne am dus dimineata la liceu impreuna ,ne am despartit si dupa ore ne am impacat. A mai fost o situatie asemanatoare dupa 2 luni. Dar acum ne am despartit definitiv pentru ca tatal lui a aflat iar si nu a mai vorbit cu el,nu i a mai dat bani. E greu pentru el pentru ca are nevoie de meditatii pentru bac. Depinde foarte mult de parinti acum. Dar il inteleg,nu pot sa i spun sa treaca peste parintii lui. Nu pot sa l intretin,nu pot sa i dau atatia bani pt meditatii in fiecare saptamana. Insa noi nu am avut alte probleme in afara de asta. Imi e foarte greu,imi e foarte dor de el. Imi doresc foarte mult sa ne impacam si stiu ca si el. Dar daca tatal lui mai afla odata,chiar o sa fie grav. L ar da afara si din casa. Am fost foarte apropiati si stiu ca suntem doar niste copii dar chiar ne am iubit. M a invatat multe. M a invatat cum sa iubesc..va rog,chiar am nevoie de un sfat. Nu stiu ce sa mai fac
Buna ziua, as dori sa spun si eu cateva despre mine si despre relatia mea… sunt disperat chiar nu mai stiu cu cine sa vorbesc si cui sa ii spun ceea ce simt si ceea ce e in sufletu meu, ma simt distrus complet…am avut o relatie de 5 ani si 3 luni de zile… toate bune si frumoase la inceput … la inceput in primi 2 ani de zile pot spune ca nu prea mi-a pasat, parinti ei nu ma voiau, au aparut certuri, au aparut anumite conflicte intre mine si parintii ei si mai ales intre ea si parintii ei…. toate au trecut apoi din ce in ce pe zi ce trecea era totul mai bine, dupa 2 ani de zile de relatie am inceput sa o iubesc, am inceput sa tin enorm de mult la ea pentru ca mi-am dat seama ca ea este aleasa inimi mele… nu mai imi vedeam viata fara ea era totul pentru mine, am incercat sa ii arat totul, am facut sacrifici pentru ea… cu toate ca intre noi era vorba de distanta am ales sa imi iau permisu doar pentru ea ca sa fiu langa ea pe fiecare weekend…. au fost toate bune si frumoase pana acum 3 luni de zile in care ea sa schimbat complet… a urmat o perioada de despartire dar cu toate astea am ales sa vorbesc cu ea, am ales sa fiu cu ea si sa o inteleg dar ea….ea isi batea doar joc de mine… dupa astea 3 luni de zile am decis amandoi sa ne impacam ( ma simteam implinit simteam ca m-am nascut a 2-a oara) pana cand dupa 2 zile….dupa 2 zile mi-a spus ca ea nu mai poate duce asa, ea nu mai poate sa fie cu mine si ieri sa decis sa imi spuna ca nu mai ma iubeste! Nu mai pot, nu stiu ce sa ma fac, nu mai vad ziua de maine fara ea, o iubesc ca ochii mei din cap…e totul pentru mine! Am numai ganduri negre, nu vreau sa mai sufar… Sper sa va regasiti in povestea mea, as mai avea foarte multe de povestit dar lacrimile nu ma lasa sa scriu, duc o durere ingrozitoare, simt ca nu mai am nimic era toata lumea mea…. Va rog sa ma ajutati
Buna Marius,
Sa iti povestesc experienta mea, asa o sa poti vedea ca sunt alte lucruri si mai grele.
Eu am avut o relatoe de 10 ani cu un baiat. 8 ani am stat impreuna in acelasi bloc, iar de doi ani ne-am cumparat impreuna un apartament, cu prima casa, si am locuit impreuna.
Nu ne certam decat f rar, nu mi-a dat niciodata de inteles ca ceva era in neregula.
Pana acum 3 saptamani cand dintr-o data a spus ca ne-am mutat cam devreme impreuna, ca vrea sa mai copilareasca ( ela re 30 de ani) si ca nu vrea sa mai depinda de nimeni. Ca isi doreste sa isi cumprere singur casa si sa duca o viata de burlac, si ca, la munca, ar fi intalnit si o fata cu care rezoneaza mult mai bine, dar depre care inca nu stie daca va fi sau nu intr-o relatie cu ea, in viitor. El era un tip foarte influentabil si cel mai probabil si anturajul l-a indemnat la o astfel de decizie.
Iti dai semaa cum m-am simtit eu, cand credeam ca totul este roz, cand deja ne luasem impreuna o casa, incercam sa facem un copil samd. Facusem planuri de vacanta…m-a lovit ca un trasnet si pe mine si pe toti din jur, pe prietenii nostri, pe familie.
Tot ce poti sa faci este sa mergi mai departe si sa nu incerci sa te agati de trecut. Sa incerci sa fii mai egoist si data viitoare sa deschizi mai bine ochii. Stiu ca este greu, si mie imi este extraordinar de greu, dar sper sa reusesc sa depasesc momentu.
Buna Roxana!
Citeam printre randuri si mi-a sarit in ochi povestea ta. De curand am trecut prin o situatie similara, dar mai complicata zic eu, pentru ca s-a finalizat si cu un copil. Tot relatie de 10 ani, cu casnicie si cu apartament prin prima casa. Eu fiind plecat destul de des din tara. De 2 ani ea schimbata in atitudine. Se gandea din ce in ce mai des doar la ea. Dar totusi fericiti credeam eu. Au fost 10 ani superbi. Ea a ramas gravida iar cand am venit ultima oara acasa urma sa nasca. Eram in al noualea cer. Asta pana cand am venit acasa si mi-a spus ca numai este fericita langa mine. La 4 zile dupa ce s-a nascut copilul mi-a spus ca vrea sa divorteze. Motivul fiind faptul ca numai este fericita. Eu fiind naiv am crezut ca este vorba despre depresie. Asa ca am incercat sa aman inevitabilul prin afectiune, cadouri si atentie. Ca sa scurtez povestea dupa ce ea mi-a zis de 5 ori ca vrea sa divorteze si deja luasem o decizie preliminara, am reusit sa ii citesc mesajele de pe fb, si am aflat ca ea avea o relatie cu un coleg de munca, care o curta de vreo 2 ani. Iar eu a trebuit sa ma resemnez ca acel individ imi va creste copilul meu, iar sotia mea pe care o iubeam foarte mult va sta cu el. Ea avand planul facut ca dupa ce plec eu iar din tara sa se mute cu el. Dar bineinteles ca mie nu imi spunea asta, ci doar ca numai este fericita alaturi de mine. Acum sunt plecat de acasa, este al naibii de greu. Mai ales ca am vazut ca imediat dupa ce am plecat ea s-a mutat cu copilul la acel tip. Dar nu am ce face. Viata ne ofera atat cat putem duce. Culmea este ca nu simt ura, ci doar dezamagire. Iar de dragul copilului mi-am promis ca o sa fiu cat se poate de ok in relatia mea cu ea. Si o sa incerc sa terminam totul frumos. Asa ca nu dispera chiar si dupa 10 ani. Fiecare are predestinata o soarta in viata, si persoana potrivita va aparea atunci cand te vei astepta mai putin.
Salut Sorin , cam printr-o situatie asemanatoare trec si eu numai ca relatia a fost de 3 ani si fara copil , as vrea sa mai vorbesc cu tine ,ai un numar de telefon sau ceva cum sa luam legatura , mersi .
Buna, Marius
Este foarte simplu daca ea a decis sa te paraseasca insesmna ca nu te iubeste, ca nu te-a iubit asa cum o iubesti tu pe ea, si ca iubirea ei pentru tine, atat cat a fost, s-a terminat.
Mergi mai departe, gandeste ca au fost niste ani frumosi petrecuti impreuna si ca totul in viata se intampla cu un scop.
Daca s-a intamplat lucrul asta cu siguranta viata are pregatit pentru tine ceva mult mai bun.
Buna Marius,
E frumos ca iubesti asa mult, eu am avut parte doar de barbati care m-au parasit…nu m-au acceptat…asa ca stiu foarte bine ce simti…
Daca o iubesti foarte mult, mai incearca, si te sfatuiesc sa ceri ajutor de Sus, spune-i lui Dumnezeu durerea ta, intreaba si un preot sau calugar ce sa faci.
Daca chiar tii la ea, incearca sa o recuceresti si sa vezi de ce i s-au racit sentimentele, are pe altcineva? Sau de vina sunt parintii ei care nu te accepta? (poate ar trebui sa vorbesti cu ei atunci)
Cred ca un barbat daca iubeste poate cuceri o femeie, eu te-as sfatui sa mai insisti poate nu acum imediat. Intai sa te pui putin pe picioare, cu ajutorul Bisericii
Asta ar fi sfatul meu si sper sa fie bine, si sa fii fericit, sa fiti fericiti ca la inceput.
Numai bine si Dumnezeu sa te mangaie
Buna , am citit povestea ta , este una dureroasa Credema stiu despre ce este voba , fii puternic si mergi mai departe . Din păcat si eu am o poveste destul de trista , am iubit 3 ani același om , cu bune cu rele, am trecut peste multe , am iubit cum am putut eu de mult, si as face orice pentru el , dar a vrut sa ne despartim pt ca nu ma iubiea si mia zis , si nu am mai insistat , deși eu sunt un om distrus iam respectat decizia , dar eu nu stiu cum sa trec peste acesta suferința ! Un sfat ?
Salut Marius , povestea mea e asemanatoare cumva . La mine „proaspata” insa . Cum mai esti ? Inca nu imi gasesc curaj sa scriu povestea , sunt dezamagit de mine . Tot ce s-a intamplat am intuit de mult , m-am mintit singur , lucru foarte nociv , mai ales cand esti pus in fata lucrului implinit . Care simte nevoia sa vorbeasca ,
alexsummer779@gmail.com .
Salut, ca adolescent care abea a iesit dintr-o relatie am gasit acest site si am inceput sa citesc, dupa o relatie de aproape 2 ani, ea m-a lasat pentru ca „asa simt” i-am zis ca ii respect decizia si am lasat-o sa plece, am facut bine? Multumesc pentru postart, m-a ajutat sa trec cat de cat peste
Am locuit împreună 3 ani,3 ani de bucurie tristețe si plânset.Am iertat,am închis ochii la unele probleme care erau mai puțin grave.I-am amintit cat de mult il iubesc si ca e unicul bărbat pe care l-am avut eu.Părinții mei i-au oferit tot sprijinul sa ajunga undeva sau cineva si ca sa-mi fie alaturi.M-a înşelat,am aflat personal de la fata cu care m-a inselat..nu isi cerea scuze de la mine dar de la ea de la o necunoscuta.Mi-a distrus trecutul,visele,tot ce era mai scump pentru mine si m-a lasat singura in suferinta fara sa fie in stare sa-mi explice ceea ce a facut.Imi e dureros sa trec peste..suntem toti dezamagiti..mi-am promis sa il scot din cap dar nopțile nu dormm.de ura fata de el…nu i-am dorit tot răul din lume dar sa simta macar puțin din ceea ce am simtit eu.
Dupa o relatie de 20 de ani am aflat chiar de la ea ca ma inselat cu prietenul meu cel mai bun timp de 8 ani de zile eu fiind plecat la serviciu 2 saptamani pe fiecare luna.si raspunsul ei a fost ca ma inselat de singuratate.
buna , am nevoie de sfaturi , va rog , sunt intr -un moment in care nu stiu ce sa fac…
Sunt intr o relatie de 2 ani cu un baiat . El e stundent acum , eu mai am un an de liceu . Acesti 2 ani au fost superbi , superbi .Am invatat sa iubesc , am invatat ce e dragostea , aveam o relatie perfecta. Pe langa iubiti eram cei mai buni prieteni , vorbeam absolut tot , totul era perfect . De ceva timp parintii mi au impus sa ma despart de el , nu am facut o , il iubesc . A mai trecut o perioada , relativ ok , parintii mei erau cat de cat ok , pana cand au izpucnit iar ..’desparta te de el’ . Eu nu o pot face tin prea mult la el , il consider prima si ultima iubire . Noi abia asteptam sa termin eu liceul sa ne mutam impreuna , sa fim fericiti , sa ne bucuram unul de altul.. Mama mi a spus ca daca nu termin eu , o sa vorbeasca ea cu el , avand toate datele de contact.. ma simt atat de rau , si plang , plang pana nu mai pot respira ..
Problema parintilor mei este ca suntemorecum neamuri , dar chestie e ca suntem indeartate , iar familia lui nu are absolut nici macar o problema , mama lui considerandu ma ‘fata ei’
Ce parere aveti , va rog sa ma ajutati sa gasessc o solutie .. va multumesc anticipat!
Draga Ioana, nu pot sa iti spun decat ca sa nu te grabesti in a lua decizii. Poate esti tentata sa alegi o parte, si anume relatia voastra. Este ok pana intr-un anumit punct. Nu poti sacrifica nici relatia cu parintii tai, nici pe cea cu iubitul. Dar probabil daca se insista asupra acestui lucru, vei fi nevoita…si atunci este doar decizia ta, tu stii cel mai bine ce iti doresti mai mult si ce esti dispusa sa sacrifici. In schimb, iti spun sa nu te grabesti, evita aceste scandaluri, macar pana termini liceul, si intri la facultate (daca e cazul). Este vital ca tu sa fi relaxata si concentrata pe scoala, mai sunt cateva luni. Nu abandona asta din pricina necazurilor.
Si in tot acest timp, iti poti pastra relatia cu iubitul tau in secret, pentru a nu isca scandaluri. Apoi in toamna, te poti decide. Sincer, acum nu prea e un moment bun sa actionezi. Daca nu poti in secret, amana cumva.
In concluzie: pt moment: amana, evita, prefate cumva, doar cat sa ai liniste… Daca te lasi condusa de sentimente, poti uita si de celalalte aspecte ale vietii cum a fost in cazul meu: m-am lasat purtat de ura, am abandonat facultatea si tot… Dupa 6 ani am reluat si am reusit sa termin in final.
Bafta! Daca vrei sa vb scriemi pe iustin_b@outlook.com
Bună Ioana,
Dacă îl iubești cu adevărat trebuie sa lupți și să-i convingi și pe părinții tăi de asta si sa înțeleagă situația voastră!!! Știu cum este când iubești pe cineva îți vine să muti și munții din loc… asa ca explicale părinților tai ca ești foarte fericita cu el și dacă vrei sa te muti fa asta și dacă nu înțeleg vor fi supărati pe tine o perioada apoi vor înțelege!!! La urma urmei dacă te iubesc își vor da seama ca tot ce este important este sa fii fericita și împlinită!!!!
Ioana, ca de la adolescent la adolescent, trebuie sa ii faci pe parintii tai sa inteleaga ca il iubesti, am vazut ca ai zis ca o sa vorbeasca mama ta cu el…daca te iubeste nu o sa conteze ce zice poate sa ii zica si ca te desparti de el, NU ITI ASCULTA PARINTII, cat timp il iubesti, nu te oprii, cu el trebuie sa vorbesti fata in fata despre ce se intampla, nu stiu daca sunt cea mai optionala persoana ca sa vorbesc despre asta dar, nu lasa parintii sa intervina in relatia voastra, este strict viata ta, lor trebuie sa le multumesti pentru ca te-au crescut dar trebuie sa inteleaga ca nu mai esti mica, probabil esti clasa a 12-a acum, aproape 18 ani, daca inca iti zic ei cu cine sa stai si cu cine nu, ei au o problema.
Cat de mult seamana cu povestea despartirii mele :D, si eu sunt tot student, relatie tot de 2 ani, fosta termina anul asta liceul… motivul despartirii a fost (dupa spusele ei) : nu vreau sa imi cunosti parintii (crede ca o sa am o parere proasta despre ei…), tatal ei consumand alcool…, si ca eu vreau sa fac master pe cand ea nu ar vrea sa faca facultate sau sa studieze in continuare
Chestiile astea cu parintii sunt niste prostii de 2 bani, oricum voi o sa depindeti doar de voi, nu de ei! La mine ar mai fi fost o problema in plus, eu as fi vrut sa ma mut cu ea, dar ea nu trece peste deciziile mamei ei (ea nefiind de acord), eu venind cu solutia ca trebuie sa amanam momentul, ca sa nu se puna rau nici cu mama ei, clipa in care ea s-a detasat cu totul de mine, vrea sa plece sa munceasca in strainatate cu fratele ei… trist, dar nu am ce sa fac, oricum am tras extrem de mult de relatia asta, iar ea a renuntat foarte usor, dar na… imaturitatea isi pune amprenta asupra ei, sau poate lipsa iubirii, pentru ca in cateva zile s-a detasat atat de usor incat parca nici nu ma mai cunostea…
Ai grija de scoala ta si asculta-ti parintii!
Parintii sunt cei care au experienta de viata si rezoneaza cu ceea ce se intampla in jurul lor si cu copilul lor. Scoala e cea mai importanta acum! Banuiesc ca esti in timpul bacalaureatului si lucrurile s-au mai lamurit din Ianuarie.
Terminarea liceului si intrarea la Facultate sunt primordiale. Daca doresti sa continui relatia cu baiatul in cauza va fi okay, atata vreme cat celelalte doua conditii sunt indeplinite.
Asculta-ti parintii!
Cu drag, urari de succes si sa auzim de bine!
Buna tuturor!
Au trecut 6 luni de cand m-am despartit de ea… dar inca o mai iubesc, si ma gandesc , o visez noaptea… Dupa o relatie nu foarte lunga dar frumoasa, cu promisiuni, iertari, m-am hotarat sa pun punct atunci cand m-a inselat… Si nu mi-a recunoscut niciodata, Si acum va intreb pe voi: ar avea vreo importanta daca mi-ar recunoaste in fata ca m-a inselat? Ar schimba cu ceva lucrurile? Nu stiu de ce, dar eu imi doresc asta…
Acum dupa atatea luni, ma simt ceva mai bine… adica am inceput sa uit… cateodata devin depresiv cand imi amintesc clipele frumoase, si imi vine sa pun mana pe telefon si sa o sun…..dar apoi imi amintesc si ce mi-a facut, cat de tare m-a ranit si imi trece…
In toate aceste luni, ea mi-a scris de cateva ori, m-a si sunat, dar nu i-am raspuns. Doar eu stiu cat de tare m-am chinuit.. mai ales cand m-a sunat de ziua mea de nastere…Imi doream nespus sa primesc urari de la ea…sa imi arate ca ma iubeste..si ca totusi, in pofida celor intamplate..a fost si ceva real intre noi… Stiu ca relatia noastra nu mai are nici un viitor. Odata ce unul din parteneri inseala, clar aia nu e iubire… si nu ar avea nici un rost sa ierti.
Chiar daca in ultima vreme mi-a fost ceva mai bine ( in sensul ca nu o mai visam noaptea) acum de sarbatori, depresia a revenit si s-a accentuat… Cum sunt in concediu, si nu prea fac nimic… am inceput sa ma gandesc tot mai des la ea…am inceput sa o visez iar.. ma simt singur ( fara ea), imi e dor… si imi tot pun intrebari…fara raspuns
Am incercat sa vorbesc cu prieteni apropiati, fara rezultat…. Acum va scriu voua, poate ma intelegeti mai bine… Ma macina gandul: „De ce?” si stiu ca nu ar trebui sa imi pun intrebari de genul… stiu ca uneori nu exista raspunsuri… nu mai stiu ce sa fac….
iustin_b@outlook.com e adresa mea, daca vrei sa vorbim…
Nu stiu ce ai mai facut din Decembrie pana acum…dar sfatul meu este sa ii mai dai o sansa…stiu ca suna prostesc poate… dar am trecut si eu printr-o faza de genul, in care mi-am pus sufletul pe tava unei persoane iar ea m-a dezamagit, nu numai odata ci de mai multe ori…pana m-am invatat minte.. si cum m-am invatat minte? i-am dat din nou o sansa sa vad daca merita, din pacate la mine nu a fost un caz fericit, dar la tine ar putea fi ! Nu mai sta sa te intrebi ce ar fi fost daca…incearca, sunt doar doua drumuri pe care vei iesii si crede-ma din ambele vei avea ceva de invatat!
Draga Justin! A incheia o relatie cu o clarificare la raspunsul ‘de ce?’, este extrem de benefica.
Cel putin ai motivul real in minte.
Daca persoana in cauza te-a inselat, sau mai precis, ti-a inselat sentimentele si asteptarile, atunci cel mai sanatos lucru este sa inchizi definitiv acea pagina. Mergi inainte si o alta fata frumoasa si buna iti va iesi in cale. Viata nu se termina intr-o persoana! Nu te impiedica de un lucru care nu ti se potriveste in viata! Viata e frumoasa si trebuie traita cu persoane care merita dragostea si respectul tau!
Solutia la problemele mele a fost urmatoarea, si de fiecare data a functionat cu succes: am sters/ eliminat mesajele, emailurile, pozele, datele de contact. Totul! Pagina vietii continua cu un nou canvas care are suficient spatiu pentru un nou inceput.
Mesajul meu se aplica si persoanelor suferinde din alte postari. Fetelor/ baietilor, nu va pierdeti vremea in relatii care aduc suferinta! Terminati-va studiile, aveti grija de sanatatea voastra, luati-va un job bun si viata va va rasplati frumos si din plin cu oameni care merita atentia voastra.
Cu drag, va salut din Canada!
Buna ziua trec si eu printr o depresie foarte dureroasă,iubita mea mi a promis multe lucruri frumoase împreună și chiar am avut incredere in vorbele ei,sâmbătă l a amiază imi vorbea foarte frumos ca si cum totul era ok intre noi si dintr o data mai spre seara a ales sa nu mai vorbească cu mine deloc si sa ma blocheze peste tot sa nu mai stiu nimic de ea.Eu când am văzut că m ă blocat peste tot fiind foarte supărat si trist le-am scris la prietenele ei daca stie ceva despre ea,ea mi a spus că ,cum am putut să le scriu la prietenele ei.Sa fie asta oare un motiv de ce nu mai vrea cu mine?mentionez ca m a deblocat unde am fost blocat si am mai vorbit intre timp si mi a cerut putina distanță intre noi.oare se va mai împăca cu mine dacă mi a spus asa?va rog sa ma ajutati sunt foarte deprimat!urmeaza sa plecam impreuna in vacanta In Egipt,dar nici nu vrea sa imi dea o explicație la întrebările mele!
Am trecut printr-o situatie asemanatoare.
Nu are absolut, niciun rost, sa mai astepti.
Oricat de greu este si va mai fi, toate trec. Nu merita nimeni acest efort de indulgenta, nimeni.
Acesti oameni care nu au maturitatea necesara si demnitatea sa spuna in fata cu exactitate ceea ce au hotarat, nu merita asteptati cu bratele deschise,merita uitati si lasati in trecut, unde le este si locul, de altfel.
Buna,tocmai am incheiat divortul cu tatal copiilor nostri, copiii au ramas la mine dar el e in strainatate, nu am avut o viata fericita, dar am rabdat 9 ani cu el. Copii il iubesc, eu le vorbeam doar de bine de el, pt ca nu vreau sa fie influentati de mine, vreau sa isi dea ei singuri seama cu cine am trait 9 ani in casa dar le este si frica de el, am luat bataie toti 3, care cum . cand termina cu mine, lua copii, l-am amenintat ca de mai ridica mana la mine il denunt la politie, a inceput sa se razbune pe copii inca 3 ani. Acum ca am terminat cu divortul, nu ma pot impaca cu gandul ca sunt singura, am framantari si ganduri, nu stiu cum voi fi zi de zi, m-am invatat cu el in casa cu prezenta lui, dar a ramas si teama ca poate iarasi va aparea sa ia copii si ma va bate, am ramas cu frica si teama, ma simt singura, si m-am retras in singuratate, in schimb, cu copii fac tot felul de activitati, dar alinarea sufletului meu nu o gasesc in nimic, simt un gol imens in mine, ma simt rece, si pe dinauntru moarta. ar fi ele mai multe de spus, dar nu am timp sa scriu totul acum. Vreau doar sa ma simt independenta de el, inca ma simt dependenta d el :((((((
Am fost parasita de sotul meu dupa o relatie de 3 ani. A trecut 1 an jumate si inca nu l-am uitat deoarece am tinut legatura. Am incercat sa vorbesc cu el sa mai incercam o data…dar m-a respins…de atunci umbla din femeie in femeie…abia astazi am decis sa il dau uitarii nu mai pot indura tot raul pe care il face…de astazi am decis sa fiu un om liber si sa imi vad de viata mea…in nici un caz nu il voi mai dori in viata mea
Trec prin ceva asemanator ! Doar ca la mine au fost 12 ani de relație ! A ales sa plece , la modul cel mai urat posibil . Mai concret , el luase hotărârea de a pleca de câteva luni bune, dar nu a făcut-o pana nu s-a simțit suficient de pregătit! Și când a ales sa plece , am avut o discuție in care mi-a zis ca noi doi nu mai eram de fapt de mult timp împreuna, ceea ce eu nu știam. Am crezut ca e doar o perioada rea pe care o vom depăși !
Eu am rămas in casa in care am locuit împreuna , el s a mutat ! Nu am putut renunța la el, nici el nu s a putut rupe de mine și am continuat sa ne vedem periodic ! Ceea ce nu a făcut decât sa-mi tina aprinsa speranța ca se va întoarce ! El intre timp , avea viața ideală ! Ma avea pe mine încă , și avea și viața pe care și-o dorea! Și am continuat așa …. și nu știu dacă m-am oprit ! Știu doar ca ma învinovățesc și am acceptat orice ! Azi dimineața însă , a dat in mine …. urat , umilitor , greu de descris in cuvinte ! Încă sunt in stare de șoc , încă am o mie de întrebări ! Dar știu ca trebuie sa îmi calc peste orice și sa pun punct definitv ! El bineînțeles ca are una intr un alt oraș , aici in oraș se întinde cu toate ! Și eu stau și sufăr !
Trebuie sa ma gândesc la mine și sa las in urma dependenta asta toxica ! Este groaznic de înspăimântător , dar deja nu mai am optiuni ! L-am iubit prea mult , am tolerat prea multe! Și când la un moment dat am greșit eu , m a aruncat ca pe o cârpa !
Trist, tragic dar in egala măsura sunt conștientă ca asta nu e tot ! Ca exista viața și după el ! Trebuie doar sa o descopăr …..
mult curaj in a înfrunta perioada asta , e greu dar nu uita ca nimic nu tine la nesfârșit !
nu te merita. uital pentru totdeauna.
Buna seara,
Am citit toate aceste povesti de viata… a mea este asemanatoare. 11 ani de casnicie, 1 copil… ea pleaca, a aparut altul. A trecut 1 an de la divort. Sfatul meu, mergeti inainte. Timpul vindeca rani, intr-un final veti fi iarasi ”sanatosi”. Cand ajung acasa de la munca, copilul meu imi da energie maxima.
Macar tu, Claudiu, gasesti alinarea, rostul si puterea de a merge mai departe in copil… De ar fi totul atat de usor precum scrie in articol, ar fi minunat. Stiu, trebuie sa mergem mai departe, dar cum? Cum?
E foarte greu si eu trec prin ceva asemanator dar nu avem ce face cu ajutorul lui Dumnezeu vom trece si peste asta
Cum merg lucrurile ? Ești mai bine? Eu am aproape 7 luni de când m-am despărțit, dar încă nu văd un alt drum, nu in totalitate ! Încă ma simt prinsă de el, de ce a fost !
Salut Claudiu,
Ai reusit sa gasesti pe altcineva ?
Pentru toti cei ce citesc aceste randuri si trec prin momente groaznice:
Rezistati!!! Va trece!!!
Va garantez 100% ca trece. Este vorba de timp. Simtiti ca sunteti in iad….dar va trece!
Să sperăm…
11 ani de casnicie si 2 copii.. Are 2 sapt decand a iesit din casa…. Nu mai are sentimente pt mine… Nu este prima oara cand pleca…. Imi este f greu dar doare tot acum…. Nu stiu ce barbat am avut langa mine
După ani de relație, în care totul părea că merge bine, în care eu să spunem ca eram cel imatur, iar ea își dorea mai mult, totul s-a terminat. Pot să spun că am iubit-o la nebunie, doar că nu am știut sa îi arat acest lucru. Nu am înșelat-o, nu doream să o schimb, dar parcă ceva mă oprea să nu îi spun tot ce simt, dar era acolo, era a mea. În ultimul timp mi-a dat niște termene limită, mi-a spus ori te schimbi ori de despărțim. În tot acest timp m-am gândit bine la tot și am decis: da, vreau sa ma schimb, vreau ca ea să fie soția mea, ca ea să fie mama copiilor mei, ca ea să fie totul. Da, îmi doresc asta. Ziua ei se apropia cu pași repezi, încântat am început să caut cadou, era prima dată când nu stiam ce cadou sa ii cumpar, simțeam că inima îmi vibrează, iar stomacul mi se strânge.. Am comandat unul, dar parcă nu era perfect, ea merita mai mult, l-am comandat și pe al doilea iar acum întrebarea grea era, pe care din ele, pe care să i-l dau.Nopțile treceau, începeam să îmi doresc să treaca mai repede timpul, mai erau câteva zile, dar parcă era o eternitate. Până cand într-o zi, mai exact in data de 03.08.2017, am plecat de la hotel inspre birou, nimic deosebit. Am incercat sa o sun, nu îmi răspunde la telefon, am insistat, am sunat-o si pe mama ei, pe sora ei…nimeni nu imi raspundea…. Am început să îmi fac griji, ce se întâmplă? Într-un final a răspuns sec printr-un sms: „Sunt Ana , eu sunt in Chisinau si te rog sa nu mai deranjezi suntem obositi”…De ce dragostea asta poate să fie atât de nedreapta, inteleg, am fost indecis, dar o iubeam știu acest lucru. Mereu îmi spunea, “vreau să te schimbi”, i-am zis că si eu imi doresc acest lucru, dar sa mai aiba rabdare puțin. Am avut ani de zile de relație, familia ei era ca și a mea, familia mea nu chiar ca si a ei, nimeni nu credea că ne vom despărți vreodată și toti ne încurajau…
Dupa atâția ani, tot ce am primit, a fost un telefon sec: s-a terminat….saptamani de zile mă chinui sa vorbesc cu ea, sa o întreb ce se întâmplă, de ce dorește să mă scoată din viața ei. Evident raspunsul fiind: tu m-ai adus aici, din cauza ta se intampla acest lucru, nu ai stiut evident sa ma apreciezi, nu ai stiut sa ma tii langa tine, nu ai stiut nimic. In toti acesti ani de relatie, noi ne-am certat, din chestii minore si fara importanta pentru mine, dar pentru ea? Cum este posibil ca cel de langa tine sa iti spuna: Te rog sa nu ma lasi niciodata si i-am promis acest lucru, nu am sa te las niciodata….
Am saptamani de zile de cand incerc sa o fac macar sa imi explice fata in fata cum sta situatia nu prin blestemate de sms-uri. Refuza cu desavarsire acest lucru, dupa aproape 3 ani de zile in care am trait atatea si atatea lucruri frumoase impreuna o nunta ca-n povesti cu o frumoasa mireasa…, imi dai cu sutul printr-un Telefon. Simt ca ma sufoc, am nenumarate idei tampite in cap, inima imi spune ceva, creierul imi spune ceva, sufletul imi spune altceva.. Merg pe strada, ma simt gol, prietenii ma intreaba ce se intampla cu mine, familia la fel, le zambesc: nimic, dar nu sunt acolo, sunt plecat departe. Nu mai imi este somn, nu mai imi este sete, nu mai ma incanta nimic. O vreau doar pe ea si pe ea. Recunosc si i-am recunoscut si ei, nu am stiut si nu mi-am dat seama in ce consta schimbarea, dar stiu acum, de ce trebuie sa fie prea tarziu, de ce , de ce mi se pare ca traiesc o nedreptate, de ce de ce???
Cum poti spune ca iubesti un om, cum poti spune ca iti doresti o familie cu el, ca apoi deodata sa pleci fara sa te uiti in urma, fara ca macar sa dai o explicatie. Mai sunt 3 zile pana la ziua mea si in sufletul meu credeam ca in aceasta zi ne vom impaca, ca in aceasta zi destinele ni se vor schimba pentru totdeauna si asa a fost, dar nu in felul in care eu mi-am dorit. Am sperat si am sperat, cred ca va fi cea mai lunga zi din viata mea, trebuie sa dea un semn, trebuie sa imi zica macar un la multi ani, trebuie sa faca ceva, nu are cum sa nu faca, nu are cum, ma iubeste, oare ma iubeste???? La inceput ea era fata micuta de la Chisinau ‘”Moldoveanca mea” cu principii si standarde inalte, care mi-a schimbat complet perceptia asupra vietii, am inceput sa o iubesc pe ea, da pe fata micuta si gingasa de la Chisinau, nu mai conta acest lucru, pur si simplu o iubeam.Am trait atatia ani langa o persoana pe care o iubeam, langa o persoana pe care credeam ca o stiam. Dar m-am inselat, nu am cunoscut-o pe deplin. Regret enorm ca am pierdut-o, regret enorm ca nu m-am miscat mai repede. Dar am fost acolo mi-am dorit, am visat la acest lucru. Se spune ca trebuie sa ai rabdare.. De ce nu ai putut sa mai ai putina rabdare??? M-ai facut sa imi doresc o lume, ne-am creat o lume, ca apoi sa mi-o distrugi. De ce nu poate sa fie ca in filmele americane, cand la sfarsit totul se termina cu bine. Mi-am facut milioane de planuri in cap, pot sa o intorc, pot pot, trebuie sa pot, sa ii arat ca o iubesc, fa ceva, nu sta, zbate-te.
Problema este ca nu traim in filme americane, viata-i cruda, viata nu-i un film. Timpul se scurge, au trecut aproape 3 saptamani si jumatate de cand nu am mai vazut-o, imi dau seama ca am pierdut-o si ma doare al dracu, dar al dracu de tare. Dar totodata ma simt si nendreptatit, neajutorat, nu pot crede, nu pot concepe ca ea nu mai este…. As tipa, as sparge ziduri numai uitandu-ma la ele, mi-as infige mainile in ciment, simt ca pot face orice, mai putin sa o iau inapoi. Odata cu ea, pleaca de langa mine si o famile, niste prieteni, cunostinte si asa mai departe. Da stiu, nu ma impiedica nimeni sa mai tin legatura cu ei, dar nimic nu va mai fi ca inainte. De multe ori mi-a reprosat ca sunt superficial si profitor, ca nu stiu sa sa ma comport si nu o respect si ca nu sunt prezent, ai avut dreptate, nu am stiut sa iti arat ca te iubesc, nu am stiut sa ma maturizez, poate ca aveam nevoie de un soc si jur ca l-am primit din plin, m-a lovit napraznic. daca nu te-as fi iubit, oare m-as mai fi chinuit saptamani de zile sa te iau inapoi?? Mi-ai spus ca nu te iubesc, stii foarte bine ca te iubesc al naibii de mult. Sunt aici, chiar daca poate mai tarziu, dar sunt si ma chinui din greu sa iti dovedesc ca te iubesc, ca am nevoie de tine, ca te vreau in viata mea inapoi, dar nu pot de unul singur, am nevoie de ajutorul tau, intinde doar un deget sau macar lasa-ma sa iti demonstrez, nu imi stopa incercarile, nu ma scoate din viata fara sa lupt, fara sa iti fi demonstrat ca te-am iubit si ca te-am dorit. Nu vreau sa ies din aceasta relatie, nu vreau ca mai tarziu sa fiu coplesit de remuscari, de ce nu te-ai luptat, de ce nu ai incercat, de ce nu i-ai demonstrat…… Nu scriu aceste randuri pentru a fi compatimit, nu doresc sa caut vinovatul sau ca cineva sa imi dea mie dreptate pentru a ma simti mai bine, ci scriu doar pentru ca asta simt si simt nevoia sa ma descarc, ca cineva, macar o persoana necunoscuta sa imi stie povestea.
Daaa, multi barbati vor spune, da-o mai, nu merita isi doreste altceva a fost influentata… familia ei, sora ei, cu toti nu doresc sa ne impacam…. Nu vreau sa pozez in victima, stiu am gresit, merit orice pe lumea asta, dar nu merit sa fiu aruncat ca o carpa pe usa din dos, fara ca macar sa imi dai o explicatie, fara ca macar sa ma faci sa inteleg. Stiu, femeile vor spune, ca este vina ta, nu ai stiut sa o apreciezi, nu ai stiut cum sa o faci sa fie a ta, nu ai stiut pana la urma. Dar de ce trebuie ca noi sa facem toate aceste lucruri, de ce nu poate sa fie egalitate cum de altfel va doriti, de ce noi trebuie sa facem toate aceste lucruri in felul nostru, ca intr-un final sa ne spuneti ca domne nu a fost bine. De ce nu va chinuiti odata cu noi sa ne aratati calea, uite pe acolo este, trebuie doar sa o urmezi..
Cunosc foarte multe cazuri: prieteni, cunostinte, amici. Cand femeia pleaca, plecata e, nu se mai intoarce. De multe ori stau si ma intreb, oare m-a iubit, oare are suflet, oare cine este aceasta fiinta, cum de a stat langa mine atatia ani, cum de a putut sa imi faca asta, cum de poate sa ma lase in urma fara nici o remuscare. Stiu, am o mare parte din vina, dar nu am cum sa nu ma intreb aceste lucruri: De ce eu, de ce ea, de ce acum, de ce mi-a luat inima si mi-a zdrobit-o. As putea sa pricep, as putea intelege, m-as multumi cu orice explicatie, as intelege daca mi s-ar spune, nu te mai Iubesc…. Timpul trece, iar eu ma inec din ce in ce mai mult neputincios. Exact asta doreste, sa lase timpul sa treaca, sa uitam, iar eu plang si ma intreb. De ce mai imi dai acele explicatii, daca ele vor fi prea tarziu?? Ce sa mai fac cu explicatiile tale dupa cateva luni? Stau si ma uit la vergheta pe care o port inca pe deget si ma bat cu pumnii in cap, o zi, atat mai aveam, nevoie, o ziiiii si poate nu pleca… De ce mi-ai luat acea zi, de ce imi spui ca este prea tarziu, de ce imi spui ca nu mai are rost, ca a trecut timpul, ca nu ne mai leaga nimic ca nu mai poti trai cu mine ca ai tai parinti nu vad in mine barbatul cu care sa iti faci un viitor…. Intre mintea si inima mea se da o batalie disperata: – Creierul imi spune, mergi mai departe, recunoaste-ti vina, acepta-ti greselile, sau poate chiar nu te-a iubit, asta-i viata, nu poti obliga pe cineva sa fie cu tine. Inima nu imi da pace si asta ma omoara cel mai mult, regretele pun stapanire pe mine, regretele nu imi dau pace, ma obsedeaza, orice as vrea sa fac, orice as vrea sa gandesc, tot la ele ajung. De ce nu ai actionat mai repede, De ceeeeeeee!!!!! Timpul a trecut, eu imi continui viata, ma duc la serviciu, fac ce faceam si inainte, doar ca nu mai sunt prezent, am ramas blocat intre 2 lumi, iar ce este mai grav, nu doresc sa ies de acolo., nu mai vreau niciuna din lumi… Se spune ca orice greseala recunosuta si explicata cu parere de rau, este iertata…. Da de unde, vorbe din popor… Am ramas doar cu regretele si amintirile , imi este dor sa o tin in brate, sa dormim impreuna, sa ne trezim impreuna, imi este dor sa o simt, imi este dor sa doarma pe mana mea, iar eu o tachinam ca nu mai pot, am amortit, simt nevoia sa ma intorc, imi este dor de mainile ei cand ma imbratisau cand eu ma intorceam. Imi este dor de zambetul ei, imi este dor chiar si de micile certuri, sau cand ma batea la cap cu ceva anume, imi este dor de ea…………….. Nu vreau sa fiu misogin sau sa cataloghez femeile in vreun fel, stiu ca multe lucruri se intampla din vina noastra, stiu ca noi dorim sa parem cocosii intr-o relatie, ca o facem pe ea sa ne urmeze, sa ne impunem voit dorintele…
Dar e fals, suntem prea slabi, suntem nimic fara voi. Dar un singur lucru nu suntem, nu putem intoarce spatele. Ca sa fiu sincer, eu unul daca o necunoscuta mi-ar fi spus ce i-am spus si i-as fi demonstrat eu fostei mele, cred ca as fi capabil sa o iubesc doar pentru ca ma iubeste. Un barbat daca aude asa ceva de la femeia lui, daca ea ii demosntreaza ca il iubeste, va spun sincer, nu va pleca in veci, se va schimba radical, isi va da seama ca greseste daca pleaca si in 99% din cazuri nu va pleca. Pe cand voi femeile sunteti dure, cand luati o decizie, nu va mai intoarce nimeni, taiati in carne vie, aveti o putere nemarginita, va luati sentimentele si vi le inchideti si uitati de ele, vreau sa pot sa fac si eu lucrul asta, vreau sa fiu tare, dar din pacate nu sunt si imi este enorm de dor de ea. Suntem imaturi, nu stim ce dorim, dar poate putin rabdare in viata nu strica. Daca iubesti o persoana nu pleci, daca iubesti mai dai o sansa, eu nu am avut-o…… Comunicarea, tacerea, frica de a ne da drumul la sentimente, frica de a nu ne pata orgoliile, astea duc la despartiri, dar in cele mai multe cazuri, regretele sunt prea tarziii, iar cei ce beneficiaza de a doua sansa sunt exact cei ce nu merita si isi bat joc….Ce pot eu sa invat din aceasta casnicie si experienta??? Ca am fost imatur, ca am meritat tot ce mi s-a intamplat, ca asa se intampla cand amani si nu esti decis!!!! Sau ca timpul mi-a aratat calea corectă. Eu zic ca timpul mi-a dat de inteles ca o vreau la fel de mult alaturi. Ca o vreau sotia mea si mama copiilor mei. Asa ca iti zic: citind acest mesaj, sa stii ca te iubesc si esti viata mea. Te vreau inapoi. Vreau o sansa. Vreau sa fim noi. Tu ce vrei?”
Doamne daca mie mi-ar sp iubitul meu asa ceva as strege cu buretele tot, sper k sa rezolvat situtia si acum nu vei mai proceda la fel,k ai inteles si partea ta de vina,sau macar sper k ai primit explicatia de care ai nevoie,am ramas impresionata de mesajul tau, mult noroc.
Doamne, cata suferinta! Trec , recent, printr o despărțire de un bărbat pe care l-am iubit. Citind acest mesaj inteleg ce inseamna sa iubesti cu adevarat pe cineva. Strigătul tau ma face sa inteleg mai bine sensul iubirii. Iti multumesc! Sper ca, acum cand iti scriu, sa te fi vindecat, ca ai întâlnit femeia careia sa-i poti arată toata iubirea ta. Doamne ajuta!
M-a impresionat foarte mult zbuciumul tau …….mi-as fi dorit ca sotul meu sa-mi fi marturisit toate acestea……dar el probabil ca nu m-a mai iubit la fel de mult! Insa tu o iubesti mai mult decat orice! Demonstraza-i prin fapte si nu doar prin vorbe, pentru ca nu mai are incredere in tine acum sau in vorbe! Probabil a obosit sa te tot astepte! Recunosc …..si eu am procedat la fel ca sotia ta….dar sotul meu nu a facut nici un pas spre a ma recastiga inapoi! Au trecut 7 ani de atunci si eu nu mi-am refacut viata pentru ca nu mai am incredere ….el in schimb si-a refacut-o la scurt timp…Caut-o ! Demonstreaza-i ca nu vrei sa o pierzi ! Iti doresc din tot sufletul sa se intoarca inapoi si sa fiti impreuna!
Femeia se intoarce daca iubeste. Eu am facut la fel, l-am parasit pe iubitul meu dupa o relatie de 5 ani. Dar nu a fost din suflet acea despartire, insa el nu a luptat pentru ea, noi nu am luptat. Imi spunea ca ma iubeste si eu sunt totul pentru el…. dar au fost cuvinte desarte, nu mai stiu ce sa cred. Vorbeam si imi zicea ca ma iubeste, in timl ce el plecase la o alta. Cum a demonstrat el iubirea? Eu m-am intors, dar prea tarziu… luna trecuta am vorbit zi de zi, ii spuneam ca il iubesc si el la fel, intr-un final mi-a zis ca ramane cu ea…. Acum sufar, m-a facut sa doara. Si inca ma suna si intreaba daca la noi mai sunt sanse, so ca nu ma poate uita. Insa continua sa fie cu ea, sa-si posteze poze. Il iubesc din tot sufletul dar nu inteleg de ce imi face asta, nu inteleg daca ma iubeste sau doar vrea sa ma faca sa sufar. Sunt 5 luni de cand m-am inchis in mine si nu doream sa discut cu nimeni, numai cu el. Acum cand stiu ca el are pe altcineva, sufar si ma doare foarte mult. Doua luni nu pot sa ma gandesc la nimic.
Daca te iubeste se intoarce, asteapta putin. Demonstreaza-i ca ea e totul pentru tine, iubeste-o prin fapte. Si nu o minti. Si daca nu merge, las-o. Da-o uitarii. Dar asteapta putin, chiar daca ea spune ca nu mai e nici o sansa.
El nu m-a asteptat, mi-a demonstrat iubirea lui gasindu-si repede in alta alinare… dar continui sa il iubesc. Si vreau sa trec peste durerea aceasta… insa nu il pot scoate din suflet si ganduri… si el nu ma lasa.
P.S. Demonstreaza-i prin fapte, nu vorbe.
Of of prietene… Trec printr-o situația asemănătoare cu a ta… Doar ca eu am dat totul,ea nimic… Mi-a greșit de atâtea ori și tot de atâtea ori am iertat-o… Greșeli care cu timpul m-au făcut sa ma răcesc față de ea. Cu aceasta scuză m-a înșelat… Când am prins-o cu mâță in sac, de disperare i-am pus lucrurile în saci, ea a sunat pe cineva și a plecat… La fel și eu sunt cu atâtea întrebări fără răspunsuri… Multa putere, trebuie sa trecem peste!
Ti-as spune punctul meu de vedere….prietenul meu si cu mine suntem impreuna de 6 ani…6 ani in care i-am iertat multe…inclusiv inselat…si am asteptat o schimbare, in schimb el era acelasi om rece, care nu stia sa imi spuna un te iubesc, nu stia sa ma asculte dar totusi vroia sa fim impreuna…am asteptat enorm de mult o schimbare din partea lui si am inghitit o gramada de cacaturi…femeia nu renunta usor ..dar cand renunta poti fi sigur ca probabilitatea ca ea sa se intoarca e foarte mica si stii de ce ? isi gaseste pe altul care ii acorda ceea ce tu nu i-ai acordat….si crede-ma femeia are nevoie de atat de putin sa fie fericita si anume de DRAGOSTE…eu nu am primit-o desi am oferit din plin …am obosit sa astept …sa cersec dragostea cuiva…si efectiv chiar daca doare enorm imi vad de viata mea….deci eu cred in cocluzie ca data viitoare vei stii ca trebuie sa oferi DRAGOSTEA si nu merege cu jumatati de masura…bineinteles pentru cine merita cu adevarat.
Am citit mesajul p care l-am scris deabea duoa ce l-am publicat . Din pacate nu am vazut ca am facut cateva greseli verbale .. punctaj si exprimare .. m-am grabit.. ar fi mai multe de zis dar am incercat sa strang ce s-a intamplat in 10 ani .. pare ( sau chiar sunt ) ca ma comport ca o pustoaica de 16 ani . Poate nu stiu sa fac fericit un barbat .. poate am iertat prea multe .. nu stiu .. stiu doar ca mi se intampla sa ma trezesc in noapte si sa ma rog la Dumnezeu sa adorm iar pt ca doar dormind nu sufar . Stiu ca sunt slaba de caracter .. altele in locu meu nu ar fi acceptat asa ceva .. fac ce fac si gandu meu e acolo la el .. oare se va intoarce la mine ? Multi zik .. timpu decide .. poate va intelege ca te iubeste si ca ii lipsesti si se va intoarce .. dar eu il cunosc .. desi in adancul sufletului meu sper sa se intample asta , cred ca nu o va face .. niciodata .. iar eu nu stiu cum sa dau inainte . Nu am fost niciodata despartiti mai mult de 2 sapt.. la fel si cu vorbitu la telefon … degeaba zik toti timpu vindeca .. pana trece timpu ce ma fac eu ? Simt ca viata numai are rost .. m-au batut si ganduri rele .. dc viata asta e asa de cruda .. dc eu nu pot fi fericita cu el .. sc nu ma mai iubeste .. dc .. doamne .. ce ma fac eu
Eu zic sa fii multumit ca au fost doar 3 ani. Eu sunt in aceeasi situatie dupa 19 ani de relatie. Am avut o singura cearta in astia 19 ani dintr-o prostie. Si intr-o dimineata mi-a zis sec – eu nu te mai iubesc de 6 ani divortez! Asa ca sa zici merci!
Doamne .. existi oare ? aveam 14 ani cand parintii mei m-au adus in Italia .. eram cea mai fericita . De 4 ani tata era plecat si de doi mama .. dar viata mi s-a schimat radical .. neavand prieteni .. la sc isi bateau joc de mine ca nu stiu sa vb . Scriam cuvintele la sfarsitul caietului si cand ajungeam acasa o intrebam pe mama ce inseamna .. italienii nu ma acceptau .. romani nu cunoasteam .. au trecut 4 ani .. deci aveam 18 ani .. 4 ani in care m-am refugiat in pc vorbim cu romanii mei din orasul meu . 4 ani in care m-am refugiat si in mancare . Unde mergeau ai mei si eu .. ca era padure ca era ziua cuiva .. si ma intrebam cand o sa am si eu prieteni sa ies .. sa ma distrez .. iata cand aveam 18 ani mama cu tata au decis sa cumpere casa intr-un “sat” cum ar veni .. bineinteles acolo l-am cunoscut pe el .. si iata-ma aici .. eu 28 de ani .. el 34 .. eu 18 ani el 24 cand ne-am cunoscut .. 10 ani si 4 luni impreuna. Primul meu prieten din toate punctele de vedere . La 18 ani nici nu stiam cum se saruta cu adevarat un baiat. M-am
Indragostit nebuneste de el . Cu el incepusem sa ies , sa am amici , sa ma distrez .. incet incet a devenit universul meu .. familia mea nu prea era de acord cu el .. nu prea lucra .. statea mai mult la pariuri .. nu m-a interesat .. incat in ziua in care tata mi-a interzis sa ma mai vad cu el .. mi-am luat o valiza si am fugit .. la el .. aveam vreo 20 de ani .. vazand ca tata sufera si mama atat de mult m-am intors acasa dupa 3 zile .. dar cu el am continuat .. in 2015 plecam in germania .. sa ne incercam norocu .. esuam .. fara limba esti mort si ne intoarcem in italia . De acolo zice el a inceput declinu .. eu il acuzam ca doar gura e de el ..ca in viata nu realizeaza nmk ..am inceput sa zik ca nu sintem facuti unu pt altu pt ca el gandeste intr-un mod eu in altu .. si altele .. suntem in luna mai aproximativ 2017 .. vreau sa iti zik ceva .. eu numai pot .. imi pare rau .. cu lacrimi .. plangand .. ( eram socata .. prima oara in 9 ani cand il vad plangand) imi zice s-a rupt ceva .. sentimentele mele pt tine s-au destramat . Nu ca nu te mai iubesc deloc dar nu te mai iubesc cum te iubeam .. luam o pauza .. 11 zile .. tot eu il caut .. ( eram disperata ) ca sa imi zica ca mai bine acum sa ne despartim decat mai tarziu .. ca va fi mai greu .. eu insist insist .. ore zile .. zice bine mai incercam .. vine iunie .. el trebuie sa plece in tara .. fix cu doua zile inainte sa plece reusesc sa iau nr de ro care tot il suna inatr-una si zicea ca e un amic .. pleaca in tara ca pe drum sa descopar ca era tel ocupat de o ora .. sun la nr ala si ala dadea ocupat . Am asteptat si am sunat pana la urma la nr din ro .. era una .. da ca e cu prietenul meu .. ca el se duce in tara pt ea .. ca se aud de cateva luni la tel .. morala .. il sun inapoi pe al meu ca sa imi zica e adevart gata sa terminat cu tine veziti de viata ta .. distrusa iar .. il las in pace .. vb cu tatal lui in tara si ma suna el cu scuza ca dc il sun pe taicasu sa ii povestesc .. orixum de acolo a inceput iar sa ma caute ( prietenul meu .. sau fostu ) si incet incet vorbind decid sa il iert .. ii promit ca ma schimb ( tot eu .. pt ca nu ii placea multe din caracteru meu .. eu super geloasa .. posesiva … si mai multe defecte care le am ) .. se intoarce la mine in it .. si cica mai incercam dar cu aia continua sa se auda .. iar vrea sa ma lase eu iar insist .. ajungem in decembrie .. orixum nu era fericit .. eu numai aveam
Incredere.. dar dupa atatea intelesem ca il iubeam enorm ( sigur ziceti ca sunt nebuna .. dar asta e adevarul ) neavand incredere ii controlam tel .. fb .. si altele .. ajungem pe data de 3 ianuarie 2018 ca sa imi zica ( dupa ce eu am venit acasa ca fusesem la ziua lu mama bineinteles singura fara el pt ca numai vroia sa aibe dea face cu ai mei .. nu ii suporta ca persoane ) ca sa imi fac bagaju .. ca numai are nici un sentiment fata de mine . Ca l-am distrus .. cand a avut nevoie nu am fost langa el .. si ca e mai bn asa .. ca nu ma mai vede ca fiind viitoarea lui sotie .. sau mama copiilor lui .. m-a distrus .. au trecut 3 zile .. nu dorm .. nu mananx ..( cand am aflat ca ma inselat am ajuns de la 63 de kg la 50,500) cand ne-am impacat pana acum 3 zile ajunsesem la 55,800 ca acum in 3 zile sa nu reusesc sa bag ceva in gura .. ma omoara intrebarile .. ( plus ca am descoperit inainte sa imi fac bagaju ca se auzea iar cu aia din tara ) .. ca explicatie mia dat ca vb iar cu ea pt ca ea la cautat si nu are ce face .. se aude din plictiseala .. si ea maritata .. a divortat de barbasu atunci cand al meu sa dus in tara .. cand neam impacat noi ea sa intors la barbasu .. ca acum sa se ascunda la masa acasa sa il sune pe al meu .. si sa astepte sa adorma al ei ca sa ii scrie lu al meu .. panarama jigodie penala .. .. jur .. nu pottt sa il urasc .. desi mia facut milt rau .. am luptat din rasputeri pt relatia asta .. ce ma fac eu .. vad doar negru .. degeaba imi zik toti Ca va trece .. nu va treceeee .. dc nu sint eu alesea lui doamne ca vroiam doar o viata simpla .. o munca si o familie ferixita . Nmk mai mult . Nu vreau nimic .. ce ma fac eu .. toti prietenii mei erau si ai lui .. nu am altii .. majoritatea familisti .. rudele lui era ca si familia mea .. cu ce am gresit .. dc doamne .. ce am facut sa ii sting sentimentele .. la 28 d ani ce ma fac eu . O singura relatie .. cei mai frumosi ani ai mei .. ce ma fac eu .. dc sa merit asa ceva .. am iertat totttt ca sa fie bine .. si ce am primit in schimb .. cand am plecat la usa .. a stat si sa uitat la mine lung .. sa apropriat ma imbratisat sarutat o data si am inceput sa plangeam .. dc iam zis .. dc ma lasi sa plec .. ma sarutat iar si mia zis dute … ca asa e mai bine pt amandoi .. am coborat la masina plangand terminata si lam vazut ca se uita pe fereastra dupa mine .. a stat acolo pana am disparut cu masina .. dcccc daca nu ma iubesti dc ai facut asa .. doamne 10 ani .. era .. este viata mea … nu vreau pe altcineva . Il vreau pe el care era inainte .. iubitor .. atentt
Draga Marius! Poate ne dai si noua ultimele noutati din viata ta! A meritat suferinta si zbuciumul tau? Ai reusit sa o recastigi pe aleasa sufletului tau?
O imbratisare calda din Canada! Asteptam vestile si sper sa fie cele mai bune!
Salut cum a ramas cu relația ta?
Am pus recent punct unei relatii de 4 ani jumatate. A inceput cand aveam 17 ani, el 19, singurul căruia m-am daruit peste aproape un an de relatie. La inceput el fuma iarba, iar eu nu am dat importanta. In timp nu mai suportam faptul asta, nu imi placea cand il vedeam, simteam ca ceva nu e normal. Odata m-a ademenit si am tras destul de mult, apoi am avut un atac de panica. De atunci am avut probleme, el stia ca nu sunt bine, dar tot a continuat sa fumeze langa mine, de fata cu mine, desi stia ca mi-am facut mult rau cu asta. Apoi l-am tot rugat sa nu mai fumeze pt ca imi facea rau si spunea ca intelege dar ca nu vrea sa nu mai fumeze. Au fost si alte probleme cu alcoolul, a vorbit cu fete pe internet, atat stiu, dar tot la mine intorcea. Eu il iertam pentru ca il iubeam, imi facea in continuare rau. Am vrut de multe ori sa ma despart de el, dar nu am putut…am procedat foarte imatur si recent m-am sarutat cu altcineva, si i-am spus. Voiam sa fac ceva care sa ma faca sa nu mai fiu cu el. Nu mai suportam. Mi-a zis si el ca e gata, ca nu poate sa ma ierte, dar cu toate astea mi-a zis sa ne intalnim de mai multe ori. Si la fel am mers si fuma si isAm pus recent punct unei relatii de 4 ani jumatate. A inceput cand aveam 17 ani, el 19, singurul căruia m-am daruit peste aproape un an de relatie. La inceput el fuma iarba, iar eu nu am dat importanta. In timp nu mai suportam faptul asta, nu imi placea cand il vedeam, simteam ca ceva nu e normal. Odata m-a ademenit sa fumez si am vrut sa-i fac pe plac pentru ca tot cauta pe altcineva si am tras destul de mult, apoi am facut un atac de panica. De atunci am avut probleme, el stia ca nu sunt bine, dar tot a continuat sa fumeze langa mine, de fata cu mine, desi stia ca mi-am facut mult rau cu asta. Apoi l-am tot rugat sa nu mai fumeze pt ca imi facea rau si spunea ca intelege dar ca nu vrea sa nu mai fumeze. Au fost si alte probleme cu alcoolul, a vorbit cu fete pe internet, atat stiu, dar tot la mine intorcea. Eu il iertam pentru ca il iubeam, imi facea in continuare rau. Am vrut de multe ori sa ma despart de el, dar nu am putut…am procedat foarte imatur si recent m-am sarutat cu altcineva, si i-am spus. Voiam sa fac ceva care sa ma faca sa nu mai fiu cu el. Nu mai suportam. Mi-a zis si el ca e gata, ca nu poate sa ma ierte, dar cu toate astea mi-a zis sa ne intalnim de mai multe ori. Si la fel am mers si fuma si isi batea joc de mine, desi zice ca nu, si iar sunt in acelasi cer. Nu mai suport, nu mai stiu ce sa fac…isi bate joc de mine,el zice ca nu, si iar sunt in acelasi cerc. Nu mai suport, nu mai stiu ce sa fac…
Am 39 de ani si sotia m-a anuntat ca de mult timp nu ma mai iubeste iar ca si concluzie finala este ca nu mai este fericita. Avem impreuna in copil de 7 ani.
Stiu foarte bine ca ce a fost intre noi s-a stins si toate greutățile vieti au secatuit-o.Am discutat zilnic încercând să vedem ce se intampla cum putem rezolva aceasta problema .Teoretic discutam foarte mult sunt constienti de situația noastră si de faptul ca viata copilului va avea de suferit.
Chiar dacă as avea a 2-a sansa (de dorul copilului) stiu ca mi-ar fi teamă deoarece as fii foarte stresat ca tot sa iasa bine, si nu as putea fii eu însumi.
Am vorbit si cu pshiholog i-am spus planurile mele (de a părăsi locuinta, de a incerca sa o uit , chiar ca am înaintat cererea de divort eu) nici macar el nu m-a putut ajuta in aceasta problema.
Stiu ca in cap că si teorie încerc să fac ca lucrurile sa iasa bine (am lasat-o in locuinta cu toate lucrurile iar eu m-am mutat la o Pensiune cu toate lucrurile mele intr-un troler) iiar durerea pe care o am nu ma lasa in pace.
Ma incearca tot felul de gânduri ca nu mai sunt bun de nimic, ca m-a aruncat la gunoi ,ca am sacrificat niste ani buni din viata ca toate sa iasa bine si cu toate astea nu se mai poate …Ma tot intreb cu ce am gresit (nu am jignit, nu am fost violent, nu am înselat, nu am plecat noptile de acasă,etc).
Stiu ca nu as renunța la aceasta familie pentru nimic in lume iar când am intrebat-o dacă doreste sa mai încercăm(prin terapie de cuplu ,etc.) a spus ca nu poate nu mai are sentimente ptr mine de iubire, tine la mine ,ii pasa de mine dar nu este suficient pentru mine.SI dacă as începe sincer imi este frica ca nu va avea efect si cred ca as suferit si mai tare. Psihologul mi-a recomandat (printr-un scenariu) sa o recuceresc si sa ii prezint 3 lucruri pe care le-as face si spre surprinderea mea nu am avut nici o varianta .
Stiu ca am pierdut-o si ca nu am putere sa lupt cu asa ceva (sa cuceresc o persoana care stiu clar ca nu mai are sentimente).
Ce ma mira foarte mult e ca desi o iubesc foarte mult am inceput sa o invinovotesc de faptul ca a părăsit familia si ca nu mai iubeste Sunt speriat cand ma trece ziua despre ce gânduri întunecate am avut despre ea.Stau si ma intreb daca este iubire adevarata (stiu ca atunci cand iubesti si gata) sau doar supărat ca am pierdut ceva. Stiu ca este totul pentru mine si nu imi vine ca cred ca sunt atât de supărat pe ea incat nici nu mai vorbesc cu ea decat ce tine de copil. Încet incep sa-mi dau seama ca tot acest egou întunecat care pune stăpânire pe mine am sa regret tot ce am facut si spus ,dar asta simt acum.
Incerc sa inteleg ca nici pentru ea nu este usoara decizia dar cred că trebuie să incep sa învăț cat mai repede sa ii respect aceasta decizie .Este decizia ei sufăr si eu din cauza asta si am incercat in tot acest timp să discut cu multe persoane ,cele mai multe care au trecut printr-un divort si fiecare a avut păreri similare. Am mers si la biserica în încercarea disperată sa imi gasesc linistea ,pacea din sufletul meu deoarece ma cunosc foarte bine si stiu ca nu as putea gândi asa ceva despre nici o persoana mai ales persoanei pe care inca o mai iubesc si cu care am petrecut 10 ani din viata.Am descoperit ca singurul care imi aduce pace si liniste in suflet este timpul care il petrec cu fiul meu si nu este sotia in preajma, a 2 zi simt o căldură si o dragoste intensă in suflet mai mare si decat dragostea mea pentru sotia mea dar aceasta stare din pacate durează doar o zi apoi o iau de la zero.
Am observat ca 99%din discuțiile de pe forumuri sunt purtate de femeii si nu stiu de ce si barbati nu fac acelasi lucru.Si noi suferim la fel ca si femeile mai mult mai mai putin.
Asa cum i-am spus sotie mele (suna deja ciudat ca inca mai este sotia mea) ca In tot aproape toate cazurile persoana care suferă cel mai mult este persoana părăsita ,deoarece atât de mare si neasteptata este aceasta stire incat fuge pământul de sub picioare.Consider ca persoana care părăseste relatia nu este asa traumatizată deoarece ea stia dinainte ca aceasta relatie se va încheia,prin urmare consider că indifefect barbat sau femeie In totdeauna va suferi cel mai mult persoana părăsita
Sotia ma consolează ca imi vii gasi repede pe cineva ca sunt persoana puternică,etc dar toate aceste lucruri mi se par nerealiste deoarece eu nu o doresc decat pe ea, si nu am nevoie acum de altcineva.
Voi reveni cu alte relatări..
Salut.
Imi pare rau ca treci prin Asa ceva, dar din cate am inteles timpul vindeca. La mine a durat 6 -8 luni, dar nu eram casatoriti.
Acum , dupa o relatie minunata se 3 ani , cu o fata mai mare ca mine, ea a reusit sa ma convinga sa plec din uk in Spain la munca , ca onsa vina si ea. Cand eu am plecat a 3 zi s-a cuplat cu un vecin, mi-a spus ca ea a terminat relatia in capul el dupa 2 ani.
Eram logoditi.
Sunt terminat
Hy … nu stiu daca cineva in lume a trait sau traieste ce traiesc eu , daca da te rog zimi si mie cv 😀 … am 3 ani de relatie cu un barbat caruia iam daruit toata viata mea ,sentimente,respect,fidelitate,dragoste .. am trait o mare dragoste intotdeauna clipe de neuitat sa certat cu familia lui eu cu a mea ca sa fim impreuna suntem ca sot si sotie desi nu suntem casatoriti .a inceput inca de la inceput cu fetele pe fb il vedeam mereu si imi dadeam seama dar zicea mereu ca se schimba ,nu luam in seama ziceam ca e doar pe fb si el pe mn ma iubeste … am venit in franta impreuna de 1 an jum. El munceste eu nu nu ma lasat niciodata sa am nici un fell de activitate nici prieteni este foarte gelos . Lucrurile aici sau agravat simteam ca ma tradeaza se vedea clar ,il tot prindeam ca isi da mesaje cu femei dar nu apucam sa vad ce scria si ce treburi avea ca ma prindea si stergea si isi cerea iertare si ma implora sa il iert eu ca proasta il iertam ptr ca il iubeam .. in final am reusit sa citesc tot intro zi era la munca si sia faceboocul falls spun falls pentru ca noi aveam fb comun (credeam eu) isi facuse fb doar pentru femei , el avea relati de durata cu diferite femei am citit doua conversati in care se dovedea ca a fost la hotel cu ele si o avea pe una caruia i spunea chiar te iubesc …. acuma eu pun intrebarea ce vrea de la mine
de ce ma chinuie de ce numi da voie sa plec daca vrea cv cu altcnv a facut foarte urat de data asta a plans ca niciodata mia promis f multe a zis ca de data asta chiar i pare rau si ai ie frica sa nu ma piarda au trecut 3 sapt chiar vad schimbare mare vrea si un copil vrea sa ne casatorim dar eu nu pot uita trecutul si as vrea foarte mult sa plec pentru ca nu il mai iubesc la fell mie cumva sila cand il privesc imi amintesc mereu de acele conversati si acele femei care il alintau si erau multumite de ce a facut cu iele :((( gen a fost super ce bine mam simtit :(((( helllpppp vreau sa plec dar ma gandesc ce o sa fac fara el nu imi prea vad viata nu stiu de unde sa incepp stiu ca plecand de langa el inapoi la ai mei o sa fie totul foarte intunecat desi am prieteni multi si fam de prtea mea imi e frica va rog un sfat cv … a am 21 de ani el are 23
Buna ziua la toti! De ce atatea inimi frante? de ce e viata asa cruda?
pur si simplu mi-a picat cerul in cap),dupa ne-am dat demisia si fiecare si-a vazut de treaba.. dupa 5 luni am plecat in alt oras cu serviciul,am avut ceva aventuri,asta pana am gasito pe ce-a dea doua 
mai bine nu o gaseam :(! Totul roz la inceput, au fost cele mai frumoase 3 luni din viata mea (dormeam impreuna,mancam impreuna,ne sfatuiam,ne faceam planuri etc) si am hotarat sa plecam in Germania sa ne facem un viitor 
am ajuns aici,nu stateam impreuna ea era la 1 km de mine,dar seara dormeam la ea, incet,incet ea se schimba,pur si simplu ne certam din orice,eu presimteam ca usor usor de indepartam unul de altul, nu stiiam ce sa mai fac,nu era zi sa nu ii zic „te iubesc” sa nu o sun,sa nu ii dau sms. nu era seara sa nu ma duc cu un trandafir la ea,niciodata nu a apreciat, pur si simplu s-a schimbat asa dintr-o data. (nu e vb de cineva aici)
imi e greu,pentru ca am venit aici, nu am pe nimeni aici, imi e dor de familie,de prieteni.. ma simt singur. dar asta e viata.
stiu ca e greu,dar sa nu uitam ca viata merge inainte.
Sunt Andrei am 21 de ani si tocmai ce am pus punct o relatie de 4 luni.nu e mult dar am pus sentimente foarte multe,m-am atasat enorm de fata asta si pur si simplu a renuntat la tot..bun sa incepem
In luna ianuarie am pus punct o relatie de 3 ani,eu lucram 150 km de ea si ne vedeam rar,asta ma facut sa o insel,am inselato cu multe (regret mult),dupa ce a terminat ea liceul,am aduso acolo la mine si cum se zice „am aduso in gura lupului” ea dupa a aflat tot ce am facut eu pe acolo,eu incepusem sa o iubesc enorm de mult,tineam la ea,mai mult ca la ai mei,asta pana cand ma inselat cu „un prieten”(coleg),a fost groaznic
Tot timpul cand ne certam ma duceam la ea si plangeam ca un copil mic,ii ziceam sa se schimbe,sa fie ca la inceput,pur si simplu vedeam ura in ochii ei,dar nu inteleg cu ce am gresit? Am hotarat sa pun punct,sa nu o mai caut,dar imi e foarte greu
Am citit foarte multe comentarii aici,pur si simplu mi-au dat lacrimile, am vazut ca a-ti incheiat relatii de 10-15 ani,stiu ca e foarte dureros,pentru mine asta de 4 luni e grea,dar 5-10,15 ani
Am vazut ca unii oameni au ajuns la capatul rabdarii,de ce? pentru cineva care nu ne-a meritat?
Niciodata sa nu va ganditi la ceva rau,de ce sa sufere familia,apropiatii pentru cineva ca nu a stiut sa aprecieze ce a avut langa ea,
Dumnezeu ne-a dat o viata nu 2! trebuie sa o traim si sa o facem cat mai frumoasa!
Pe mine chestiile astea ma fac mult mai puternic si voi deschide mai bine ochii data viitoare!
Sa va fie mai usor sa uitati pur si simplu,stergeti toate amintirile cu acea persoana (poze,nr,fb,tot) va fi mult mai usor,
incercati sa faceti ceva (sa cititi,sa faceti un sport, etc) sau incercati sa vb cu alta persoana.
Pur si simplu tratati cu indiferenta acea persoana,chiar daca e foarte greu,dar usor,usor veti trece prin asta,
Viata e prea frumoasa si trebuie sa ne asteptam la orice,ganditiva ca D-zeu ne ea de langa persoanele astea,pentru ca are ceva mai bun pentru noi!
Atat am avut de spus pur si simplu niciodata sa nu renuntati! Numai bina va doresc la toti !
Cum te si simti acum?
Salutare .. imi pare rau sa vad ca suntem atat de multi in situatile astea ..dar nici in cazul meu nu e mai bine . Am avut o relatie de 5 ani si jumatate pana acum 3 saptamani si povestea mea se aseamana cu ceea ce am ajuns si eu sa traiesc pana de curand ..
M-am trezit de pe o zi pe alta ca totul o ia razna , nu imi venea sa cred ca aflu ce vad si ce am ajuns sa traiesc , parea inimaginabil sa se termine. Totul parea sa fie mai mult decat ok , eram logoditi deja urma nunta incet incet si etc .. Deocamdata dupa astea 3 saptamani nu pot sa zic ca mi-a trecut sau totul e ok , pot sa spun ca incet incet totul pare sa iasa la suprafata . Am pus pe o foaie de hartie toata povestea asta de 5 ani si am citit-o ca si cum era a altcuiva care ar fi asteptat o parere sincera din exterior , ” din creier nu din inima ” prin care am realizat ca oricat ma doare si oricate trebuie sa indur si sa trec peste socul asta , totusi e ce-a mai buna alegere .In cazul meu , pe langa ca a pastrat legatura cu o persoana cu care avea doar ” aventuri ” de dinainte sa ne cunoastem noi , a mai inceput si sa isi caute pe ascuns ” noi prieteni ” .Aici in strainatate am plecat de la zero impreuna , am mancat din aceiasi farfurie etc etc ..dar acum nu mai conteaza nimic.Oricat ma doare si oricat regret , cred totusi ca despartirea e ce- mai buna alegere . Incerc sa fiu tare ..incerc sa dau inainte sa imi vad de drumul meu ..nu e usor nimanui dar de abia astept ziua in care o sa ma simt ” vindecat ” si sper sa vina cat mai repede atat pentru mine cat si pentru cei care se afla in aceiasi oala .Am povestit pe scurt ..daca doresti un partener de dialog spune-mi .O noapte linistita tuturor !
Buna! Te-ai vindecat? La mine au trecut 3 luni si e la fel de apasator…
Florina daca vrei sa vorbim lasa.mi mes pe Marius565@yahoo.ca si stam la povesti ,, poate asa trece mai usor durerea
Aceiasi poveste ..am patit si eu,,!! Identic…! Daca vrei sa povestim si sa tinem legatura, sa ne ..DESCARCAM..cum se zice;)) lasa.mi un mes pe email MARIUS565@YAHOO.CA
Povestea mea se aseamana uimitor cu a ta … daca vrei sa vb ..billyx2602@yahoo.com
Buna ziua, numai ce am pus punct unei relatii de 5 ani de zile alaturi de viitoarea mea sotie care avea 2 copii din casnicia anterioara. Ea a avut niste rani care cu timpul i le-am adancit si eu din prostia mea,fara sa vreau. acum un an de zile am vrut sa rupt relatia,am plecat 2 saptamani de acasa,si-a asternut sentimentele pe foaie,m-a implorat sa revin inapoi. Asta am si facut,dar am continuat sa o neglijez mai mult pe ea si pe copii si de multe ori m-am comportat urat cu copii si nu am fost langa ei asa cum imi luasem angajamentul in urma cu 4 ani cand am cunoscut-o. Cu timpul ea s-a ridicat de jos cu job-ul….a ajuns destul de bine…am ajuns sa fiu eu cel intretinut de ea….pana in ziua in care n-am certam din cauza banilor,din cauza frustrarilor ca ea castiga mai mult si mai bine ca mine lucrand doar cateva ore pe zi….si apoi mi-a spus sa imi iau hainele sa ma mut inapoi la ai mei ca asa ar fi cel mai bine…eu ca prostul la nervi am spus ca ,,da,ok” si am inceput sa fac bagajele….a stat 3-4 zile cu mine in casa si a dormit cu mine in pat si ca prostul nu am scos un cuvant….nu m-am gandit nici macar o secunda la nimic….apoi deodata mi-a spus ca ea nu mai vine acasa,nici copii,ca sa nu treaca emotional prin prin toata chestia asta…si ea va sta altundeva pentru a ii fi mult mai usor….am zis ,,ok’….dar eu am mai stat aici in apartment inca 3-4-5 zile,..si acuma…cand mai am un sac de haine de mutat….nu mai pot….nu pot facec pasul acesta….sa plec…am realizat defapt in aceasta saptamana de cand ea nu e acasa ce inseamna ea pentru mine…copii…..si o vreau inapoi…nu vrea sa discutam fata in fata decat telefonic pentru ca mi-a spus ca fata in fata nu vrea ca ar ceda si nu vrea lucrul acesta din mila….nu vrea deloc sa mai incercam….ca am ranit-o prea mult….ca toate visele alaturi de mine…in acest an in care nu am facut nimic s-au naruit….ca si daca vrea,nu ma mai poate primi in sufletul ei deloc….ca nici copii nu ma mai vor….imi este foarte foarte greu…nu am mancat de cateva zile bune….am slabit 6 kg intr-o saptamana…ma doare inima foarte tare si am palpitatii….nu ma mai intereseaza de mine deloc…am ajuns sa umblu cu hainele murdare fara sa imi dau seama….fara sa imi pese….si cel mai grav este ca nu dispun de bani pentru sedinte psihologice….si incep sa am ganduri sinucigase pentru ca nu vad viitorul meu fara ea….incep si ma gandesc sa iau toata cutia de Xanax care o am acasa….sa ma arunc de pe geam….sa ma spanzur…. Am incercat sa imi ocup timpul cu altceva….nu pot…nu am cu ce…nu am cu cine!!! parintii mei nu ma mai suporta ca tot de ea vorbesc si ei nu suporta ideea ca eu vreau sa ma intorc la ea…am doar un singur prieten care nu o suporta si cand ii spun ca ii iubesc intruna imi spune ca sunt prost….ca o sa trec eu peste… Sunt foarte foarte instabil emotional si sufleteste….nu pot lasa pe nimeni sa se apropie de mine….Imi este frica sa nu transform asta intr-o obesesie…imi e frica sa nu o iau razna….sa nu inebunesc….si cel mai frica imi este sa nu imi fac rau:(((((((( Va rog din suflet ajutati-ma….va rog…alerg de nebun peste tot in speranta ca voi gasi un ,,ajutor” desi stiu ca nimeni nu ma poate ajuta decat eu…dar cum? nu pot!
Raul, nu sunt psiholog, sunt o persoana simpla. Ti am citit comentariul si sa stii ca mi ar placea sa fie totul ok cu tine acum sau in viitorul apropiat. Conteaza foarte mult sa fii constient de ceea ce se intampla. Adica sa fii coerent, sa incerci sa gandesti logic. Nu are absolut niciun rost sa iti faci rau. Nu rezolvi nimic. Eventual, ii vei rani sentimental pe cei care tin la tine. Ideea e sa realizezi cat de frumoasa e viata si e numai una. Bucura te de ea. Cauta sa faci orice, sa inveti lucruri noi, sunt convinsa ca ceva te va face fericit. Incepe sa te iubesti pe tine si apoi o sa te simti mai bine. Citeste, alearga, plimba-te, ia-ti un animal de companie, joaca-te (orice joc iti place), scrie, picteaza, orice… Eu iti urez bafta multa si sa ti aduci aminte sa traiesti clipa.
Buna Raul. Povestea ta seamana foarte bine cu cea a unui prieten. Primul sfat este sa te duci la un psihiatru care o sa te ajute cu un tratament impotriva depresiei si care o sa te faca sa te simti mai bine. Dar poti sa-i ceri sfatul pentru psiholog. Trebuie sa citesti sfaturile pe care le dau psihologii pe net si sa te lupti cu tine sa le urmezi. Vezi care t-i se potrivesc. Incearca sa faci ce-ti place, fa curat in casa, plimba-te in parc, joaca fotbal, etc. Iti doresc sa gasesti puterea de a lupta cu gindurile negative si multa sanatate !
Buna va spun cu o mare durere in suflet povestea mea am 20 de ani si am plecat intr-o tar straina cu gandul sa imi fac un viitor in tara respectiva ma astepta un baiat cu care eu comunicam pe facebook ( toata lumea imi spunea despre el ca nu este o persoana buna) am ajuns sa locuiesc cu el si din lipsa de banj sa lucrez la un club de striptis el fiind de acord cu chestia asta toate au fist buna aproape 3 luni dupa care ne-am mutat cu niste prietenii in casa si totul a inceput sa se schimbe el a inceout sa devina agresiv sa vorbeasca urat si eu la randu meu la fel timp de 2 ani jumate am plecat de nenumarate ori incercand sal uit fiindca era o relatiie toxica in totalitate dar de fiecare data m-am intors el implorandu-ma ca ma iubeste si asa insuportabila cum sunt nu putea trai fara mine si normal ma intorceam dar nimic nu se schimba …pana cand el a fost cel care a pus punct cunoscand o femeie frumoase cu o stare financiara foarte buna nu o ”prostituata ” cum spunea el ca sunt de atunci sa schimbat mai rau decat era inainte in ziua de paste ma lasat singura in casa iar el a plecat cu prietenii lui precizez ca in urma cu cateva zile facusem si un avort si trebuia sa stea cu mine nu am precizat bataile care mi le dadea si de cate ori am fost la spital stiu ca am fost o proasta si in cele din urma el este cu femeia respectiva si urmeaza sa faca o familia intrebarea mea este de ce ? cand eu am facut atatea si i-am suportat atatea si i-am fost alaturi mereu de ce el a ales sa respecte o femeie doar pentru faptul ca este bogata cum poate un om sa deie toata iubireq intr-o clipa doar pentru confortul financiar ma doare foarte tare si este trauma vietii mele as vrea niste sfaturi cum as putea sa trec peste sunt cele mai urate clipe din viata mea:(
Buna seara
Ma numesc Gica. Am citit articoulul dvs. si mai multe comentarii despre durerea pricinuita de despartire. Am trecut si eu de curand prin a doua despartire dar prima sotie am avut ghinionul ca a decedat. Deci o despartire neprevazuta. Am trecut mai usor ca acum. Acum pot spune ca dupa 11 ani lucruri dragoste si tot ce a fost bun si rau le-am trecut amandoi bine dar pt ca trebuie sa fie un dar a venit si vremea schimbarii. In ultimul timp nu mai aveam rabdare unul cu altul ne interesa numai sa producem un venit cat mai bun in casa si asa am inceput sa ne neglijam unul pe altul. Prostia mea e ca nu mai spuneam ca o IUBESC un cuvamt mare care poate sa mai indulceasca putin relatia. Si asa pe zi ce trecea ne banuiam unul pe alutl de infidelitati care sigur nu s-au intamplat de nicio parte. Oricum am ajuns sa ne certam zilnic(munceam amandoi in Spania) si tot asa pana cand la o prostie a mea dupa o cearta i-am dat un sut binenteles ca inainte erau la gura noastra toate injuraturile din lume. Stiu ca am fost un prost nu mai pot intoarce roata dar ii multumesc ca s-a dus la politie si m-a denuntat. Toate bune si frumoase vine politia si nu ma intreaba ce si cum am fost luat pe sus si a doua zi am vazut libertatea. De aceea ii multumesc si totusi o IUBESC pt ca mi-a deschis ochii chit ca nu voi mai fi cu ea nu trebuie sa atingi o femeie in nicio situatie. Acum de ce sufar este pt ca nu pot sa o uit o visez noptile incerc sa o caut strig singur si plang ca un copil dar asta e cand nu vezi pragul de sus te lovesti dar te lovesti rau. Nu stiu cum si ce sa fac sa pot trece peste asta sunt constien ca am gresit dar nu pot sa uit si asa de mult as vrea sa repar dar nu se mai poate. Am uitat sa mai mananc nu mai am o comunicare cu familia si parca toate usile s-au inchis. Am parerea ca toti sunt impotriva mea nu stiu de unde sa o iau si in general ma simt singur. Asta e sunt 11 ani pe cre nu poti sa-i uit. Sa va dea Dumnezeu putere sa treceti peste toate greutatile voastre!
Treci peste, a profitat de inocenta ta,practic a făcut bani pe spinarea ta, ăla nu este bărbat care merita iubit
Trec printr-o perioada foarte grea, eu si iubitul meu urma sa ne mutam impreuna in perioada urmatoare iar peste 1 saptamana trebuia sa incepem renovarile la apartament. Peste 1 luna trebuia sa facem 10 ani de relatie. Am avut in aceasta perioada foarte multe momente frumoase impreuna dar si certuri. Noi suntem niste oameni foarte diferiti si ca si caracter si ca si mod de gandire dar in timp ne-am intales unul la celalalt problemele. Abia asteptam amandoi sa formam o familie si sa facem copii. De ani buni am tras sa avem bani sa facem asta. Acum am ajuns sa ne punem capat relatiei din nimic, cred eu. Eu nu vreau asta insa el spune ca nu mai poate. Intamplarea a inceput la cumparaturi cand eu am pus in cos un profus pt el fara sa fiu atenta ca produsul era zdrobit. El s-a suparat f tare p mine reprosandu-mi ca „asa imi pasa mie de el ca nu is atenta ce aleg pt el”. Am imcercat sa il calmez sa vb cu el sa ii spun ca asta nu e un motiv sa faca cearta. El deobicei cnd e nervos trebuie lasat in pace, eu insa am consid. ca asta nu e un motiv de cearta si am continuat sa vb cu el sa calmez lucrurile. El s-a enervat si mi-a dat doua palme, eu am inceput sa fac crize si sa ii tin morala vreo 2’3 ore pe tema ca nu a reactionat corect ca nu meritam asa ceva si ca nu ii normal sa vrea sa il las in pace pt atata. La sfarsit cand sa plec, eram la el acasa, i’am spus ” sa nu mai ai puterea sa ridici mana la mine vreodata”, atunci el s-a aprins considerand-ul un blestem si ma luat iar la bataie ma gonit din casa mi-a aruncat lucrurile si totul s-a terminat f urat. Eu nu mai intalrg nimic. Dupa 3 zile in care nu am vb mi-a scris ca eu ii fac rau si ca el cu mn nu mai poate. Ca l-am adus intro stare f rea atunci, si tot felul de acuze cum ca eu am gresit. Mi-a zis ca vrea sa ne despartim si nu mai vrea sa mai discute cu mine. Eu nu mai stiu ce sa cred?? Va rog sa ma ajutati cu o explicatie daca exista….multumesc!
dupa 10 ani?esti sigura ca nu exista o alta persoana la mijloc
Buna, tuturor.
Am nevoie de sprijin, asa cum toti avem in perioade… cred ca in perioadele in care de fapt ni se aseaza viata asa cum ar trebui, dar ne e greu sa acceptam ca nu e cum vrem.
Relatia mea cu el are 9 luni vechime. Implica inclusiv copilul lui din vechea casnicie. Mutat impreuna, etc. Discutat despre familie, copii, o viata foarte frumoasa, echilibrata, liniste. Eu vin din spate cu sentimente grele de abandon ale tatalui si ale fostului sot; am observat adesea ca reactionez la stimuli diversi, ca de exemplu situatii similare sau vorbe care odata au ranit si ma tem sa nu se repete. Nu am avut niciun motiv sa ma indoiesc de el, dar reactiile mele au existat.
Probabil asta i-a creat un sentiment de neincredere din partea mea. Pentru ca acum 2 saptamani a cerut o pauza. Insista ca e o pauza si ca nu e o despartire. M-am mutat la mine, incerc sa iau fiecare zi cum vine, sa fac fata lipsei de somn, incapacitatii de a ma hrani, incerc sa raman intreaga la minte si sa gestionez. Nu pot mereu, ma pierd, ma coplesesc sentimentele si amintirile si tot ce ne doream. Fac prostii si ii scriu,ma ia valul cand ii scriu, ii scriu ce simt si cat imi doresc si abia raspunde, ceea ce ma frustreaza si plang pana imi da sangele pe nas. El insista ca are nevoie de timp. Eu nu inteleg cum poate trai asa. Cum nu ii este dor, cum nu simte sa ma vada. Nu este vorba de altcvneva. Il cunosc si simt.
Nu stiu sa gestionez. Nu pot. Am un miliard de ganduri si sentimente, amestecate, ma simt ridicol ca in general sunt echilibrata; abia fac fata la munca si am responsabilitati, nu imi pot permite sa imi iau zile libere, ma lupt cu mine sa stau in picioare dar simt ca clachez. Simt, organic si psihic, ca nu mai pot…
Salut! si eu m-am despartit recent de iubita mea, mai exact de 2 saptamani, iar de 3 saptamani nu am mai vazut-o deloc… Am 30 ani si am avut o relatie cu ea de cc 8 luni. Ne-am iubit intens pana in clipa in care am simtit ca ceva s-a schimbat la ea… Stiam ca nu ma mai iubeste asa, stiam ca ceva se intampla, presupuneam ca ma inseala dar nu aveam dovezi… Asa ca am reusit intr-un final sa ii citesc mesajele de pe telefon, si am ramas socat. Fata nu doar ca era disponibila dar si cauta disperat alti tipi… si toate astea dupa ce mi-a jurat, promis ca nu se intampla nimic si sa nu imi fac griji. Mi-am facut planuri, vise alaturi de ea, mi-am dedicat timpul, nervii atentia doar ei… ba chiar am fost dispus (dupa ce am reusit intr-un final sa ma impac cu mine insumi) sa fac primul pas in vederea casatoriei in ciuda faptului ca ea are un copil din alta relatie… Am coborat nivelul doar pentru ea, si fara sa ma laud, dar am facut cativa pasi inapoi, doar pentru ea… din dragoste… Asta e… incerc sa inteleg, si sa imi repet in gand acum, dupa toate astea, ca atunci cand m-am indragostit si cand am decis sa ma implic intr-o relatie mai serios, mi-am asumat ca odata si odata se va intampla si lucrul acesta…. Na, pai a venit momentul… doar ca acum nu stiu cum sa trec peste asta… imi este greu… imi este dor.. vorbesc zilnic cu apropiati, mi-am luat liber si am facut lucruri noi, doar doar imi va trece mai usor….
Am mai trait in trecut o singura dezamagire de genul, si mi-au trebuit ani de zile (in care am avut relatii nenumarate) sa uit persoana respectiva… mai exact am uitat-o exact in clipa in care am cunoscut-o pe fata asta… Cui pe cui se scoate.. aceasta vorba este adevarata…
Sunt alaturi de toate persoanele care au scris aici, le sustin sa aibe rabdare ca situatia se va schimba in bine, e nevoie doar de timp pentru a trece peste despartire… cu cat inaintezi in varsta cu atat dezamagirea e mai mare… dar vorba aia: toate trec…. PASTRATI LEGATURA CU APROPIATII…DACA NU AVETI, CUNOASTETI OAMENI NOI…CAT MAI MULTI…. IN ORICE LOC… ESTE IMPORTANT SA NE MENTINEM SOCIAL… SI DA, REGULA DE AUR: NU CAUTATI FOSTUL/FOSTA PENTRU CA NU SE VOR INCHIDE RANIILE NICIODATA…. articolul este foarte bun, felicitari…
Buna tuturor!Ma numesc Adrian am 28 de ani..Trec o perioada mai proastă…de fapt cea mai dureroasă de până acum.In urma cu 2 ani am cunoscut o fată totul roz ca la început anul trecut de sărbători a spus că își dorește foarte mult o familie cu mine…si ne-am hotărât să facem un copil.În cele din urmă a rămas însărcinată amândoi eram foarte încântați.Am venit intr-o luni de la servici si am gasit un mesaj pe messenger de la ea in care îmi spunea că vrea să facă avort și ca nu mai suporta straile de sarcină si nu e pregătită.Am crezut că înnebunesc și am incercat sa o susțin tot timpul asta i-am fost alături mereu cu toate ca ma mintea mereu si avea intotdeauna altceva mai bun de facut decat sa petrecem timp împreună sau macar sa vorbim.Am acumulat foarte mult stres tot timpul asta am căzut în depresie mi-am pierdut munca si am stabilit să o las pentru ca nu ajungem nicăieri cu ea.La o săptămână după era deja in alta relatie cu un prieten de al meu făcuse avort.Si am aflat ca era măritată si se ocupa cu prostituția.Cu toate astea eu sunt singurul care trage totul…acum încerc să ma readun si sa îmi continui viața.Tot ce am simtit până acum a fost cumplit nu credeam că poate să doară atât de mult!Nu credeam că o să ajung si sa îmi scriu aici povestea dar nu am cui să ma descarc…..
Salut Adrian!si eu trec printr-o perioada asemănătoare.simt ca nu mai pot sa trec peste,deși nu e prima Deceptie in dragoste.si atunci spuneam același lucru,ca nu îmi găsesc pe nimeni și ca nu voi fi fericit.mi-am găsit Pe cineva însă tot la despărțyire am ajuns după 3 ani.si noi am trecut printr-un avort .vorbeam de familie și de viitor,însă nu ne-am respectat planurile.singura soluție e sa mergem mai departe.avem și noi pe cineva pus deoparte.ai grija de tine!
Multumesc mult!Trebuie să fim pozitivi și să trecem mai departe pentru ca altă opțiune nu există…si tu ai grijă!
Eu consider ca esti foarte puternic si ca meriti mult mai mult de atat. Am incredere in tine si sunt sigura ca vei reusi sa treci peste.
Inteleg perfect. Asta astept si eu, sa treaca timpul si sa ma vindec. In cativa ani sper sa privesc cu detasare. Am mai facut asta insa nu am iubit in acele dati, Printr-o despartire cand iubeam am trecut o singura data si stiu ca acum privesc foarte detasat. Cu toate ca nu este pentru mine in momentul de fata as face orice sa fim impreuna, insa imi va trece sunt sigur. Mult noroc si tie si mie, suntem foarte apropriati de varsta. Insa nu uita ca oamenii de calitate sunt foarte rari, nici macar eu nu ma consider unul dinre ei. Sper sa devin intr-o zi sa sa intalnesc o fata frumoasa atat fizic cat si la caracter.
PS : Eu sufar mult zilnic, dar sunt constient ca va trece. Si nu neg ca m-as impaca maine cu ea daca as avea posibilitate cu riscul de a a face si mai multe compromisuri decat am facut pana acum.
im urma cu trei luni a venit la firma la care lucrez, o colega noua,singura – aproape asa cum mi-am imaginat ditotdeauna ca ar trebui sa arate femeia visurilor mele: draguta, micuta, bruneta. naturala, etc. faceam amandoi acelasi drum casa-serviciu si inapoi. ea locuieste la tara si sta cu chirie in oras. ne-am indragostit unul de celalalt si pt o luna – doua, totul a fost frumos. dupa acea perioada frumoasa intre noi, a fost la tara sa-si viziteze rudele, intr-o sambat. am sunat-o mai spre seara si mi-a zis ca se pune la somn. ok , papa, pupici te iubesc si gata. imi trimite pe la doua noapte mesaj ca a scapat telefonul in toaleta si nu l-a putut scoate si a ramas fara tel. bineinteles, eu m-am dus si i-am cumparat tel pe abonamentul meu, cadou cu ocazia zilei de 8martie care urma peste cateva zile. dupa o zi doua au inceput sa apara schimbari in comportamentul ei, a inceput sa ma ignore pe facebook, sa imi inchida telefonul spunand ca o suna cineva din familie. telefonul ei si messengerul sunau intruna, iar ea nu vroia sa raspunda pe motiv ca e nu stiu cine si nu vrea sa vorbeasca sau ca e un prieten de facebook si ca n-are ce discuta cu el… intr-o sear am avut o stare ciudata si m-am la ea, dar pe drum m-am calmat, am servit o cafea cu ea , am intrebat-o daca totul e ok si a ramas sa ne vedem a doua zi. a doua zi ne-am intalnit sa o intreb ce se intampla, sa-i explic ca ma simt ignorat, etc si parca s-a schimbat aproape complet. m-am uitat pe telefon, avea o convorbire sms cu cineva: el ii cerea sa sa mute impreuna, ea ii trimitea pupici, el isi cerea scuze ca i s-a inchis telefonu, etc”. am plecat instantaneu de la ea. ne-am impacat dupa in urmatoarrea zi, dupa cateva explicatii ca ar fi cineva – cumva, tralala. dupa alte cateva zile ,iarasi, in vizita la ea fiind, am vazut pe messengerul ei (ea aratandu-mi din greaseala) o convorbire cu cineva, pupici si lundeva in convorbire o intreba ala de ce a inchis telefonul, si m-am uitat la ora – era exact ora la care ajunsesem la ea.cand m-am uitat mai jos la convorbire, avea si apel cu el – de vreo 15 minute. si chiar atunci a si inceput sa sune tel ei – bineinteles ca acel cineva o suna, la care ea nu a vrut sa raspunda. i-am cerut sa sune inapoi sa-i spuna sa nu o mai deranjeze da n a vrut, a inceput sa convorbiri de messenger, printre care si acea convorbire, si inevitabil ne-am ceratat. dupa ce ne-am certat, m-am uitat si eu pe profilul ei de facebook si am comparat postarile ei cu sms-urile primite de la ea de-a lungul timpului si am fost consternat: ea sambata se ducea la tara pt discoteca. ea nu si-a pierdut telefonul ci probabil ca fostul l-a cerut inapoi. cand o vedeam activa pe facebook ea de fapt facea streaming cu „streamago” pe facebook si vorbea cu baietii. cand eram eu liber ea iesea la o cafea cu un asa-zis prieten de al meu – coleg de munca, ealteori mergea la plimbare dar imi spunea ca se culca pt ca e obosita. si uite as s-a terminat relatia noastra. am lasat-o cateva zile in pace, dar astazi nu am mai rezistat, i-am spus ca o iubesc, ca mi-e dor de ea, ca o vreau inapoi, dar complet rece mi-a zis sa o las in pace, sa sterg numarul ei sa nu o mai deranjez….. stiu ca tot ce am facut a fost gresit, dar acuma ce sa fac? raman cu suferinta, ma simt traadat si plang intr-una. sunt singur, nu am prieteni buni, tata a murit de cand eram mic, mama a murit in urma cu trei ani, sora mea a murit in urma cu sapte luni, am un nepotel de ingrijit(baiatul surorii mele ,careia la randul ei, ii murise sotul de cand era copilul mic), alte rude nu am. sunt in urma cu datoriile, sunt cu moralul la pamant…sunt terminat, nu mai am chef de nimmic….. nu stiu de ce scriu aici, sa spun cuiva poate, sa ma descarc….nu stiu….nici la munca nu imi vine sa ma mai duc pt ca stiu ca trebuie sa o vad atatea ore pe ea – iubire mea…. zi de zi….plang si atat….dar doare…………
Imi pare foarte rau pentru durerea ta. Imi pare rau pentru pierderile din viata ta. Am incredere ca vei intalni o fata care sa te iubeasca sincer din tot sufletul ei, care sa iti ofere dragostea si mangaierea de care ai nevoie. Inteleg ca ai iubit-o pe fata de care zici si imi inchipui ca ati trait multe lucruri frumoase impreuna. Dar citind povestea ta iti spun ca meriti mai mult decat atat. Nu meriti sa fii mintit, nu meriti sa iti faci tot timpul griji cu cine este ea, ce face ea, daca iti spune adevarul sau nu. Ai incredere ca viata te va duce pe un drum in care sa intalnesti o persoana potrivita tie. Imi inchipui ca iti este foarte greu sa o vezi in fiecare zi pe aceasta fata. Poate ca schimbarea serviciului te-ar ajuta sa te vindeci mai repede si sa te poti regasi.
Am 38 de ani si iata povestea mea pe scurt: In urma cu 2 ani am cunoscut pe cine pe care si cu care am crezut ca voi incheia intr-un mod fericit o perioada nefasta a vietii mele,dar cum destinul are ultimul cuvant am fost anuntat in urma unei discutii ca totul s-a terminat si ca din partea ei nu mai exista sentimente.Urma sa ne casatorim in vara acestui an si eram atat de fericit ca EA va fi sotia mea.Simteam ca plutesc de fericire numai la gandul acela.Am fost jignit,ranit in suflet teribil de niste cuvinte care pareau ca nu vin de la cea pe care o consideram pana mai ieri sensul si viitorul vietii mele.Toate incercarile mele de a vorbi a cauta o rezolvare se loveau de un zid de gheata care la un moment dat am constatat ca ma infioara.Nu am sa afirm vreodata ca sunt perfect dar consider ca o relatie si o casnicie incepe cu acceptarea defectelor reciproc daca acestea nu sunt de netrecut cu vederea.La fel ca si cei dinaintea mea incerc sa fac aceste momente cat mai suportabile posibil,dar este greu sa faci asta singur.V-am inpartasit toate aceste nu pentru a va provoca mila,nu de a agata ci doar de a vorbi chiar si virtual cu cineva,sper ca cineva sa citeasca aceste randuri,macar atat…………………..
Este greu când totul se năruie dupa o poveste frumoasa…mai ales la acesta vârstă. ..când te gândesti ca poate mai ai o sansă în a ti forma o familie. Stiu cat este de greu….prin asta trec si eu…dar trebuie sa mergem mai departe indiferent ca vrem sau ca nu vrem…putere multa
Buna seara dragii mei parteneri de suferinta , nu am crezut vreodata ca pot gasi asa ceva pe internet si la fel cum cred mukti altii ca ne vom despartii de jumatatea noastra……si eu am aceeasi problema ca si voi , am avut o relatie de 10 ani 4 ani de relatie si aproape 6 ani de casnicie o perioada destul de mare zic eu .imediat dupa nunta am plecat in irlanda sa incercam sa ne schimbam viata in mai bine , sa incercam sa ne cream un viitor mai bun fata de cel de acasa, au trecut vreo 3 ani in irlanda iar casnicia noastra era ft frumoasa si totul era perfect , eiii dupa aceasta perioada au inceput micile schimbari maturizare etc etc planuri si iar planuri , fosta mea sotie in schimb dupa cei trei ani petrecuti in irlanda a hotarat sa isi reamintesca de trecut si a luat legatura cu un fost iubit (relatie sa incheiat la vreo 2 luni dupa ce eu am cunoscut o pe ea) totul a fost ascuns fara ca eu sa aflu ceva ….a trecut un an si eu nu am stiut nimic.
Anul trecut in noiembrie am luat telefonul si am inceput sa citesc prin mesaje la un moment dat am vazut niste mesaje ciudate adresate surorii ei …..am devenit suspicios si am sapat mai adinc ca sa aflu ca defapt era fostul iubit. Am vb cu ea am discutat si am iertato si i am dat inca o sansa sa fie totul ok pentru ca am iubit-o enrom de mult.
Anul acesta mai exact prin februarie sotia mea i ar a avut o schimbare de comportament dar de data asta ft vizbil pentru ce i din jur nu sii pentru mine .
lumea a inceput sa vb si au inceput sa ma traga de maneca inschimb eu am dot intors spatele si am negat ce mi se spunea ca in luna martie in anulk curent sotia mea a luat decizia sa plece si sa imi vb ft urat si ca nu ma mai iubeste si ca a incercat sa salveze relatia si ca nu sa putut fel si fel de povesti.
Din momentul ala am inceput sa caut raspunsuri si am gasit raspunsul sotia mea avea o alta relatie cu un barbat de alta nationalitate (lituanian) si am avut si ocazia sa ii vad pe amundoi reactia mea a fost una ciudata dar asta e furia nu mi amputut-o stapani.
intrebarea mea este pentru grup! eu inca o iubesc dar nu vad nimic din partea ei ca o urma de regret si a trecut deja o luna si ceva cel putin de cand ne am separat,ce ar trebui sa fac ?cum sa fac ? stiu ca cel mai usor este sa vb cu cineva care are acelasi probleme si sa va ajutati reciproc si sa va sustineti reciproc!este coneva dispus sa ma ajute si sa ma indrume spre un drum ?va multumesc anticipat
Buna! Am nevoie disperata de ajutor, de sfaturi. Sunt intr-o amorteala continua, care m-a cuprins de mai bine de 3 luni. Povestea mea!!??…simt sa fac asta, sa scriu, asa ma descarc, nu am cu cine sa vorbesc, mi-e frica de oameni si simt sa-i tin la distanta si-n plus, nu-i simt sensibili sau de incredere si acelor putini in care am incredere, nu le spun fiindca nu vreau sa-i fac, sa sufere. Povestea mea…provin dintr-o familie modesta formata din 6 membri (4 copii si parintii), cu parinti intelectuali, o familie frumoasa si foarte unita. Ei mi-au inoculat tot ceea ce este frumos. Dar destinul mi-a rezervat altceva…aveam 16 ani cand am devenit mama, il iubeam enorm pe tatal copilului meu. Eram un copil si n-am stiut nimic despre contraceptie, fiind un subiect tabu la vremea aceea. Asa ca, am devenit parinti, eu 16, el 19…greu mi-a fost sa accept si sa constientizez ca, s-a terminat cu papusile. Am nascut o fetita, am iubit-o din prima clipa, desi in timpul sarcinii n-am simtit nimic special. Mi s-a propus s-o dau spre adoptie, deja parintii mei gasisera o familie de medici. Stiu, i-as fi asigurat un viitor frumos poate, dar n-am putut sa renunt la ea, era a mea. Mi-am implorat parintii si intr-un tarziu au fost de acord, sa aiba ei grija de ea, iar eu sa-mi termin liceul…asa s-a intamplat. M-am mutat impreuna cu Paul, sotul meu si mi-am continuat studiile, fiind o eleva silitoare, imi doream o cariera, imi doream multe. Parintii mei au crescut-o pe Simi (fetita mea) iubind-o enorm, era fericirea lor. Paul provenea dintr-o familie cu probleme, violenta fizica, verbala, alcool…parintii lui erau decedati atunci cand noi ne-am mutat impreuna. V-am spus, il iubeam enorm, si el pe mine. Desi si-a depasit mult conditia, mediul din care provenea, totusi avea scapari…eram prea mica si prea indragostita ca sa-mi dau seama ca violenta fizica si verbala nu au ce cauta intr-o casnicie. Imi trasase un tipar, ca o rama a unui tablou din care n-aveam voie sa ies, cum depaseam, ma ranea fie fizic, fie verbal. Stiu, nu se accepta nicio palma, dar pumni sau picioare si agresiunea verbala care, era pt mine cea mai mare pedeapsa psihica. Cu toate astea, sa nu credeti ca, Paul era o persoana josnica. Nu, nu era…era un tata exemplar si pe mine ma iubea si ma rasfata, cu conditia, sa nu depasesc tiparul. Avea dubla personalitate cred, fiindca el tot timpul m-a invatat si mi-a insuflat lucruri bune, m-a sprijinit si a muncit mult ca, noua sa nu ne lipseasca nimic. Am avut multe momente frumoase, dar si momente oribile, pe care le-am acceptat din iubire, din inocenta, din multe motive. Niciodata n-am spus nimanui de accesele lui de furie si asa familia mea, fratii si parintii, au ajuns sa-l idolatrizeze intr-un fel. N-am avut niciodata vreo prietena adevarata, fiindca el era cel mai bun prieten al meu, il vedeam ca pe un mentor, cu excetia momentelor cand depaseam tiparul. Sa nu credeti ca, momentele urate erau lunare, se intampla de 2-3 ori pe an, in rest totul era numai miere, asta si pt ca, eu eram o persoana foarte docila si foarte iubitoare, dar si pt ca el era o persoana foarte iubitoare si familista, de aceea imi era greu sa-i inteleg iesirile violente, se transforma…cum l-as caracteriza?…sufletist, familist, iubitor, integru. Dupa fiecare iesire, simteam ca-i pare rau si ca, de fapt el nu e asa, simteam ca ma iubeste si chiar era aproape perfect 85% din timp. Am ajuns in 1997…fatidic an!!! Aveam 21 de ani si l-am inselat. Terminasem liceul si ma angajasem ca vanzatoare la un punct alimentar si l-am inselat cu patronul…urat!!! Nu l-am inselat pt ca mi-am dorit asta, nu stiu sa spun de ce l-am inselat…patronul a insistat si eu n-am stiut, sa zic nu. Sau intr-un fel voiam sa-l fac sa sufere, asa cum el ma facea pe mine, asa ca o razbunare. Poate nu ma credeti, dar n-am simtit nimic, nici macar actul in sine nu mi-a placut, cu atat mai putin de el. Am gresit mult, nu l-am inselat doar pe el, m-am inselat si pe mine, fiindca eu, sunt acea persoana care gandeste ca e cel mai frumos si mai inaltator, sa fie toata viata a unui singur barbat. Am gresit, am fost mica si naiva…PROASTA!!! Am facut sex cu celalalt de 2 ori…cand s-a intamplat a doua oara, Paul a venit acasa si asa a aflat. A fost devastat, i-am simtit durerea in fiecare mm al corpului. Eram oripilata de ceea ce facusem, imi era sila de mine si imi era teama ca-l voi pierde pe Paul. Au urmat 2 ani foarte grei, timp in care el n-a mai comunicat deloc cu mine, decat strictul necesar, nu mi-a permis sa vorbesc sau sa-l ating timp de 2 ani si eu mi-am zis ca, asta merit si am asteptat mai mult decat docila ca, el sa ma primeasca din nou in sufletul lui. Faceam sex in momentul in care el isi dorea asta si era foarte tandru pe moment, dar imediat dupa aceea revenea la aceeasi stare. Va dati seama??? Doi ani fara comunicare, fara sa am voie sa vorbesc neintrebata, fara nimic. Am ramas insarcinata, am nascut un baiat in ianuarie 1999, iar in luna mai a inceput usor, usor sa devina Paul al meu. Eram cea mai fericita si plangand, am zis „multumesc, Doamne fiindca mi l-ai adus inapoi!” Totul era frumos, armonie, iubire, agresiunile se rarisera aproape spre inexistenta, fiindca eu devenisem cea mai docila persoana din lume. Facea multe lucruri frumoase pt mine, simple dar unice…exemplu: intr-un an de Sf. Nicolae mi-a lasat in cizme un inel si un bilet „pt cea pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta si fara care nu as putea trai”…ne alintam des, ne completam, imi spunea ca, n-ar mai putea iubi vreodata pe cineva. Nici nu-mi mai reprosa ca, l-am inselat, era fericit. Asa au trecut anii si…in 2008 am fost depistata cu hepatita cronica, virus C…mi-a fost alaturi, m-a ajutat psihic sa accept situatia, simteam iubirea lui prin toti porii, dar…cam de la inceputul anului 2009 si pana in prezent, a renuntat sa mai aiba contact fizic cu mine, se intampla foarte rar, de 3-4 ori pe an si atunci era ceva fortat, rapid, urat. Am incercat sa vorbesc cu el, credeam ca, e din cauza stresului, el avand 2 locuri de munca, dar refuza sa vorbeasca, imi spunea ca, se simte foarte obosit. In rest se purta la fel de iubitor cu mine. Am facut interferon, m-a destabilizat putin psihic, m-a sensibilizat foarte mult, Paul mi-a fost alaturi si nu m-a lasat sa cad. Am omis, n-am studii universitare, dar gratie inteligentei mele, am lucrat timp de 10 ani intr-o fabrica cu renume, ocupand o functie importanta. Am plecat in diverse tari cu serviciul, am avut N ocazii sa-l insel, primeam des complimente, dar n-am simtit niciodata nevoia s-o fac, eram implinita cu ceea ce aveam. Am renuntat in 2015 la serviciu, fiindca stresul m-a doborat, el tot alaturi mi-a fost. Anul trecut in luna septembrie el s-a schimbat, era distant si irascibil, in octombrie am aflat ca, avea o relatie de aproape un an cu o fata de 19 ani, el avand 43. Avand incredere oarba in integritatea lui, nu-l credeam capabil sa aiba sentimente pt o alta persoana. A plans, mi-a zis ca-i pare rau, ca ma iubeste si ca, nu vrea sa ma piarda. Desi zdrobita de durere, i-am dat o sansa si am fost nevoita sa-i mai acord inca vreo 3 pana in februarie anul acesta. Aveam acces la detaliile convorbirilor telefonice si asa aflam. Nu voiam sa-l controlez, voiam doar sa nu mai traiesc in minciuna. E groaznic sa traiesti in minciuna, te rupe-n bucati. Din februarie si pana in august, nu am mai aflat nimic, dar il simteam fals, uneori trist, departe…imi spunea poate zilnic ca, ma iubeste, insa nu-l mai credeam. In august a facut o criza de gelozie si n-a mai tinut cont ca, atat eu cat si copiii eram acasa si a vorbit cu ea la telefon. Am simtit ca mor, toata speranta mea se naruise. Nu-l mai recunosteam, Paul pe care-l cunosteam eu, nu si-ar fi ranit niciodata familia pt o straina. A II-a zi m-a rugat sa purtam o discutie amiabila. Mi-a zis ca, a fost un prost fiindca a crezut in iubirea ei, ca nici nu stie daca a iubit-o sau doar a fost atras fizic de ea. A recunoscut ca, in toti anii trecuti, din 2009, a avut multe relatii sexuale, fiindca nu se mai simtea atras de mine, dar ca, am fost singura pe care a iubit-o. Insa pe ea, a simtit c-o iubeste. Mi-a reprosat ca, totul s-a intamplat fiindca eu l-am inselat in 1997 si i-am distrus sufletul. Nu l-am crezut, era doar un paravan de aparare, voia sa para mai putin vinovat, cel putin asa cred eu…cum sa spui asta dupa 20 de ani? 20 de ani in care m-a sustinut sa nu cad, m-a rasfatat, 20 de ani in care eu nu l-am inselat nici cu gandul si totul intre noi era mai mult decat o viata anosta, plictisita…radeam mult, comunicam mult, aveam incredere, aveam iubire…cum??? In fine…am stabilit dupa acea discutie, s-o luam de la 0, fara minciuna…eram jos, nu-mi imaginam ce voi face fara el, eram si cred ca, mai sunt inca dependenta de el. Imi puneam si inca-mi pun sute de intrebari… ce le spun parintilor, fratilor, prietenilor? Cum sa-l vada ei intr-o alta ipostaza decat in aceea perfecta? Cine o sa-l mai iubeasca pe el? El neavand parinti. Daca nu-l mai iubesc eu, cine-l mai iubeste? Daca va face un gest necugetat? Daca isi va rata viata, daca eu il parasesc? Si eu, eu ce fac???…Paul e al meu, il simt ca, fiind cea mai mare parte din mine, il simt langa mine dintotdeauna. Daca el e atat de naiv sa creada ca, un copil de 20 de ani, l-ar putea iubi, eu nu sunt naiva, n-as putea sa cred asta vreodata. Am luat-o de la zero…eu am trecut prin toate etapele, teama, depresie, furie…etc, el mi-a acceptat toate accesele. Mi-a scris zilnic mesaje pt suflet, m-a implorat sa-l iert, mi-a spus ca, ma iubeste mai mult decat orice pe lumea asta, am iesit des la film sau la o plimbare banala. Ma credeti? Era din nou el, nu-l mai simteam fals, il simteam exact ca inainte. Asta pana acum 2 saptamani cand, din greseala Paul m-a sunat de pe alt nr de telefon…avea o cartela de rezerva. M-a adus din nou la zero. Nimic din ceea ce-mi spune nu mai ajunge la mine. Ideea e ca, l-as aprecia mai mult daca, mi-ar spune ca, vrea sa divortam si sa ramanem prieteni, adica sa-si asume acea relatie, dar n-o face. Imi spune ca, doar pe mine ma iubeste si ca, nu mai are nimic cu ea…nu-l cred si doare si n-o sa-l mai cred nici cand probabil va spune adevarul. N-am crezut ca, voi fi atat de toleranta, n-am crezut ca voi trai atat de mult in minciuna si ca, voi simti sa nu ma mai trezesc dimineata. Acum el este usor irascibil cand, eu nu pot sa ma prefac seara cand vine acasa…sa rad, sa comunic. Sunt intr-o MARE depresie. Sunt legata de el si financiar, nu sunt in stare sa ma adun si sa-mi caut un loc de munca din cauza depresiei, plang necontrolat, ma simt trista, nu mai simt nimic, sunt confuza, deprimata, dar niciodata irascibila. Desi am 41 de ani, mi se spune ca, arat ca de 30, nu sunt narcisista, dar sunt o femeie frumoasa, eleganta, docila, inteligenta…toate aceste atuuri palesc fiindca nu mai pot sa ma ridic. Am fost la psiholog, am facut cateva sedinte, insa nu m-am simtit nicio secunda altfel. Am omis sa va spun ceva despre copiii mei…Edi, baiatul meu este elev in clasa a XII-a, un copil foarte cuminte, iar Simi este cea mai dulce fetita din lume, este cea mai buna prietena a mea, dar la 15 ani a fost diagnosticata cu anxietate severa si desi are 25 de ani, e tintuita in casa si dependenta de noi, de iubire neconditionata. Simt ca, nu mai pot sa le duc pe toate, am clacat. L-am pierdut pe Paul, persoana in care aveam cea mai mare incredere, asa a vrut el, sa ma arunce pt o straina, pt un copil si eu nu stiu daca-l mai pot ierta, desi acum durerea asta toata, practic m-a paralizat. Nu-mi gasesc acel echilibru si vreau sa-l gasesc, pt mine si pt copii. Nu cred ca, il voi mai putea accepta pe Paul, momentan n-am puterea sa divortez, sa-mi asum aceasta responsabilitate…tot ce vreau e sa accept situatia si sa-mi gasesc echilibrul. Va rog, ajutati-ma cu sfaturi, cu ganduri bune!!! M-am descarcat…nu am cu cine sa vorbesc, el era singurul caruia-i spuneam problemele mele si l-am pierdut…si m-a pierdut…si ne-am pierdut reciproc desi inca suntem impreuna:(
Povestea ta de viata este foarte asemanatoare cu a mea.Am 46 de ani si dupa o casnicie de 28 de ani,sotul meu si a dat seama ca nu ma mai iubeste,asta dupa ce l am prins ca vorbea cu o alta femeie.Dependenta financiar de el,fara prieteni,fara facultate,fara nici o speranta,cu trei copiii adolescenti .De aproape 5 luni s a mutat intr o alta casa,vorbim doar despre copiii si casa.Nimeni nu stie ca suntem separati.Sunt disperata.M am inscris la facultate,la zi ca sa imi umplu timpul,sa fac ceva pt mine,intentionez sa ma inscriu si la alte cursuri si nu in ultimul rand sa merg la terapie de grup .Ma lupt cu disperare sa nu intru in depresie.Sotul meu bun ,iubitor,familist,credincios ,s a transformat intr un om rece si indiferent la lacrimile si durerea noastra.L am iubit cu disperare toata viata mea,am trait prin el.Cum sa i spun inimii mele sa nu l mai iubeasxca?Nu am nici un prieten caruia sa i pot plange pe umar,cu care sa iesi la o cafea.Mi ar fi placut sa te cunosc,sa ne ajutam reciproc.Sunt tare singura si trista.
Salut Adrian , suntem la o diferenta de circa un an de cand ai postat aici . Cum iti merge ? Ai reusit sa iti gasesti „drumul” care sa iti aduca impacarea cu tine ?
Situatia mea e asemeanatoare . Sper sa imi gasesc curaj sa postez povestea mea , deocamdata inca „ard” singur ca un prost.
Am citit mai multe comentarii de aici. Povestea mea suna cam asa 4 ani cu o fata de 2 ani logoditi, toate bune si frumoase cand cam o luna in urma am simtit o schimbare in comportamentul ei,raceala distanta evitare stil arogant etc, dupa mai multe certuri ea m-a asigurat ca totul e ok si e doar un moment mai prost al vietii deoarece maica sa a murit anul trecut.Dupa niste verificari saptamana trecuta am aflat ca se intalnea si vorbea cu un baiat,in acel moment i-am facut bagajele si am expediat-o din casa. Chiar daca sufar enorm de mult si imi pun intrebari de genul de ce….sau cu ce am gresit, nu regret nicio clipa ca am facut acest pas, sa o expediez, mi-am salvat ultimul gram de demnitate de barbat pe care il aveam in mine. Si is constient ca chiar daca sufar acuma peste ceva timp suferinta va inceta, mai bine sa sufar acum decat o viata intreaga prin impacari reimpacari. Stiu ce vreau de la viata si asta sigur nu e ce mi poate oferi ea, am ajuns la concluzia ca problema nu e in mine ca am fost alaturi de ea in momentele grele as face asta oricand. Ne invinovatim noi cand cei care au probleme nu ii intereseaza absolut de noi, cauta sa si traiasca inca viata sunt total imaturi din punct de vedere emotional. Nu o caut pe facebook, nu vreau sa o vad, nu o caut nu ma interesez de ea, vreau sa trec mai departe chiar daca stiu ca acuma mi-e greu intr-o zi stiu ca totul va fi bine. La fiecare gand negativ pe care-l am atasez si un gand pozitiv. Si inca o chestie fie ea ca barbat sau femeie, nu incercati reimpacarea. Cine te ia de prost si te inseala, nu va avea un gram de respect pt tine pe viitor daca o ierti si chiar daca la inceput totul va fi ok cu timpul vei suferi mai mult. Durerea e umana suferim pentru ca avem sentimente, cei care fac asta nu is siguri pe ei si intotdeauna au nevoie de un colac de salvare in viata is 0 barat. deci imi duc suferinta mai departe ca am crezut ca prostul si am avut incredere cand nu trebuia dar niciodata nu voi regreta ca am fost iubitor si un partener fidel in relatie chiar daca ea nu a fost pentru ca am coloana vertebrala
Foarte frumos ai scris!!! Sper sa ai trecut peste tristete!!! Ai spus exact ce ar trebui sa inteleaga toti oamenii care sunt inselati…❤️
Foarte frumos scris. De curiozitate cum esti acum ?
Eu am abia o luna jumate de la despartire si simt ca imi este foarte dor de ea. Cum ai spus si tu rezist si incerc sa nu o caut. Ea a inceput sa iasa cu un tip la 2 sapt distanta de la despartire, nu pot explica ce a fost in sufletul meu atunci. Cu toate astea as accepta chiar si maine impacarea, e greu, tare greu, nici nu stiu ce sa fac. Si mentionez aici faptul ca in ultima jumatate de an a fost foarte rece, distanta si exact cum ai spus tu avea mereu perioade nefaste cand o intrebam. Am simtit ca ea este cea de care vreau sa imi petrec restul zilelor iar acum brusc sunt in aceasta situatie. Credeti ca mai am scapare ? Ce ma sfatuiti ?
Bravo ! Atitudine de bărbat … cel mai corect mod de a proceda !
Buna ziua , nu am crezut niciodata ca voi ajunge intr-o astfel de situatie de a-mi impartasi povestea pe un site , dar chiar nu mai stiu ce sa fac.
Am incheiat 2 ani de relatie cu o fata , o relatie pe care am crezut-o ca fiind ultima si care va dura o eternitate , dar evident ca nu a fost sa fie , ma aflu la prima relatie din viata mea in acesti 20 de ani pe care ii am , am avut un an si jumatate superb , magnific , pe care nu cred ca il voi mai trai vreodata , am trait cele mai frumoase momente din viata mea alaturi de aceasta persoana care m a facut sa stiu ce e sa iubesti si sa simti cum este sa iubesti si fii iubit sa ai pe cineva langa tine mereu , cu excursii cu tot ce se poate intr o relatie fericita , pana cand acum jumatate de an , a inceput sa se distanteze eu am crezut ca e ceva temporar ( da recunosc aveam momente in care eram prea sufocant , mereu am vrut sa fie bine si am vrut sa stie ca ea inseamna totul pentru mine si intr-adevar uneori eram prea „lipicios” si prea posesiv . Asta a indepartat-o temporar iar prostia din ochii mei nu a vrut sa vada acest lucru ca sa pot repara , pana am ajuns sa ne tot certam sa ne iertam unu pe altul , niciodata nu am lovit-o injurat-o nici macar sa ii ridic tonul , pentru ca ea pentru mine insemna totul , insemna fericirea mea , care s-a dus , ne am despartit acum 2 zile desi am avut o pauza de o luna in decembrie si am cazut de comun acord sa incercam iar , eu sunt indragostit de ea ca in prima zi , ea insa nu mai simte nimic , si normal ca s-a ajuns aici si din cauza mea si din cauza ei , nu pot sa o fortez sa mai continue cu mine chiar daca asta mi as dori chiar daca o iubesc neconditionat , numai ca e gata , m-am convins ca nu o sa mai fie nimic in viitorul apropriat , poate in viitor ne-om regasi? se poate asa ceva , adica pentru mine e jumatatea perfecta , imi completeaza viata , am impresia ca ma tot afund in intuneric ca intru in depresie , nu am cu cine sa vorbesc nu am multi prieteni si chiar si cu acei putini nu ma simt in largul meu in a vorbi cu ei despre problema mea pe care ei oricum o stiu , am o durere in suflet si un gol pe care nu cred ca il voi mai putea repara , am crezut ca totul va fi perfect ca o sa pot sa traiesc cu ea , nu m-as fi gandit ca ne vom desparti asa de repede… iau in calcul si varianta sinuciderii dar banuiesc ca nu e asta o solutie , incerc sa mi ocup mintea numai ca nu pot dormi si nu pot sa mananc de niciun fel , nu am mai vorbit de 2 zile cu ea si ma gandesc daca e bine sa mai las ceva timp pana sa incepem sa vorbim iar ( vrem sa ramanem prieteni ) numai ca sa o las sa-si limpezeasca si ea mintea si eu poate sa ma calmez , nu pot sa fac fata la asa ceva , nu am fost pregatit pentru asa ceva … simt ca ma rup incetul cu incetul si ca eventual voi disparea. Daca este cineva totusi care vrea sa vorbeasca cu mine sa imi asculte oful , victorpkro@gmail.com
Cum dau de tine. Trec exact prin aceeasi problema si vreau sa vorbim
Sfatul meu… uitate in oglinda.. si vb Putin cu tine
Iubeste-te mai mult dati mai multa importanta
Punete pe primul loc si ori este prenzentul spre viitor
Trecutul este doar o lectie de viata!!!
Mergi pe drumul tau !!!
Buna, si eu am.patit la fel, m- am despartit de prietenul meu mai mult pentru ca asa a vrut el si acum mi-e foarte greu si nu pot sa ma concentrez. Plus ca ieri s-a intalnit cu o alta fata,lucru care pur si simplu m-a doborat.se pare ca dupa o relatie de 2 ani si ceva, dupa o luna a trecut deja peste.Vreau ca maine sa termin cu tot. Probabil o sa incerc sa iau niste pastile, desi mi se pare ca las un pic lucrurile neterminate, dar asta e. Oricum e un gand care nu mi da pace de mult timp.
compromisuri
La fel am patit si eu recent, dupa 5 ani si o cerere in casatorie ratata.
fiischimbarea@gmail.com daca vreti sa vb
salut,de 3 luni am cunoscut o fata …totul bine totul frumos la inceput .. timp in care eu am reusit sa ma indragostesc nebuneste de ea..stiu ca probabil suna aiurea ..dar asta s.a intamplat …inca din prima saptamana a stat la mine in fiecare noapte …imi spunea ca nu ii vine sa creada ca a gasit asa o persoana …ca a avut parte numai de idioti …etc …problema este ca mereu telefonul ei era cu fata in jos … pe vibratii etc.. chestie care mi.e mi s.a parut suspicioasa… pana am luat telefonul si am vazut ce este in el .. si surpriza.. destule motive din care eu ar fi trebuit sa pun punct..dar nu am facut.o nici nu i,am zis ca stiu nu mi.am schimbat comportamentul din contra surprize facute odata la 2 3 zile … flori in fiecare saptamana atentie mesaje frumoase vorbe frumoase si lista continua … in schimb eu din partea ei nimic… absolut nimic.cand deschid subiectul imi zice ca o obosesc cu aceleasi chestii ..nu am demonstrat ca iubesc niciodata nici in relatiile trecute care au fost de 4 si 3 ani atat de mult cat am facut.o cu ea .urmeaza la toamna sa plec in america … i.am spus si ei sa vina cu mine ,, ca pe viza mea mai pot lua pe cineva … sa incercam amandoi ceva acolo … asta dupa ce mi,a zis ea ca isi doreste sa ajunga acolo neaparat …de dupa craciun se poarta cu mine incredibil de urat ,,, exagerat de urat ,,, nu stiu de ce acept pt ca nu am facut,o niciodata …probabil din cauza ca am vazut la ea la inceput exact ce mi,am dorit sa am langa mine
se cearta cu mine cauza ca am indraznit eu la locul de munca sa zic ca suntem impreuna (lucram impreuna)eu dj ea dansatoare … ca ea nu vrea sa stie nimeni de viata ei si etc…ca nu poate sa treaca peste faptul ca eu am putut sa fac asa ceva ,,, ma consum exagerat de tare vede chestia asta dar nu face nimic,, absolut nimic… raspunsul ei a fost .. sa o las sa se linisteasca ca este foarte nervoasa …incerc sa ma adun si nu reusesc …si nu imi vine sa cred ca dupa 3 luni pot sa patesc asa ceva si sa ma doara atat de tare …ca sa nu mai zic de nemancat nedormit etc …o doresc atat de tare langa mine,,, probabil de asta accept ca idiotul tot si inca sper
daca are cineva chef de vb …. danny_magelan@yahoo.com va multumesc
Indeaznesc sa imi scriu si eu povestea vietii mele…trec printr o perioada dificila prin care nu ma gandeam vreodata ca o sa trec…dupa o relatie de 9 ani m a lasat cu ochii in soare chiar inainte de craciun singura explicatie fiind ca nu vede nici un viitor langa mine, in tot timpul acesta am incercat sa fac orice sa tin de relatie, m a mintit, m a inselat, de multe ori data la o parte pentru prieteni lui, neinteleasa si fara nici un sprijin din partea lui, au trecut aproape 3 saptamani timp in care nu mi a mai dat nimic pur si simplu a disparut definitiv din viata mea si stau si ma intreb si acum cu ce am gresit si tot nu gasesc nici o explicatie…am incercat sa fac orice sa ies din stare, sa ma duc la sala la dansuri dar nu functioneaza nimic…este o intreaga lupta cu mine insumi si nu stiu cum sa reusesc sa trec peste…am inceput sa am ganduri sinucigase si nu asta imi doresc dar nu stiu cum sa trec peste…daca ma poate ajuta cineva cu niste sfaturi ma gasiti pe fb nicoleta lipieanu. Va multumesc
Buna…am si eu povestea mea…care a fost frumoasa timp de 3 ani…si cu un final care a distrus cei 3 ani de fericire.
In noiembrie,acum 3 ani am cunoscut o fata…a venit sa lucreze unde sunt si acum…la un depozit in Belgia…eu 26 de ani …ea 21 ..am ajuns sa avem o relatie…sa ne iubim…sa locuim impreuna,dupa un an a decedat mama ei,fiind bolnava de cancer,i-am fost alaturi in acele momente grele…parca ne-a apropiat si mai mult…i-am facut numai bine…o iubesc si o iubeam din tot sufletul…faceam totul pt ea…o ajutam prin bucatarie,la curatenie…lumea din jur ne vedea ca si cuplul perfect…cam dupa un an si ceva ma tot intreba cand o cer de sotie…am ceruto de ziua ei…25 mai …a fost ce-a mai fericita…i-au dat si lacrimile…si in acelas an am facut starea civila… si am cautat si sala pt nunta, am rezervat pt 22 iulie 2017. In 2016 am fost in vacanta in croatia…prin venetia…roma…totul a fost perfet.
Ne-am intors in belgia la munca…iar in octombrie am mers iar in romania … fiind nanasi la cununia religioasa la prietena ei ce-a mai buna .
Dupa ce ne-am intors…au inceput certurile din orice…era mai indiferenta…nepasatoare…am incercat de nenumarate ori ce e cu ea…se enerva si numai ne certam mai rau…inainte de craciun cu 2 saptamani mi-a spus intro duminica dupa masa ca vrea sa mearga in tara pe 15 ianuarie ca nu mai vrea sa ne tot certam…si sa stea o saptamana singura…nu am fost de acord…am zis ca hai sa incercam sa lasam unul de la altul …sa ne revenim…dar nu…a insistat sa mearga in romania…iar eu insistam sa nu mearga. Era tot mai indiferenta,tot mai rece…pana a hotarat inainte de creciun ca pleca pe data de 6 ianuarie,ca nu mai suporta ,ca is prea insistent…etc
In ultimele 2 luni…in fiecare wekeend ea vroia sa mearga la distractie…a inceput sa exagereze cu bautura…si mereu dansa cu un tigan care lucreaza si el aici…am intrebato de cateva ori ce are cu el…ca mereu cu el danseaza…imi spunea ca doar se distreaza. Eu sunt genul de om care prefer o plimbare la lumina lunii…decat sa stau si sa beau si sa dansez…imi place natura…imi plac multe alte lucruri ce se pot face in doi…dar nu sunt genul care pleaca in fiecare weekend la club.
Intre craciun si revelion…aceleas discutii…sa nu plece…ea ca pleaca…si incepeau restul discutiilor…care o faceau sa nu mai stea pe acasa…in fiecare seara pleca la o prietena.
In noaptea de revelion…am chefuit la noi acasa…era si tiganul prezent… am baut mai mult dect era necesar…si vroiam sa dansez si eu cu ea…ea se tragea…ca o strang de mana….ca trag de ea…etc…dar cu tiganul dansa. M-am enervat si am luat masina si am plecat de acasa…asa baut cum eram…m-am intors dupa vreo 30 de minute… si numai nu o gaseam… mi-a spus cineva ca a plecat cu el. Am coborat jos sa o caut…nu era nicaieri…am sunato…telefonul nu era la ea…am luat telefonul ei si l-am sunat pe tigan…sa vad unde a plecat cu sotia mea…a zis ca nicaieri…ca el e cu baietii in camera…ea era in baie cand am urcat la etaj…rupta de beata. Am avut din nou cearta ca bea prea mult…etc…si mi-a luat cam o ora sa o conving sa se bage la somn.
Ziua urmatoare…a venit o fata care sta cu noi in casa sa vb cu mine dar nu stia cum sa imi spuna….ca in acele momente cand imi cautam sotia…ea era in baie cu tiganul…
Ea era din nou plecata la prietena ei…am sunato…si i-am spus ce vb lumea prin casa…si a recunoscut ca ma insela cu tiganul…de 5 luni vb prin mesaje…si la tel…iar de o luna e mai serios intre ei…si ca pleaca amandoi acasa…. In acel moment am inchis telefonul..ziua urmatoare am vb cu ea…imi spunea ca ii pare rau…ca nu i-am facut absolut nici un rau…dar ca nu mai simpte la fel ca la inceput pt mine…si ii era frica sa imi spuna…cu toate ca nu sunt un om violent…si in 3 ani…daca am strigat la ea de vreo 2 ori…nici vb sa o lovesc. Familia ei toata e de partea mea…toti o condamna…are o sora si un frate care nu mai vb cu ea…dar nu ii pasa…mi-a spus ca cine o sa o inteleaga bine…cine nu asta e…nu ii pasa… Ein romania de 3 zile…nici macar un mesaj ca a ajuns nu mi-a trimis…chiar daca cand ne-am despartit ultima data am imbratisato si am pupato pe frunte…si mi-a spus ca mai vb. Ma doare foarte tare…foarte multe intrebari,fara nici un raspuns…am dat tot ce aveam mai bun in mine pt ea…si nici macar umpic de respect si recunostinta? I-as mai da o sansa chiar daca stiu ca nu e bine…dar o iubesc prea mult…prea multe amintiri si planuri de viitor… ce pot sa fac ? cum sa trec peste…? as mai astepta…poate isi revine…dar nu cred ca va mai fi cum a fost…poate va gresi iar…cine ma poate ajuta ma gaseste pe fb https://www.facebook.com/w1k0d3 Ionut Cosma ( coco )
Salut Ionut, m-am despartit de femeia cu care trebuia sa ma casatoresc inainte sa o cer de nevasta. Sti de ce ? Pt ca facea axact ca prietena ( ex) mofturoasa, ma amana , imi raspundea jignitor( fa ce vrei, nesimtit) ecc. Sti de ce ?
Raspunsul e simplu :
Societatea ne invata sa traim dragostea ca in filme. Cacaturi. Ascultama suferim amandoi ca niste caini..
Stii de ce ?
Pentru ca devenin monotoni si femeia fiind o energie emotionala are nevoie sa emotii noi. Vrei sa fi cu ea in continuare daca nu te-ai despartit?
Sfatul meu e
gandesete la ce ai face daca acum in timp ce esti cu ea ai avea o aventura( gandestete la intensitatea cu care ai trai clipa cu fata aventuroasa)). Ia macar 10% din acel sentiment si arata ca esti barbat nu femeiusca.
Ps: cand ne indragostim ca barbati buni sensibili , devenim femizati. Daca vrei sa stai langa o fata pe care o iubesti. Trebuie sa fi nesimtit.
salut Am 63 de ani iar sotia mea are 62 si a gasit pe facebook un tip cu care ma inseala de 3 ani si jumatate .Am 2 copii mari de 39 respectiv 34 de ani si 2 nepoti iar sotia fara pic de respect pentru noi toti vrea sa divorteze de mine dupa 40 de ani de casnicie Acum ma simt ca si cum mi-am amputat o mana si un picior si mie groznic de greu .Am trait cu ea o ffff frumoasa poveste de iubire care nu a fost pentru mine niciodata in vreun impas ea a fost ,este , si va fi marea mea dragoste chiar daca m-a parasit.Acum cand am ajuns la varsta aceasta ma intreb daca vredata m-a iubit cu adevarat?Nu stiu daca acum nu ma mai iubeste dar de iubit m-a iubit pana acum 6 ani ,cand maria sa facobook-ul mi-a rapit-o si nu la varsta de 16 ani ci la 62 de ani.Ma rog Bunului Dumnezeu sa-i deschida mintea , inima, sufletul si sa faca lucrurile rationale pentru varsta ei . Copii nu au reusit sa o readuca si nici nepotii!!!!!!!Este ca o masinarie draceasca care doar asta stie ….sa place la Titi al ei pe care la determinat sa-si lase si el sotia lui si sa se recasatoreasca ce ea adica cu sotia mea .
Bună seara! Eu care credeam că doar eu am acum în suflet această durere, dar după cum am vazut multe fete se confruntă cu perioade grele în relație. Deci povestea noastră începe acum 5 ani și ceva, cînd eram în liceu. Am vazut în el suport, grijă, dragoste, poate ceea de ce duceam lipsă acasă. M-am îndrăgostit foarte mult. A urmat Bacalaureatul, după care a trebuit să decid, la ce facultate să-mi continuu studiile. Am ales la facultatea unde dorea el. Am crezut ca este o decizie corectă. A urma 3 ani, unde fericiți, unde cu certuri. Trăiam separat. Acum de vrio 2 luni am observat o răcire. Iar ieri mi-a spus că nu mai este ceea ce era. Astăzi mi-a cerut o pauză. Oare pauza aceasta este despărțire??? Nu vreau să cred în asta. Mă doare sufletul enorm cînd mă gîndesc dacă această pauză va fi sfîrșitul relației. Cum să mă comport în perioada de pauză, încă nu am terminat universitatea și pînă în mai urmează să ne vedem, să facem proiecte împreună? Sunt careva șanse să revină totul la normal? Vă mulțumesc din timp pentru sfaturi
Bună tuturor,
E destul de reconfortant sa vad ca exista atâtea persoane care trec prin ceea ce se cheamă infernul omenesc care te răvaseste cu totul și te face sa iti simți sufletul și trupul sfâșiate. E o durere resimțită pana în unghii, o durere care nu te lasă să respiri. Eu am fost pus în fata unui divort, fără măcar sa mi se permită sa încerc sa evit acest lucru. Am ajuns sa implor persoana de lângă mine sa nu se grăbească în a lua astfel de decizii, mai ales ca am rămas șocat sa aud despre o astfel de decizie . Nu reușesc sa îmi dau seama unde am greșit! De altfel și ea m-a asigurat ca nu am greșit cu nimic. Ne-a lăsat pe mine și pe îngerașul nostru un weekend singuri fără sa ne spună unde pleacă, făcându-mă sa devin ceea ce nu mi-am dorit niciodata: sa fiu spion și să-mi dau seama unde a plecat defapt. Dacă cineva trece prin experiente similare (ar fi interesant sa fie de sex opus pentru a putea fi o terapie reușită cu răspunsuri pentru ambii) puteți să-mi scrieți pe facebook căutând: mario alexander. Aștept cu interes…dorindu-va tuturor putere de lupta, sănătate (este prima deteriorata) și mai ales liniște.
Nu stiu daca eu ar trebuisa postez aici !
si asta timp de 7 ani
Eu am fost cel rece,distant eu imi dadeam telefonul pe silent iar ea se consuma pna dimineata cand apaream si eu
Acum sunt in aceeasi situatie ca voi toti si imi dau seama cat de mult am gresit dar este prea tarziu ea este deja cu altcineva
Daca vrea cineva sa vorbesca cu mine ma gaseste la adriangtd @ hotmail . com sau pe fb john jon
Daca as putea sa dau timpul inapoi as face-o
Ok. Sa imi zic si eu povestea. Am fost impreuna 5 ani. De 2 ani ne-am logodit. Nu am facut nunta pt ca mereu nu era momentul sa vorbim despre asta, iar uneori chiar ajungeam sa ne certam pt ca eu eram insistenta. De ceva timp, 8 luni cam asa, a devenit foarte distant, secretos si de multe ori parca tineam in brate o bucata de lemn. Dupa ce am incercat mai multe discutii cu el si am vazut ca nu ajung nicaieri, am avut o cearta groaznica de la care s-a rupt totul. Am fost distrusa o saptamana ca apoi sa ajungem la niste compromisuri si sa mai incercam. La o luna de zile m-a intrebat ce am schimbat de la ultima discutie. A ajuns la concluzia ca nimic, desi numai eu stiam ce lupte duc in sufletul meu pt el. Bineinteles ca ne-am despartit din nou. De tot. Momentan locuiesc tot cu el (stateam impreuna in chirie) si trebuie sa ma mut si va dati seama cat este de greu si de aiurea. Ideea este ca odata ce lucrurile nu mai merg si incerci si tot nu iese bine, mai bine iti cauti de treaba. Asta e concluzia mea. Mai bine atunci decat mai tarziu. Vei suferi asa cum sufar si eu acum. Dar timpul trece si vindeca tot. Trebuie sa te gandesti la tine, la binele tau si la binele celor apropiati si dragi tie. Trebuie sa fiu tare si asa trebuie sa fiti toti. Dupa atata nor va veni si soare.
Vreau sa va spun un lucru și asta din propria experiența! Dacă sunteți părăsiți, nu insistați să vă împăcați !!! Acceptați situația și rupeti COMPLET orice legătură !!! Șansele să se întoarcă sunt mult mai mari !!! Indiferența doare !!!
Buna ziua. Scriu acest comentariu fiindca simt nevoia sa ma descarc. Deci sa incep…sunt o fata de liceu .Anul acesta,in luna mai,am cunoscut un baiat. Vorbeam mult…aveam atatea in comun..era ca o varianta masculina a mea. La ceva timp,am inceput sa fim oficial intr-o relatie. Ne iubeam atat de mult..ne era greu si sa stam un weekend despartiti. Vorbeam zilnic pe retelele de socializare. Era primul baiat cu care am avut o relatie. (au mai incercat baieti inaintea lui,insa nu m-au atras cum a facut-o el) Totul mergea bine. Ne vedeam in fiecare zi dupa ce scoala se termina ,insa mai treceam sa ne vedem si in pauze. Vara,ieseam mai rar,caci eu stateam la 16 km de el. Dar chiar si atunci cand ne vedeam,simteam o caldura atat de mare din partea lui,caldura ce mi-o insufla si mie. Eram atat de dragastosi unul cu altul. El era grijuliu cu mine,iar eu cu el. Nu spun…erau unele lucruri ce ma deranjau. Cat stateam cu el pe holul liceului,mai trecea pe acolo o colega de clasa,insa ea se tot baga in seama cu el..pareau putin cam apropiati si l-am intrebat despre ce relatie este intre el si ea. (recunosc,sunt si eu geloasa) El mi-a spus ca ea l-a ajutat sa se impace cu o fosta prietena de-a lui,tipa respectiva fiind cea mai buna prietena cu colega mea de clasa. Okay,am inteles asta..doar tot nu imi placea…cum ea aparea in peisaj,eu parca dispaream. Dupa 3 luni de relatie,lucrurile au inceput sa se schimbe parca…Nu mai vorbeam la fel ca inainte parca…si ne certam destul de des…amandoi suntem incapatanati si gelori uneori,insa eu mai lasam de la mine. Pana cand ne-am certat urat de tot intr-o seara…el a spus ca nu mai poate,dar eu am incercat din rasputeri sa repar lucrurile..am reusit pentru o perioada. Insa totul era altfel…si pe retelele de socializare…pozele mele le ignora,dar le vedea si aprecia pe ale altor fete. Ma supara mult acest lucru. Dupa ce a reiceput scoala,ne vedeam din nou zilnic…insa starile lui se schimbau de la o zi la alta…avum imi spunea ca ma iubeste,iar mai tarziu imi vorbea sec si parca nu ii pasa. Inainte cu 6 zile de a face 4 luni,m-a parasit. Eu am incercat sa il fac sa se razgandeasca,dar fara folos…Era o zi de marti din septembrie (chiar in ziua respectiva am iesit si nu ma mai lua in brate,cum facea inainte…pur si simplu statea langa mine,eu incercand sa il iau in brate si sa il sarut..dar degeaba)…Nu mi-l pot scoate din cap…am incercat sa alung durerea tot disutand problema cu apropiatii si parintii…am reusit putin sa fac asta…Atata timpcat nu il vad,ma simt cat de cat bine…dar e inevitabil sa nu il vad vorbind si razand cu alte fete pe hol..si ma doare…ma face sa cred ca m-a parasit pentru altcineva,sau poate ca ma insela inca de cand eram impreuna. Mai vorbim foarte rar prin mesaje..de obicei el imi scrie (asta arata ca inca ii lipsesc totusi,ca s-a obisnuit cu mine). Cred uneori ca certurile si motivele insirate au fost o scuza sa ne despartim.
Buna, Va spun si eu povestea mea ca trebuie sa ma descarc. O sa fie nerealist ce am acceptat eu, dar trebuie sa o spun. Eu sunt casatorita si am un copil, dar acum 1 an si jumatate am cunoscut un baiat cu 6 ani mai mic decat mine.Nu l-am bagat in seama, nu ma interesa si nici nu imi placea foarte mult ca barbat.Sotul meu ma neglija total de cand am nascut, nu avea nicio treab cu mn si cu copilul. Disperata sa am o mangaiere l-am acceptat pe acest tip si asa a inceput cosmarul. 1 luna 2 a fost ok, apoi a inceput sa imi ceara bani , ca nu are ca mi-I da el.I-am dat si mi-a prins slabiciunea.Cand nu vroiam sa ii dau ma ameninta ca ii spune sotului si eu ii dadeam.Peste cateva luni, s-a schimbat. A devenit iubitor si mai atent. Eu i-am spus sotului ca am pe altcineva si ca oricum intre noi nu mai merge si ca vreau divortul.Totul era din ce in ce mai frumos intre noi doi, m-a dus acasa la parinti, mergeam in fiecare weekend acolo de vineri pana duminica cu copilul. Ai lui ma placeau, pe copil il iubeau si el se comporta foarte frumos cu noi.Am fost de Craciun, de Revelion si totul foarte frumos.La un moment dat totul s-a rupt pt ca eu nu am putut sa divortez de sot, acesta punandu-mi niste clause de neacceptat la divort in legatura cu copilul.El s-a racit incet incet de mine, nu am mai mers pe la el, ne vedeam doar al mine foarte rar.Acum este rece total, s-a angajat de ceva timp si lucreaza foarte mult. Nu ne mai vedem, mesaje foarte putine,la telefon la fel.Eu ii reprosez mereu ca s-a schimbat, ca nu ii mai pasa, il rog sa fie ca inainte, el spune da si face tot la fel.Imi vorbeste foarte urat acum, cand se enerveaza.NU mai are rabadre cu mine deloc, interepreteaza vorbele mele.Poate si eu am insistat si l-am cicalit, recunosc dar nu stiam cum sa il fac sa inteleaga ca nu e ok ce face.Sexul este foarte rar, si nici intalnirile nu mai sunt, din cauza ca lucreaza, dar nici un efoart nu face sa ne vedem 1 ora 2 cand poate.Spune ca nu mai suporta agitatia mea si s-a saturat ca ii zic mereu.Stiu ca pentru un barbat e urat sa fie cicalit, dar ce sa fac?Il vreau ca odata si nu pot accepta ca nu va mai putea fi.Imi spune ca inca ma iubeste,ca nimic nu s-a schimbat. Dar e evident ca minte.Mi-e frica sa il parasesc, ma gandesc mereu ca nu ma mai ia nimeni in seama cu copil sit rag de relatia asta. Caut pe net cum sa il reapropii, dar nu merge nimic. Sunt o persoana slaba si nesigura pe mine. Ce sa fac? Cum il fac sa se apropie din nou de mine? Daca nu, cum fac sa trec peste?
Buna tuturor , ma numesc Alexandra , am 23 de ani si as avea mare nevoie de ajutorul vostru, orice sfat sa ma poata indruma e binevenit . Se pare ca nu voi avea parte nici de data asta de un „happy end” . Sunt foarte trista… de un an de zile sunt cu un baiat, a fost dragoste la prima vedere, am senzatia ca ne-am iubit din prima zi.. Primele 3 luni au fost superbe , de poveste , ne-am mutat impreuna din prima saptamana , la el acasa … nu puteam sa stam unul fara altul.. Zilele treceau , cand ajungeam sa vorbim de parintii lui devenea foarte crispat. Am uitat sa precizez ca e musulman , albanez . A avut o relatie de 7 ani cu o fata dar parintii lui nu au fost de acord cu ea. El avand 26 de ani iar ea cu 6 ani mai mare. Intr-o seara a decis ca e vrremea sa vorbeasca cu mine despre parintii lui dar ii e frica sa nu ma sperie . Intr-adevar m-a speriat , groaznic . Avand o viata cu totul diferita inainte sa l cunosc , imi vorbea de niste obiceiuri musulmane pe care eu as fi nevoita sa le accept daca ma hotarasc sa ramanem impreuna. Asta insemnand sa le pup mana alor lui , sa merg zilnic la ei acasa pentru ca nu locuiam impreuna cu ai lui. Eu si el. Sa fac curatenie , mancare , sa ma comport ca una de a lor . Precizez ca inainte eu nu obisnuiam sa pup mana nici mamei mele , nu e o lauda stiu, dar nici sa gatesc nu stiam . Am invatat totul indecurs de 9 luni , am ajuns sa fiu ca una de a lor, a fost foarte fericit, extrem . Ai lui cu toate astea m-au acceptat cu greu… pentru ca am 3 tatuaje dar pe care in pemanenta le acopeream , vara la 40 de grade eu purtam bluze . Precizez ca nu aveam voie sa port blugi cand ma duceam la ai lui, doar fuste lungi . In fine , am facut tott ce mi statea in putinta sa fie fericit. De multe ori m-a umilit mama lui, nu i am spus nimic niciodata . Am lasat capul jos.. si am trecut peste . Ei sunt niste oameni foarte reci… si rai. In urma cu o luna parintii lui l-au sunat sa mearga pana acasa , intre noi totul ok, a inceput ea sa planga si sa i spuna ca daca nu se desparte de mine ea se v-a sinucide , ca eu nu as fi pentru el, ca mai bine si-ar lua o femeie de a lor , subliniez ca am facut absolut totul, ca la carte , tot ce mi/au spus , si nu a fost usor dar iubindu-l atat de mult am acceptat orice … el cand a vazut o pe ea ca plange a venit acasa si mi-a spus sa l iert dar ii e frica sa nu se intample ceva cu ai lui.. cel mai bine e sa ne despartim, ca merit ceva mai bun, ca nu merit sa traiesc asa , suferind mereu din vina lor si ca el nu poate sa le spuna nimic , pentru ca nu vrea sa sufere ei . Am plecat , am suferit o luna de zile ca un caine , vorbeam in fiecare zi , inca mai aveam o speranta ca ma vor accepta , fratele lui scriindu mi mesaj c , ca ar fi cel mai indicat sa l las in pace , si sa i inteleg ca ar putea sa se intample ceva cu parinttii lui, amenintandu -l mereu ca se v or omora daca el se impaca cu mine si ca el crede ca il vor insura cu o femeie de a lor in viitorul apropiat. El dezmintea absolut toate vorbele lor, spunandu mi ca nu vrea sa se insoare cu nimeni ai ca nu o va face , avand inca o speranta ca ne vom impaca . Am vorbit zilnic cu el . De venit nu putea sa vina la mine mereu , locuim la 30 de km unul de celalalt si parintii lui i au luat banii , masina , orice mijloc prin care ar putea sa ajunga la mine . Cu toate ca are 26 de ani … inca le permite sa l manipuleze cum vor doar de frica a nu se intampla ceva cu ei. Pana intr o seara cand a venit plangand la mine, spunandu mi ca a venit sa ma ia acasa , ca nu a mai rezistat . Parintii lui numai vor sa l vada , i au spus ca nici macar la inmormantarea lor numai are ce sa caute si mama lui m a sunat vorbindu-mi foarte urat si spunandu-mi ca l am terorizat doar ca sa vina sa ma ia . Nici pe departe nu a fost asa, dar am acceptat sa ma intorc dispusa sa fac orice , sa indur orice din partea alor lui. Cu toate astea ei nu vor sa ne mai vada . Acum subtem impreuna , dar relatia nu mai e aceasi ca inainte din cauza ca el e foarte trist pentru ca ei nu vor sa l vada . Foarte foarte suparat. Imi spune ca ma iubeste dar ca ii e reu fara ei , adica stiind ca refuza sa l vada . L au lasat fara loc de munca , el muncind la firma lor inainte . I am spus ca sunt alaturi de el si ca o luam de la O impreuna . Si trebuie sa le aratam ca ne iubim si ca sunt dispusa sa fac orice pentru el , i am spus numai cuvinte de incurajare si sustinere. Sunt langa el , dar el tot la fel de trist … Am impresia ca si ar dorii sa fie langa ei. Si ca eforturile mele de al tine langa mine sunt in zadar. Ca el nu ar face pentru mine nici macar 1% din tot ce am facut eu. Si ca fericirea alor lui e mai presus de fericirea proprie. Acum ma macina 100000 de ganduri … nu pot sa l privesc asa nefericit. Am nevoie de un sfat … sa plec la ai mei si sa-l las sa fie fericit alaturi de fratele lui si de parinti si probabil langa femeia cu care se v a insura ? Sau sa raman la el…asteptand .. o minune. Ei il pedepsesc , si il obliga sa se intoarca acasa lasandu-l fara nimic .. nu ii intereseaza ca el v a suferii …fara mine.
Mi-e frica sa plec… il iubesc mult si stiu ca am sa sufar … dar doar pentru ca il iubesc atat as pleca , sa fie fericiti cu totii … chiar daca asta ar insemna auto-distrugere pentru mine … ajutati ma va rog!! Doar un sfat…
La sfarsitul lunii iunie am cunoscut un baiat care pe parcurs mi-a dovedit ca el este sufletul meu pereche si am inceput sa formam un cuplu. El este mai mare decat mine cu 2 ani si eu fiind la prima mea relatie, el ma inteles si ma luat usor. Totul era perfect intre noi insa eu avand cateva experiente neplacute din trecut cu baietii, i-am spus ca nu pot avea incredere deplina in el de la inceput si ca voi avea nevoie de timp, iar el a inteles acest aspect si nu ma fortat sa fac nimic.El imi povestise putin despre fostele lui relatii in care fetele respective l-au inselat si el a suferit mult si a spus ca nu o sa ma insele niciodata pentru ca stie cum este si nu vrea sa trec si eu prin ce a trecut el. Inainte de a face o luna de relatie cu o saptamana el a fost nevoit sa plece intr-un fel de tabara timp de o saptamana unde a cunoscut persoane noi din alte orase. In fiecare zi isi facea timp si intra pe internet si discuta cu mine si abia asteptam amandoi sa se intoarca acasa si sa ne vedem. In ultimele 3 zile in care el era plecat nu imi mai daduse niciun semn de viata , pur si simplu nu imi mai raspundea la mesaje. Eram putin ingrijorata dar el spunea ca e obosit si ca este ocupat acolo asa ca eu l-am inteles fara sa intru la banuieli. In prima zi cand a venit acasa am vorbit pe internet si l-am intrebat daca vrea sa ne vedem insa mi-a spus ca nu poate pentru ca trebuie sa plece la antrenament la karate unde mergea destul de des. Cand s-a intors acasa mi-a dat mesaj spunandu-mi ca in acea tabara in care a fost plecat ma inselat. A spus ca a baut mai mult intr-o noapte si ca ii pare rau dar ma inselat cu o fata care nici macar nu e din orasul nostru. Apoi a mai spus si ca ma iubeste foarte mult pe mine doar ca momentan nu mai putem fi impreuna. Eu i-am spus ca il iert dar el a tot insistat spunand ca are nevoie de o pauza pentru ca se simte prost pentru ceea ce a facut. A doua zi eu i-am tot spus ca nu accept pauza asta si ca vreau sa continuam relatia exact cum eram inainte. I-am trimis milioane de mesaje dar el raspundea foarte rar. Pana la urma la un moment dat in acea zi in care implineam o luna de relatie a acceptat sa ne vedem putin. El era destul de deprimat si il simteam ca nu era in apele lui. Mi-a spus ca peste 2 saptamani trebuie sa plece iar in aceasi tabara cu aceleasi persoane si ca momentan noi doi nu putem fi decat prieteni. Insa eu nu am acceptat aceasta idee, l-am luat in brate si l-am sarutat de mai multe ori crezand ca gata suntem ca si impacati. Insa aceea a fost ultima oara cand ne-am mai vazut. Am fost fortata sa accept perioada asta de pauza care a sugerat-o el si m-am gandit ca poate dupa ce se intoarce din acea tabara se va intoarce la mine. Acum, a trecut o zi decand s-a intors din tabara si nu am niciun semn de viata de la el. Ce ar trebui sa fac ? Mai sunt sanse sa fim impreuna ? Eu ma gandeam sa mai astept cateva zile si sa il contactez eu insa nu vreau sa par prea insistenta mai ales ca stiu ca a avut o relatie cu acea fata cu care ma inselat pe parcursul taberei si nu stiu daca a rupt sau nu legatura cu ea desi am auzit zvonuri cum ca s-au despartit.
Sincer as vrea sa am parte si eu se cineva langa mine asa cum a avut el. Cat despre tot cea ce sa intamplat intre voi waw ce sa zic…. daca tine cu adevarat la tine ar trebui sa inteleaga ca tu vei fi noia lui familie.
Buna! Sunt intr-o relatie de 4 ani, o relatie pentru care am renuntat la tot prieteni bani orasul in care locuiam pentru a sta cu ea. Am avut multe certuri dar ce padure e fara uscaturi? Am trecut prin clipe grele si mi-a fost alaturi spunand ca nu si-ar vedea viata fara mine! Toate pana luna trecuta cand imi spune ca nu mai e fericita cu mine pentru ca nu o iau in brate mai des nu ii spun te iubesc si nu o sarut de mai multe ori pe zi. Si de aici totul a degenerat intr-o multitudine de reprosuri. Inca locuim impreuna dar nu mai dormim impreuna si fiecare incercare de comunicare se transforma intr-o cearta! Ea vrea sa se mute. Inca o iubesc si mi-as dori sa ramanem sa ne implinim visele dar ea nu mai vrea si parca s a schimbat drastic e foarte rece si pare ca nu o afecteaza nimic. Nu stiu cum sa trec peste aceasta situatie
Iti spun eu ce sa faci : TRECI PESTE ! Gandeste-te ca sunt oameni care sunt pe moarte , ca au da orice ca sa traiasca , gandeste-te ca mai sunt fete (si chiar daca pare greu sunt fete mult mai frumoase si destepte decat actuala ta , asta mi-am dat seama din felul in care s-a comportat cu tine) , gandeste-te cat timp si cate probleme iti faci , esti mereu suparat , nu mai ai chef de nimic , in timp ce ea probabil se gandeste la total altceva si nu ii pasa deloc ca dupa atata timp te-a lasat cu ochii in soare.PARE GREU DAR FII BARBAT !!!! Gandeste-te ce fel o sa fie cand tu vei fi implinit cu o sotie langa tine si de ce nu un copil , tot fericiti , iar ea pe strada uitandu-se la voi parca cu o durere in suflet ! ASTA TREBUIE SA FIE ATITUDINEA ! DACA EA NU DA DOI BANI PE TINE , TU NICI ATAT SA NU DAI PE EA ! SA NU FII SUPARAT DIN CAUZA EI M-AI INTELES ? SI EU AM TRECUT PRIN ASTFEL DE SITUATII , SI RESTUL DE AICI AU FACUT-O DAR FII TU MAI DESTEPT DECAT NOI SI SPUNE NU SENTIMENTELOR DE TRISTETE !
Buna, am fost intr-o relatie 4 luni si eu am acceptat inca de la inceput ca el mai are o relatie cu o alta femeie care locuiesc impreuna de 9 ani, si am mers pe premiza ca nu are nici-o legatura cu ea, cu totusi ca ea stia de mine, si vorbea frumos de mine, el zicea ca sunt doar „amici” ca dorm in camere separate,exista asa ceva? Si faptul ca mia dăruit un inel si mia dovedit ca ma iubeste mult, apoi ne am certat si a zis ca sunt prea cicălitoare si etc, apoi mi a zis ca numai vrea o relatie ca nu poate sa imi ofere o relatie stabilă … Si cu totusi ca l am cautat mult .. El tot indiferent si rece era zicea sa nu il mai deranjez ce sa fac?
Poate nu este topicul potrivit insa recunosc ca am nevoie de suport. Sunt cu el de 15 ani, 15 ani in care m a inselat, m a mintit, m a umilit, m a ranit si m a lasat mereu balta cand aveam nevoie de el. Stiu ca trebuie sa il parasesc pentru ca nu mai suport, de cateva luni plang zi si noapte la gandul ca nu o sa il mai vad cum sa imi gasesc puterea sa plec? Va rog sa ma ajutati pentru ca efectiv am ajuns la capatul puteriilor si nu mai suport situatia asta de care lui se pare ca nu ii pasa.
Buna Nicoleta, poate nu sunt eu cea mai in masura persoana sa te ajut dar inteleg ce simti, stiu ca simti cum ti se sfasie inima si ca plangi intruna dar gandeste-te ca nu este sfarsitul lumii, primul lucru pe care trebuie sa-l faci dupa o despartire este sa accepti realitatea, gandeste-te ca mai bine s-a intamplat acum decat prea tarziu, ai incredere in tine, gandeste-te prin cate ai trecut alaturi de el. Se merita sa stai langa un om care te-a inselat? Raspunde-ti singura la intrebarea asta. Din punctul meu de vedere inselatul este o dovada clara ca tu nu mai insemni nimic pt el, am fost si eu inselata la randul meu si l-am iertat, m-am gandit ca orice merita si o a 2-a sansa dar a fost cea mai mare greseala. Doar am crezut ca l-am iertat dar in sufletul meu nu il iertasem niciodata, mi-am dat seama de asta, odata cu inselatul dispare si increderea si fara incredere relatia se distruge. Simteam ca nu pot sa ma despart de el, numai gandul ca el nu va mai fii prezent in viata mea ma facea sa plang dar dupa despartire m-am simtit din nou libera, m-am simtit din nou eu, fara nopti nedormite, pline de plansete si suspine, fara nervi din cauza lui ca isi inchidea telefonul ca sa nu-l mai deranjez cand era noaptea plecat pana la 2-3 dimineata. M-am regasit pe mine. De multe ori cand suntem intr-o relatie uitam sa mai avem grija si de noi, gandeste-te ca meriti sa fii fericita alaturi de omul potrivit, desprinde-te de actualul tau si lucreaza sa devii o varianta mai buna a ta! Sunt sigura ca vei reusi! Ai grija de tine!
Buna bianca as dori sa vb cu tine in privat …iti las mailul.meu simonik_n@yahoo.com
Buna
Nicoleta cauta-ma pe facebook dede andreia
Nu stiu ce sa fac. Nu ami suport starea in care ma aflu. Desi nu am fost mult timp impreuna, totusi nu pot sa – l uita si sa incetez a ma gandi la el. A fost primul si singurul baiat cu care am iesit si am vorbit. Desi au mai incercat si altii inaintea lui, abia acum la 24 de ani am zis DA sincer invitatiilor lui, am crezut ca el este sufletul pereche. Imi este greu. Vorbim foarte rar si asta pentru ca eu il caut de cele mai multe ori.
Nu-ti pierde timpul, o sa iti para rau. Incerca sa te simti bine in pielea ta, nu fii dependenta de simpla lui prezenta.
Buna tuturor, o sa-mi spun si eu povestea trista in ideea in care ma poate ajuta cineva cu vreun sfat. Trec printr-o suferinta de nedescris, sunt barbat am 32 de ani, credeam ca sunt puterninc.. insa m-am inselat amarnic. Am avut o relatie de 15 ani, ne stim din liceu. Acum 3 ani ne-am casatorit. Ne-am facut toate damblalele din lume, calatorii peste calatorii, aveam casuta noastra, o masina bunicica, nu duceam lipsa de nimic . Aveam un serviciu stabil si bine platit fiecare dintre noi. Totul pana acum cateva saptamani cand a venit in casa de la serviciu, si-a strans bagajele si a plecat. Mi-a aruncat vorbe grele legate de familia mea care discutii erau dintotdeauna, deci nimic nou sub soare. Am ramas perplex, nu am putut sa o opresc sa nu plece pentru ca era hotarata in decizia ei. Eu stiam ca e ceva bizar la mijloc, vazusem in comportamentul ei niste schimbari de cateva saptamani. S-a mutat , numai ea stie unde, nu a vrut sa mi spuna, dupa care m-a cautat sa divortam. Am incercat sa discutam si mi-a spus ca are pe altcineva ca se culca cu el de ceva vreme si ca vrea sa divorteze de mine ca sa fie cu respectivul sa si faca un copil, casa etc . Am ramas consternat, anul acesta vroiam sa facem un copil impreuna si sa ne mutam intr-un apartament mai mare. Deci asta trebuia sa o facem noi doi, nu ea cu altcineva. Acum sta cu el undeva in chirie dupa care urmeaza sa se mute impreuna. Atentie totul in timp ce noi suntem inca in acte casatoriti !
Cuvintele mele de aici nu spun nimic fata de ce simt eu . Ma simt devastat, nu mai pot sa dorm, sa mananc, sa respir. Sunt pierdut , singur intr-o lume unde chiar nu am absolut pe nimeni. Am incercat sa urmez sfaturile sa mi fac de lucru dar nu reusesc sa mi-o scot din minte. Mi-am luat bicicleta, merg la sala, trag de mine.. degeaba. Nu pot sa mi-o scot din minte. Prieteni nu am, toti prietenii nostri erau prieteni comuni. Cu familia nu ma inteleg. Sunt terminat, imi sare inima din piept, nu imi imaginam vreodata sa trec prin asa ceva. Cum sa mai fiu om cand sotia mea este acum in brate la altcineva ? Nici macar nu s-a pronuntat divortul, doamne nu pot sa cred, nu pot sa mi imaginez cum o sa trec peste aceasta perioada, daca o sa trec vreodata. Am incercat sa merg la psiholog am nimerit la o femeie care mai mult m-a enervat, mi-a facut mai mult rau decat bine. Va rog sa ma credeti, sunt distrus, iar daca nu mor acum nu o sa mai mor niciodata. Nu mi-as putea imagina viata mea de acum inainte. Ii aud pasii pe hol parca, o vad in pat cand intru in casa. Am luat-o razna total. Nu mai pot sa mai privesc cerul, nu mai pot sa muncesc, nu mai sunt eu . De ce eu a trebuit sa trec prin asa ceva ? Va rog din suflet ce as putea sa mai fac sa ies din starea asta ? Simt ca am ajuns in pragul sinuciderii !
Multumesc pt ajutor.
Cred ca ma indrept spre aceeasi situatie, esti tanar ca si mine, sinuciderea nu e o solutie niciodata, lasa schimbarea sa se produca in viata ta,nimic nu e intamplator,fii deschis schimbarii si cel mai probabil ceea ce va urma in viata ta va depasi in bine tot ce ai avut pana acum…. Stiu ca sfaturile sunt inutile uneori, nu am ce sfat sa iti dau ,decat ca trebuie sa fi puternic…eu pe astia care au ganduri sinucigase ii consider labili psihici ,nu fi unul dintre ei…e o greseala!
Buna , nu pot decât sa iti împărtășesc durerea, si eu sunt intr o astfel de situație , si cel mai greu e sa auzi in stânga si in dreapta „mai bine ca sa întâmplat acum ” si sufletul si inima ta nu vrea decât acolo , esti singur si neînțeles , nu ai pe nimeni cu care poți vorbi , eu doar sper sa pot găsi pe cineva care trece la fel ca mine prin același situație sa vorbim si sa plângem împreuna poate o fi o speranța si PTR noi , sper sa citești acest com , si sa imi scrii , danielamirela22@icloud.com
Te inteleg perfec, iti inteleg starea.
Si stii de ce te inteleg, pentru ca si eu in aceste momente trec prin aceeasi situatie disperata si crunta. Si eu am crezut ca sunt tare, ca mie asa ceva nu are cum sa mi se intample…si pana la urma s-a intamplat. Ma doare, se usuca sufletul in mine, nu am aer, nu am nimic, nu vad de ce as mai continua cu viata asta. Vorba ta, ii aud pasii pe scari, ii simt parfumul, il vad pe strada, ii vad masina, ii aud vocea, e cumplit de greu. E practic imposibil sa merg mai departe fara el. Cert este un lucru, omul asta in care eu am crezut, acum parca a murit, nu suna,nu-mi raspund. Nu-l mai intereseaza nimic de mine. Pot sa si mor ca lui nu ii pasa. Abia mai pot respira. Nu pot concepe ca un om la varsta lui de 30 de ani sa nu fie constient de cat rau imi face. Efectiv se joaca cu viata mea, cu inima mea, cu gandurile mele. Imi este greu si am scris aici sperand ca este cineva care sa imi dea putin curaj, o vorba care sa ma scoata din starea asta chiar si pentru cateva minute. N-am mai scris niciodata comentarii si nici nu stiu daca ceea ce am scris se publica undeva incat sa fie citit de cineva.
Buna din nou scriitorilor! Voi incepe prin a va spune ca sunt atat de obosita din cauza gandurilor rele, a scenariilor, a ideilor ca e cu ea acum in timp ce eu ma framant cu mine. As vrea sa adorm dar nu ma lasa scenariile in care el ar fi cu ea. Nu stiu cum sa procedez incat sa-mi fie si mie bine asa cum ii este lui acum. Ce inima poate avea in el, oare nu se gandeste deloc la mine, la cat sufar? Ma gandesc numai la vorbele alea” …noi vom fi impreuna pe veci, vreau sa fii sotia mea, vreau sa avem un rod al dragostei noastre”. Cum sa uit vorbele astea, cum sa uit??? E groaznic. Am inima tandari.
Draga Marius, am citit povestea ta. am avut impresia, pentru un moment ca este a mea. Traiesc ceva foarte similar, si da, traiesc cu acest tip de povara, insa nu exista loc de ganduri precum sinuciderea! Nu vrem sa il maniem pe bunul Dumnezeu cu astfel de judecati. Banal sau nu, totul are un anume sens..pare cliseu insa nu-i! De exemplu imagineaza-ti ca, puneati voi proiectul bebe in practica, (fiindca acesta pare ca, era cursul). Si ajungeati la momentul in care bomba exploda! Da, va desparteati. Apoi urma un intreg razboi asupra copilului, probleme legale, si altele care crede-ma ca nu se termina niciodata. Aceasta pe termen scurt aducea tensiuni si probleme fiecaruia, in plus- pe langa episoadele in care trece un cuplu care se destrama dupa 15 ani. Coplesitor, plin de frustrare si de vina fata de cel mic, adormi gandindu-te ca nu exista alta solutie decat ca maine sa te pui intro forma si sa o iei de la capat, cumva! Asta ti-ai fi dorit? Apoi pe termen lung, inseamna o viata chinuita pentru copilul cu parintii divortati, si problemele ce decurg sunt mai ample decat la prima vedere…Poti sa traiesti cu chestia asta pe suflet? Asa ca bucura-te ca s-a sfarsit acum!!! Esti tanar si crede-ma ca iti poti reface viata. Depaseste doar punctul acela cu ” nimeni nu este la fel de …ca ea”. Este cumplit de greu, stiu! Ia-o incet, inlocuieste disperarea cu acceptarea. Reflecteaza in sens constructiv, priveste in interiorul tau si vezi ce descoperi… Descatuseaza-te cumva. Am observat ca oricat de bine se zice ca face sa vorbesti cu cineva despre aceste probleme, discutia devine un fel de vaicareala, iar la final epuizat si mai , nu rezolvi prea multe…fa liniste „in tine”. Eu alerg, cand imi permite timpul. Nadajduieste ca, intr-un final o sa fie mai bine! Toate trec, bunele si relele de-o potriva. Cum s-a incheiat divortul?
Fii puternic Marius!
Scrie-mi pe facebook dede andreia ….sper sa te pot ajuta…
Hei, Marius! Cum te mai simti?
Obisnuinta de a locui cu persoana iubita. Exact prin asta trec si eu si este al dracu de greu. Spune-mi te rog cum te simti acum ? Vad ca a trecut ceva.
Salut, cum a mai evoluat situatia ta? Am patit ceva foarte asemeanator, 13 ani de realtie si trec prin acelasi chin.
Buna ziua, ma numesc M si vreau sa va marturiesc ceva..
De vreo 2 saptamani, iubita mea cu care sunt de 4 ani jumatate si traim de 4 ani impreuna a inceput sa se raceasca fata de mine, sa fie distanta..am simtit atunci ceva pe moment dar am crezut ca m-a ia paranoia ( sunt un pic mai gelos ). Nu i-am spus nimic pe moment iar dupa la o saptamana sa zic, mi-a spus ca vrea sa se mute la bunicii ei pe motiv ca vrea sa vada cum este sa mai stea singura, ca nu stie ce mai simte pentru mine si sa incercam ‘pauza’ asta de o luna a spus ea ca poate o sa ma doreasca mai mult si sa observe ea daca ma mai iubeste sau nu…Tin sa mentionez ca i-a fost frica sa-mi spuna pentru ca in trecutul nostru eram o persoana agresiva verbal si credea ca nu am sa o las ( nu sunt deloc mandru in privinta asta dar m-am schimbat radical de atunci ! )
Am innebunit cand am auzit, mi s-a pus un gol si o apasare in stomac de-mi venea sa vars tot!!!
Ne-am pus pe scaun si am inceput sa discut cu ea problema..curiozitatea mea a fost ca am aflat si alte chestii ce le facuse ea , spre exemplu: se simtea atrasa de alte persoane si in trecut si in prezent..de vreo 2 ori a iesit pe la spatele meu cu altcineva..se ferea mereu sa ma uit la telefonul ei etc..
Sa revenim..am discutat noi ce am discutat si am scos-o pana la urma la capat ( cel putin asa credeam eu, fraierul de mine !!! ) a ramas sa ne mutam impreuna, sa facem lucruri noi , sa experimentam unele chestii si asa mai departe.. eu, prost si orb fiind a crezut-o dar in sinea mea simteam ca ma macina ceva..iar ieri am asteptat-o sa iasa de la munca sa iesim la o plimbare..la un moment dat ii pun intrebarea ‘ de ce acum 2 zile ma ignorai, ma respingeai.. iar ieri cand ai venit acasa de la munca ai sarit pe mine sa ma iei in brate sa ma imbratisezi sa ma pupi si sa ma alinti? ‘ iar ea raspunde ‘ nu vreau sa ti-o dau iar la cap..’ dupa 10 minute mi-a zis ca a facut-o doar sa ma faca sa ma simt mai bine si ca nimic nu s-a schimbat intre noi de acum 2 saptamani cand vroia sa plece…am inlemnit cand am auzit si m-a luat iar o depresie puternica..ma trezesc noptile trist, am vise cu ea in care ma inseala si simt o agonie de nedescris…( ma refera de 2 saptamani incoace)
Inca stam la parintii mei acasa… in acelasi pat..dar sunt constient ca nu o sa mai fie pentru mult timp si este foarte dureros..astazi pentru prima oara in viata plangeam in timp ce mancam si sunt la pamant…sunt dat total peste cap…Ma gandesc mereu la ea, in camera noastra avem atatea lucruri care ne reprezinta pe noi doi, o vad peste tot in ce fac in ce zic..sunt distrus…
Unii oameni sunt asa de orbi la iubire, asa de nepasatori si inconstienti…iubirea este gratis este adevarat este reala este ceva nemaipomenit si nemaintalnit…pfffff o iubesc enorm enorm enorm de mult!
Ma bucur ca v-am impartasit ceea ce simt…poate voi reveni cu noi lucruri, cine stie
Apropo, mi-am facut o minilista cu lucruri luate de aici si din capul meu pe care sa le fac sa pot uita, sper sa ma ajute..am nevoie
Va multumesc!
Mike eu am un copil de 5 ani cu ea 10 ani împreuna si ea gata nu ma mai iubește nu ma mai vrea sunt Dușmanul ei nu mai vrea sa stea la cratiță mi-a zis cel mai des si căsătoriți suntem ei nu-i pasa de toți ani petrecuți împreuna ca a fost un coșmar si cel mai tare a fost ca a vrut sa înceapă o relație cu cineva am vb cu acel cineva i-am spus totul despre noii ia la păcălit pe băiatul ăla cai divorțată ca un ca alta la ajutat cu banii sa vina in țara in care suntem noii fără sa stiu eu nimic am vb toți trei eu ea si băiatul ăla el a zis ca nu se bagă in asemenea situați ea imi vb urat si de toate are un comportament foarte ești afara din comun cu mine si eu am doar suferința plang dsa ne împăcăm ca ea vrea divorț sa ma ierte poate am greșit da nimic ea ma amenință cu divorț că-mi ia băiatul si pleacă nu pot trai fără ei sufăr foarte mult foarte imi iubesc copilu ca pe ochi din cap dar si pe ea o iubesc si nu cred ca as putea sa se întâmple ce vrea ea datimi un sfat ce sa fac ca sunt disperat va rog…
Buna Aron!!!Și eu trec prin aceiasi drama!Numele meu e Ana!Am un copil superb de 5 anișori!De un an nu ma mai inteleg cu soțul!Suntem impreuna de 8 ani și avem un băiețel de5 anișori!Recent am descoperit în telefonul lui poze cu o altă femeie!Mi ă venit greu sa cred ca ar putea iubi o altă femeie!Se comporta foarte urat cu mine ,ma jigneste si invata copilul sa ma urască!Mi am propus sa imi iau copilul si bagajul si sa ma mut!Fiind în altă țară este un pic mai dificil în condițiile în care el a cheltuit toate economiile noastre!Dar nu ma las!Întotdeauna am fost si voi fi o luptătoare!Nu imi este usor ,dar nici nu pot accepta situația!Câteodată în viața se mai întâmplă sa cădem jos,dar după nori iese si soarele!Va doresc numai bn!
Salut Andrei. Ma numesc Cristian. Am deschis aceasta pagină pentru că, și eu la rândul meu sufăr enorm acum. După soția mea. Sunt 9 ani de când suntem împreună, ani frumoși cu bune și rele. De trei ani ne-am mutat în Bruxelles în căutarea unei vieți mai bune. Însă, poate ca lipsa persoanelor din țara, ma refer la familie, prieteni, stresul ce vine când trăiești într-o țară străină ne-a smuls din armonia ce exista înainte. Însă, amândoi continuam să luptăm ptr căsnicia noastră. Din păcate inevitabilul s-a produs. Soția, care de două luni aproximativ era tot mai rece, mai distanta îmi spune ca ar vrea să cunoască și alte persoane, ar vrea să-și schimbe viata. Ce sa zic , după crăciun 2016 , de fapt cu doar zile înainte de anul nou mi-a spus ca are pe altcineva si…asta este. Sufăr enorm acum, de 5 zile nu pot manca nimic și, în minte este numai ea. Mai rău este când ajung acasă, as vrea sa fac orice sa mi-o aduc înainte pe ea, soția și frumosul ei suflet. O văd în mintea mea cum este cu acea persoană si înnebunesc. Simt ca mor. Și mi-e frică ca după serviciu sa știu singur în casa. Asta m-ar omorî. Însă, încerc sa supraviețuiesc, și, sper ca bunul Dumnezeu să fie alături de mine. Și eu de asemenea sa ma ajut și să-mi repar sufletul…. O zi bună îți doresc.
Skyline …tocmai ce mi-am parasit fosta iubita dupa o relatie perfecta din cauza unei boli incurabile pe care ea a descoperit-o in urma cu 4 ani @choree huntington@ .am iubit-o din suflet si inca o mai iubesc numai ca nu am mai putut face fata iesirilor necontrolate pe care ea le facea cu toata lumea,iar eu incercam mereu sa o protejez,sa am grija de ea…pur si simplu ajunsesem sa bat lumea pe strada din cauza ei:((( ma doare inima ca iubirea noastra perfecta s-a terminat din cauza unei nenorocite de boli si nu din cauza @geloziei,tradarii,neancrederii sau mai stiu eu ce alte motive au scris unii pe aici,jigniri@ a fost femeia mea perfecta ,pe care nu cred ca o voi mai inlocui vreodata:(( iar la faza cu @sport muzica,filme,alte tampenii nu cred ca ma ajuta deoarece eu nu sunt materialist, am skill necesar ptr pasiunile mele si imi este deajuns…o sa imi rezerv 44 de zile de plans poate asa o sa mai imi treaca durerea…pacat ca fosta mea iubita nu mi-a gresit cu nimik ,iar eu voi incerca sa o respect si mai mult:(((urmatoarea nu cred ca va mai exista deoarece e f greu sa intruneasca calitatile pe care le-a avut fosta mea iubita…Peace
Salutare !
Nici nu stiu cum sa incep…Tocmai ce am fost parasit dupa o relatie de 4 ani si 4 luni, chiar cu cateva zile inainte de ziua mea……(WOW)…nu inteleg cum a putut sa fie atat de cruda,indiferenta,nepasatoare…..cand la inceputul anului am cerut-o, si i-am spus esti sigura ca asta iti doresti?????, ea : DA!!!…bineinteles eu imi doream sa o cer dar vroiam sa stiu daca si ea isi doreste la fel…..anul acest trebuia sa facem cununia civila:(,..au trecut 3 saptamani de cand m-a lasat, dar eu nu-mi pot lua gandul de la ea…i-am dat block pe fb dupa 2 zile am scos-o, dupa cateva zile iar i-am dat block si dupa o saptamana iar am scos-o , ca simteam nevoia sa vorbesc cu ea:(((..ma linistesc cand vorbesc cu ea, nu mai ganduri „negre”…serviciul nu ma ajuta deloc, deoarece nu fac mai nimik, doar stau la un birou si cantaresc niste masini,am acces la internt , intru pe fb si o vad online si incepe chinul…chiar nu stiu ce sa mai fac:(. Ma tot intreb de ce m-a lasat???,dintr-o simpla cearta???, vi se pare normal???, eu nu cred:(….eu cred ca are pe altcineva ca altfel nu-mi explic schimbarea asta radicala. Recunosc ca nici eu n-am fost usa de biserica,i-am gresit foarte mult la inceputul relatie ( in primele luni ). Tocmai zilele astea si-a cumparat masina, masina care o era in plan sa ni-o cumparam cu banii care i-am strans amandoi…nici nu v-a puteti imagina prin trec eu acuma……mi-as dori sa………:-j, ea imi reprosa ca nu mai iesim in oras,ca nu ne mai plimbam etc…dar erau numai minciuni,pentru ca ea mergea si sambatele la lucru la fel si eu ca sa strangem bani pentru nunta si masina…nu inteleg de ce spunea asta?!….si cea mai mare durere a venit ieri cand mi-a zis : Ca nu mai simtea nimic cand faceam dragoste cu mine, si de multe ori facea doar ca sa fiu multumit….si ca nu ma mai iubea la fel de mult ca la inceput…:WTF:((…..cum poti sa fi chiar asa?!…..ea isi dorea acum cateva luni sa ne mutam impreauna,sa facem nunta si sa facem copii…….de ce a zis toate astea????, de ce?????. I-am fost alaturi tot timpu si o iubesc din toata inima mea, nu stiu cum sa imi omor timpu, sa nu ma mai gandesc la ea…mie si rusine la 25 de ani sa ii spun la mama ca nu stiu ce sa mai fac:((. Sincer nu le mai inteleg pe fetele din ziua de azi,daca fostul ei prieten o amenintat-o ca o bate cand o prinde ca s-o despartit de el, or fost probleme mari…parintii ei or sunat la politie……..si cum se face: ca TOCMAI IN ZIUA CAND IMI SUSTINEAM PROBA ORAL PENTRU LICENTA, ea vorbea cu el prin mesaje………………………..WOW,va puteti imagina???,si nu 1,2 mesaje….or fost undeva la vreo 15…..eu eram stresat si aveam emotii si ea????…:-j….eu nu m-am atins niciodata de ea si nu ma voi atinge de vreo fata,nu sunt genul…..in fine a trecut faza cu licenta si am iertat-o….dupa care iar mi-a facut-o cu coleg de la lucru, s-a despartit de mine cateva zile….ea vb cu baiatu ala ,si ma mintea in fata:-j…intr-o zi chiar s-au intalnit dupa ce am condus-o eu acasa:(….a trecut si asta:-j……ideea este de ce trebuie sa o iubesc eu atat de mult pe fata asta???,si cum sa fac sa o uit:(….sunt constient ca e mai bine asa pentru mine,din tot raul e si un bine……dar mie frica sa nu intru in depresie si sa fac vreo prostie:((….ma poate ajuta cineva si pe mine?!
Și eu sunt în bezna disperării! La mine este mai complicata povestea, deoarece sunt în Germania, am un copil de 10 ani și 14 ani de căsătorie! Ne-am căsătorit din dragoste, nu am fost acceptata de pari net lui pentru simplul fapt ca veneam din România, am trăit momente intrate, el student și eu într-o tara străină alături de el doar din iubire și devotament! Ne-am căsătorit la 3 luni după ce ne-am cunoscut, după 2 anii s-a născut băiețelul nostru care are acum 10 ani. Totul era aproximativ armonios ( exceptând micile certuri banale din orice relatie) avem firma noastră, ne permiteam sa călătorim sa avem o viata minunata, dar iată ca nimic nu e veșnic și sigur 100% în viata noastră! Simțeam ca ceva se schimbase de ceva timp, dar nu știam ce. Eu nu am controlat pe nimeni niciodată mi se pare degradant, începusem sa fiu puțin nedumerita, vroiam sa ma ia în brate, dar o făcea oarecum forțat, se vedeau oarece grimase pe fata lui. Eu în loc sa fiu dragastoasa cu el, ma distanta și eu, credeam ca este stresat din cauza firmei, nici nu ma gândeam ca el ar avea pe altcineva și ca nu ma mai iubește! Eu L-AM ÎNTREBAT ÎNTR-O seara ce se întâmplă cu el, are pe altcineva, etc. etc. MI-A SPUS CA IUBEȘTE PE ALTCINEVA, IAR PE MINE NU MA MAI IUBEȘTE. L-AM RUGAT SA SE MAI GÂNDEASCĂ, SAU SĂ-MI DEA O ȘANSĂ SĂ NE ÎMPĂCĂM, SA INTRAT CA ȘI EU ÎL IUBESC, CA AVEM UN COPIL DE 10 ANI ÎMPREUNĂ, CARE NU ARE DREPTUL SA SUFERE, UN COPIL NĂSCUT DIN IUBIREA NOASTRĂ! Ce credeți ca mi-a răspuns? CA O ALEGE PE EA. ca el vrea să-și trăiască tinerețea, viata, ca el simte ca are încredere în el, ca are energie, etc. De acum o săptămână de când s-au întâmplat toate astea, nu am făcut decât sa ma înfurii pe el,sa încerc sa îl rănesc, sa ma rănesc singura (verbal) sa îl ameninț, dar de-abia ieri mi-am dat seama de altceva, am avut o revelație! Nu ii putem schimba pe ceilalți, dacă ei au ales altceva și cred ca decizia lor e corecta, trebuie sa le o respectam. Ce facem cu noi ?? Cu golul din noi, cu durerea, cu singurătatea? CRED CA TREBUIE SA AVEM PUTEREA SA ÎNCERCĂM SA MERGEM MAI DEPARTE. Și eu sunt pur și simplu năucita de soc, dar numai exista cale de întoarcere, Apropo la mine e o situație super nașpa, ca trebuie sa locuim împreună din cauza copilului. Bineînțeles ca nu dormim în același pat, dar ne vedem prin casa! Sa va spun cum procedez eu acum sa rezist? ÎL IGNOR, PUR ȘI SIMPLU ÎL CONSIDER MORT! PENTRU MINE A MURIT!
Imi place foarte mult ce ati spus! Din ce am apucat sa citesc pana acum, povestea dumneavoastra este exemplu pentru noi toti ca, indiferent de statutul relatiei acest lucru se intampla… Nu exista decat doua parti. Cel ce renunta si cel ranit. Insa cel ranit trebuie sa se vindece. Trebuie sa accepte despartirea, sa treaca peste, sa se bucure de tot ceea ce a fost si sa mearga spre un nou destin. Cat de mult incercam sa reparam o relatie care a ajuns in aceste punct, al despartirii nu o sa ajunga la inceputuri. Deja este consumat, totul! TREBUIE SA FIM TARI, SA ACCEPTAM SINGURATATEA DE MOMENT SA NE BUCURAM DIN NOU DE TOT CE A FOST, DAR SA PUNEM PUNCT. Multa putere de a va creste copilul. ✌
Am ajuns in ziua in care i-am pus numarul in lista de respingere automata,ultima solutie sa nu o mai sun,sau sa-i dau mesaje.Vreau sa treaca timpul si daca e menit sa ramanem impreuna,(so be it).Mai jos va povestesc putin despre ceea ce am crezut eu ca este „iubirea adevarata” si daca nu e tarziu pentru S,poate intelege ceva.
).Cum am spus,tineam legatura cu ea,vorbeam odata,de doua ori pe zi,cateva mesaje.Dupa cateva saptamani i-am propus sa ne intalnim (da,eu am propus).Era normal din pct-ul meu de vedere,o mai iubeam inca si acuma o iubesc,dar vad altfel lucrurile.Ne-am vazut,am mancat ceva impreuna in masina,am condus-o acasa,am mai vb.putin apoi a plecat.A doua zi ma simteam mai rau (psihic) decat,cand mi-a zis ca totul e gata.Doua zile ma durea inima,nu eram in stare de nimic,am avut cu cine sa vorbesc la telefon,sa-mi mai ridice moralul,la un moment dat imi veneau ganduri de:sa-mi tai venele sau sa le las sa creasca,acuma rad in hohote cand imi reamintesc :)))))).Am intrat pe „gogule” si am inceput sa caut despre cum sa o recuperez,ce trebuie,ce nu trebuie sa faci,ma gandeam ca pana-i stromeleagul nu o sa fiu in stare sa fac asa ceva cu ea,apoi incet incet m-am ambitionat sa fac asa ceva,adica sa fac total diferit de ceea ce simteam.Cateva zile nu am sunat deloc,ma cautat ea primele 2-3 zile,apoi vazand ca nu o bag in seama a incetat sa ma mai caute,dupa mai bine de o saptamana,o sun,era la pamant psihic,mi-a zis ca are treaba si ma suna ea cand poate,nu m-a mai sunat in ziua aceea :),ma asteptam.M-a sunat a doua zi sa ma intrebe daca sunt bine si ce s-a intamplat,i-am zis ca,nimic i se pare ei,eu nu am patit nimic,ma tineam tare pe pozitie,dar numai eu stiam ce e in sufletul meu.ne-am mai intalnit odata de atunci tot din dorinta mea,dar nu a fost bine.Am ajuns la concluzia,ca trebuie sa las timpul sa le rezolve pe toate,asa ca m-am ocupat de mine,am inceput sa fac ceea ce nu am mai facut de foarte mult timp si ce-mi doream sa fac,am inceput sa ies prin oras singur,prietenii sunt plecati dincolo,nu am avut cu cine sa ies,sa-mi reinnoiesc garderoba,sa intru in vorba cu femei (domnisoare,doamne,femei)sa comunic cu ele,imi caut alt loc de munca,sa ma gandesc mai mult la mine,ma mai gandesc si la ea,doar inca mai tin legatura cu ea,dar nu stiu pana cand,vorba accea,boala multa,moarte sigura,trebuie sa vina momentul sa ma hotarasc 100% sa nu o mai caut si sa-si vada fiecare de viata lui.
).Daca e sa vina inapoi o sa vina,sau o sa va intalniti intamplator,sau o sa te sune,sau o sa-ti dea un mesaj,sau un e-mail.Eu o sa-i dau mesaje de sarbatori si de ziua ei si cam atata,o sa las timpul sa treaca.Capul sus ficiori,viata nu s-a oprit la fosta,sunt multe altele care abia asteapta sa va cunoasca,vorba aceea dar putin schimbata,daca tu nu ma vrei,nici eu nu te mai vreau :).
Va suna cunoscut vorbele astea:Simt ca ma sufoca relatia,Nu mai am sentimente pentru tine,Nu e vina ta,e vina mea? Ei bine,dupa aproape 2 luni de cand le-am auzit am inteles,dupa ce am citit multe commenturi pe multe site-uri ca majoritatea femeilor le folosesc cand vor sa se desparta,cand nu mai simt atractie pentru persoana respectiva.Am citit aproape tot ce e pe net in romania despre,cum sa o faci sa se intoarca,in mare toate zic la fel.Ce trebuie sa intelegem cu totii este ca femeile gandesc majoritatea la fel,iar barbatii majoritatea altfel decat ele :).
Ce am facut eu dupa peste 10 ani de relatie,dupa ce ea a zis,vreau o pauza,ajunge:la inceput,ca majoritatea,nu am inteles ce se intampla,desi observasem unele semne din timp,dar fiind prima mea dragoste adevarata si neavand experienta necesara ce sa fac in acest caz,am lasat de la mine,am zis sa-i fie ok ei,poate-si revine,desi mai aveam si eu momente cand cedam si ii reprosam ca s-a schimbat,nu mai e ca inainte,dar nu am facut nimic in privinta asta,incercam doar sa vorbesc,cu ea,nu era genul care sa vorbeasca despre.deci inevitabilul s-a produs,neaparat sa se intample fata in fata,nu telefoane,mesaje etc.Nu intelegeam de ce,am intrebat-o dintre toate problemele din viata ei de ce a ales sa se desparta tocmai de mine,a zis ca nu mai poate,bla,bla,bla,mi-am luat 99% din lucruri si am plecat,au ramas cateva pe care nici in ziua de azi nu mi le-a dat desi ne-am mai intalnit de atunci.Problema,sau nu stiu daca era o problema,a fost ca nu citisem nimic despre despartiri/recuperari in primele zile si pot spune ca am actionat cum simteam.Nu i-am cerut sa ne impacam,nu i-am cerut alte explicatii,am tacut si am suferit in mine (si eu sunt om,nu
Deci ficiori care sunteti in situatie asemanatoare,o parte din rezolvare este sa va ocupati cel mai mult de voi,schimbati-va comportamentul,faceti ce nu ati facut pana acuma,uimiti-va si pe voi insiva,va va ajuta sa treceti mai usor peste.Era o faza intr-un episod din La`s Fierbinti,cand nevasta lui Firicel si a celui cu caciula si cu nasu mare,o invata pe Gianina cum sa se comporte la o adica daca se ia cu Giani:daca el vrea ceva,tu vrei altceva,daca el merge undeva,tu vrei sa mergi altundeva,daca la el e alba,la tine e neagra etc,sa faca exact opusul.Nu are rost sa stati sa va plangeti de mila,sau mai rau sa plangeti de mila de fata cu ele,sau alte faze de genul asta,o sa decadeti ca imperiul otoman.Aici la faza ca sa-i acordati pauza necesara,trebuie acordata,dar depinde de fiecare cum si cat va dura,daca planeta este sa lucreze pentru voi se va intoarce la tine,daca nu,NU.Si eu am suferit,inca sufar,rana se inchide foarte greu stiu,dar nici sa ramai numai cu gandul la ea nu e o solutie,am trecut prin asa ceva,stiu cum e.Lucrati la voi insiva,sa cresteti ca barbat,nu degeaba se zice,ca un sut in fund este un pas inainte.Si eu eram varza a la Bruxelle,cand nu stiam ce ma lovit,dar cititnd unele commenturi sau articole,usor,usor am inceput sa trec peste,da si eu credeam ca nu o sa ne despartim niciodata,ca o sa ne iubim pana la adanci batraneti,dar uite ca nu e asa,femeile simt altfel dragostea,au nevoie provocari,sa le surprindeti… (pana la urma nici nu stii exact ce e in capul lor
P.S.Nu incercati sa va mai intalniti cu ele o vreme buna,din propria experienta va spun ca,apoi doare foarte tare,simti ca nu o mai poti recupera.Nu va aruncati intr-o relatie noua,doar sa-i demonstrati ca nu v-a afectat despartirea,mai rau va faceti.Puteti sa cunoasteti femei,sa vorbiti cu ele,dar pana cand nu esti pregatit nu faceti alti pasi,te-ai minti singur,cel putin eu asta am sa fac.Revin cu noutati.plus o vorba de duh din copilarie:Ce esti tu,barbat sau tufa? :)”Succesuri” si redescoperiti-va ca barbati.
Buna The Buffon….Am citit tot ceea ce ai scris. In mare parte iti dau dreptate, insa in unele aspecte nu sunt de acord cu concluziile tale. Mai sus am scris franturi din amara mea poveste pe care o traiesc in zilele de astazi. Sufar si sufar enorm dupa un baiat de 30 de ani care fara scrupule ma calca in picioare cu indiferenta lui spunandu-mi cu nonsalanta ca nu ma mai iubeste si xa a inceput ceva cu altcineva si replica” desi sunt cu ea, eu tot la tine ma gandesc”. Crunt, nu? Tin sa-ti spun ca nu doar barbatii sufera si femeile sunt nemernice, ci si femeile sufera dupa nemernicii de barbati. O sa mai scriu. Acum astept o veste de la cineva care imi citeste povestea.
Si daca se poarta cu atata indiferent cu tine, de ce te mai gandesti la el ? Nu-ti dai seama ca nu insemni nimic pentru el ?
Nu inteleg de ce femeile/fetele au tendinta de a se intoarce la barbatii care s-au purtat urat cu ele ? Sunt atat de ierzistibili ?
Nu merita sa intalnesti un altfel de barbat ? Care sa.ti ofere atentie, iubire, devotamen, nu doar indiferenta si lacrimi ?
Eu nu am urat vreodata o fata de care m-am despartit, dar cand am stiut ca ele mi-au gresit, mi-am dorit sa ies imediat din viata lor. Asta pentru ca mi-am dat seama ca ori de cate ori s-ar fi intamplat ceva ( certuri, reprosuri, gesturi urate ), chiar daca ne impacam si totul era in regula pentru un timp, inveitabil s-ar fi intamplat la fel mai taziu.
Am invatat ca atunci cand ceva nu merge, trebuie sa renunti. Daca vezi ca nu te mai vrea, trebuie sa pleci tu prima, nu sa te rogi de el sa va impacati, pentru ca atunci va crede ca esti nebuna dupa el si ca va putea face ce vrea din tine.
Nu trebuie sa fii carpa nimanui, o solutie de rezerva sau subiectul indiferentei cuiva.
29.02.2016…..ieri se implineau 7 luni de cand eram impreuna….si tot ieri a fost ultima zii in care l-am vazut…ultima data cand l-am sarutat…ultima data cand am facut dragoste….si a plecat…pentru ca nu e fericit si pentru ca nu ma face fericita….a fost ultima seara in care am adormit cu capul la el pe piept…..in bratele lui…..il iubesc enorm…..plang intruna…..nu pot manca nimic…am un nod in gat….si ce frumos era tot….vreau sa ma trezesc din cosmarul asta….fumez tigara dupa tigara…..nu ma pot ridica din pat…….e foarte greu…..ajutorrrrr……vreau sa mor…..doar ca nu am destul curaj……si nici nebuna nu sant…. cine are chef de povesti….si are chef sa asculte un om cum isi plange de mila….ma gasiti pe fb…aida otilia….scuze ca v-am ocupat spatiul si timpul
cine este EL…. cine este EA …niste straini – dar MAMA , SORA , FRATELE ,de ce plangeti dupa straini….
Buna. In incercarea disperata de a nu ma uita mereu in trecut si din teama de a nu ma izola complet de oricine am ajuns sa citesc acest articol si chiar unele dintre multele comentarii care curg aici de ani de zile. Situatia mea este una dificila si putin diferita de ceea ce am citit pana acum, de aceea as dori sa mi se ofere cat mai multe opinii, sfaturi (apelez chiar si la psihoterapie daca este nevoie).
Relatia mea a inceput in jurul lunii iulie a anului trecut, undeva in SUA unde ma aflam datorita unei mobilitati. Persoana in cauza este cetatean roman, stabilit acolo de aproximativ 3 ani de zile. La inceput credeam ca e o joaca si ca se va termina in cateva saptamani, dar lucrurile au evoluat inexplicabil si am mentinut relatia pana la finalul mobilitatii mele (luna octombrie). Desi, fiind o persoana extrem de geloasa, si avand cateva certuri nesemnificative, relatia si sentimentele au devenit ireal de puternice, iar dorinta de a ramane impreuna crestea pe zi ce trece. Astfel am decis ca dupa plecarea mea sa continuam ceea ce am inceput si sa vedem unde ajungem. Momentul separarii din aeroport a fost cel in care am fost loviti amandoi de realitate, in care teama, durerea si regretul au inceput sa se instaleze incet, incet in sufletele noastre.
Au trecut 4 luni in care nu am incetat nici macar o clipa sa ne iubim, sa nu abuzam de retelele de socializare si sa nu discutam ore in sir prin apeluri video. 4 luni in care am avut situatii extrem de dificile, despartiri si impacari continue, promisiuni de rezolvare a neintelegerilor si putere de a trece peste orice pana la momentul revederii (pentru ca da, in tot acest timp, in ciuda faptului ca el a fost nevoit sa se mute dintr-o parte in alta si in ciuda stresului si efortului meu de a putea ajunge iarasi acolo, am reusit sa gasim o portita prin care eu sa revin in luna octombrie si sa ne reluam viata oriunde ar fi nevoie).
Doar ca odata cu trecerea timpului, situatia dintre noi pare sa se fi degradat treptat, poate din cauza numeroaselor certuri, despartiri, impacari sau a distantei… Eu am inceput sa traiesc cu o teama continua de a nu il pierde (fapt pt care am devenit mai geloasa decat inainte, crezand ca asa ceva nu este posibil, am pierdut increderea in el si in promisiunile lui). El, pe de alta parte, a ramas la fel de increzator ca toate vor merge precum am planuit. In ultima luna insa, am simtit ca lucrurile nu mai sunt deloc ca la inceput, o racire fata de mine si o chiar nepasare fata de sentimentele mele. Ultima noastra discutie de acum o saptamana a fost o cearta teribila din care a degenerat aceasta despartire. A facut exact ce stia ca nu imi place si ca a reprezentat motiv de cearta de multe ori in trecut. El insa nu intelegea greseala lui, a folosit pt prima data un ton agresiv si mi-a spus ca nu sunt suficient de matura sa inteleg faptul ca inainte de noi, fiecare a avut o viata pe care nu o poate lasa balta. Apoi ne-am invinuit reciproc cum ca fiecare ar avea pe altcineva si asta a fost ultima discutie….Nimeni nu a zis nimic de atunci. Credeam ca 1-2 zile de tacere sunt din orgoliu, dar o saptamana? Asta nu inseamna nepasare? Dupa toate certurile, desi vina mea sau vina lui, eu am fost cea care a revenit mereu si cu dorinta de a lupta pt ceea ce ne-am propus (nu a mai fost vorba de orgoliu). Sa fie oare temerile si paranoia mea justificate si sa fi gasit intr-adevar alta persoana? Sau doar un orgoliu prostesc?Sau chiar nu intelege ca a gresit? Mereu am considerat ca pt a duce la bun sfarsit aceasta perioada si a ne revedea in aceeasi formula, e nevoie ca fiecare sa faca multe compromisuri. Cel mai adesea legate de obiceiurile noastre care s-ar putea sa deranjeze sentimentele celuilalt atata timp cat nu putem fi unul langa altul. E un mod corect de a gandi sau complet eronat? Desi a fost vina lui si eu am ales sa punem capat, nu pot sa nu ma gandesc la cate momente frumoase am avut, prin cate neplaceri am trecut si ne-am sprijinit. Ce ar fi cel mai bine sa fac? Sa dau uitarii toate planurile? Sa le urmez chiar si fara el?
Ma numesc Daniel si o sa va spun povestea mea pentru a reusi sa ma descarc un pic. Sunt intr-o relatie de 9 ani care ca mai toate relatiile a continut si momente bune si momente rele. Necasatoriti.
Locuim impreuna de 8 ani in aceeasi casa si ma gandesc ca a intervenit monotonia.. Din cauza servicilui, a facultatii , a diferentelor de gandire si comportament intre noi , a intervenit raceala.
Partenera mea a fost trimisa cu jobul 3 luni in alta tara si de acolo a inceput totul sa fie negru. Vorbeam mai putin, raceala in tot ce spuena sau vorbea si chestii din astea. Am fost de Craciun 2 saptamani in vacanta la ea si totul a fost minunat ..iubire multa , sentimente , o caldura sufleteasca de nedescris. La 2 saptamni dupa toate lucrurile astea a spus ca nu mai merge si ca amandoi stim ca nu ne inghitim unul pe celalalt. A spus asta pentru ca aveam certuri dese de la bani, cine contribuie in casa, nu iesim destul, nu avem prietenii potriviti etc.
Sunt constient ca relatia nu mai era ce a fost odata dar eu o iubesc la fel ca in prima zi si imi plang noptile si nu mananc de o saptamana.
Dupa ce s-a discutat despartirea am vrut sa ii fac o surpriza si mi-am luat un avion si am plecat la ea in vizita fara sa stie. Mi-am luat hotel pt ca nu am dormit impreuna cat timp am fost acolo. Vreau sa va spun ca totul a degenerat intr-o suferinta pentru mine, si o serie de nervi pt ea.. Si asta pt ca ea vrea sa se ocupe de cariera acum si vrea altceva de la viata. Imi zicea ca venirea mea acolo i-a incurcat planurile, ca avea intalniri cu noii prieteni si colegi de munca, ca avea planuri sa isi caute alt job si chestii din astea. Dupa 4 zile de certuri , eu am realizat ca nu e momentul potrivit sa discutam despre viitorul nostru pt ca ea este instabila emotional in momentul acesta. Asta a mai linistit-o si ultimele 2 zile petrecute acolo au fost ok, cu iesiri la restaurant si in parc in care amandoi radeam si ne simteam bine.
Ma intorc inapoi in tara si bucuros ca poate facem lucuruile sa mearga am luat o vechitura de telefon de al ei sa il folosesc pt a comunica cu ea de pe o cartela ieftina pt sunat in alta tara.
Dupa ce am activat telefonul , faceboockul ei si-a facut update …. Ultimul mesaj era de la o alta persoana si l-am citit.. Dupa 3 minute in care am citit toate conversatiile care le-au avut ..mi-a fost destul de clar ca a fost infidela si ca aveau o relatie . Dupa ce am confruyntat-o a recunoscut si a spus ca s-a intamplat si ca oricum noi nu suntem ce eram odata … Va spun cu mana pe inima ca i-am spus ca o iert si ca nu iau in considerare pt ca da ..are dreptate ..fiecare a avut partea lui de vina in deteriorarea relatiei ..dar eu o iubesc ca ochii din cap ..si astazi in ziua in care va scriu am facut 9 ani ..aniversarea noastra. Astazi stau cu un inel de logodna pe masa intr-o cutiuta pe care trebuia sa il ofer ei. Nu pot sa va spun cum ma simt ..distrus, nu dorm,nu mananc, am slabit 8 kg in 2 saptamani, nu pot lucra , nu pot face nimic… Merg la psiholog 2 sedionte pe zi si am realizat greselile mele in trecut si acum cand incerc sa ma schimb nu vrea sa creada si sa ne mai dea o sansa… Nu stiu ce sa fac pt k vb zi de zi pe skype dar ea spune ca o facem pt ca eu tot insist nu ca ea chiar vrea lucrul asta … Incerc sa ii arat ca ne putem repara greselile trecutului si sa ne facem viitorul diferit… Nu trebuie sa lasam trecutul sa ne influenteze viitorul.. dar ea nu vede lucrul asta si nu il crede..
Astazi trebuia sa fie cea mai frumoasa zi din viata noastra in care 2 drumuri sa devina unul singur presarat cu trairi frumoase si planuri de viitor , dar este cea mai urata zi de pana acum pt ca nu cred ca mai am sansa sa ii arat ca m-am schimbat si ca pot face viitorul nostru frumos.
Cei care sunteti in situatii asemanatoare imi puteti scrie pe facebook Daniel Bahrin (Horsens)
Hei . Buna tuturor. Am citit și iar am citit și ma regăsesc aproximativ în toate poveștile. Am 23 de ani și ma lăsat iubitul de 5 luni și jumate după o relație de 5 ani (am stat în aceeași casa) . Și am momente când sunt bine și momente când simt ca mor! Greșeală a fost ca noi am ținut legătură în timpul în care an fost despărțiți acum am 2 zile de când nu am vb cu el. Și chiar dacă ma doresc rău nu vreu sa mai vb cu el. Dar frate într-adevăr doare rău. Îl cunoști de la 15 ani am avut o relație de 9 luni când aveam 16 ani neam despărțit dar în perioada de 2 ani și ceva eu lam iubit mereu și de fiecare data când venea acasă în România ne vedeam. După un an nu neam văzut nu prea am vorbit și destinul nea făcut sa ne împăcat după mult timp. Și am stat 5 ani. Nu înțeleg acasă este obsesie sau iubire. Știu doar ca nu reușesc sa merg mai departe uneori. Aveam atâtea planuri cu el o familie o casa. Am investit întrebați asta timp bani iubire etc. Tot iam dat lui . Pana și familia m-am dat-o la o parte și nu ii mai sunam șau nu le trimiteam bani din cauza ca ma gândeam ca ne trebuie noua. Fiind singura care muncește. Am găsit mult amândoi fata unu de celalalt dar neam iubit mult. Doar ca eu as fi vrut sa continui chiar dacă știu ca va fi foarte greu sau poate fi și mai rău în timpul relației. Deși în sufletul meu știu ca e mai bine așa. Dar repet. Doare ca naiba. Și la 23 de ani ai mei sa stau sa sufăr sa plâng sa ma consum pt un băiat nu îmi convine. Numai ca nu știu cum sa ma desparte de amintirea lui și de gândurile care le am. Ocât încerc nu pot. Am 24 de ore de când nu dorm și încă nu mi-e somn. Chiar și eu aveam /am gânduri sinucigașe. Dar nu am curaj. Și ma gând la familia mea. Eu vreu sa îmi trăiesc viata sa îl uit sa nu îl mai vad chiar îmi doresc. Dar nu știu cum sa o fac. Îți oferi viata în palmele celui care îl iubești și el renunță asa frumos.. deși am 23 de ani am trecut atâtea pana acum și lângă el ma simțeam. Protejata. Iubita . Și iam dăruit totul și am rămas fără nimic. Simt ca nu am sens. Ma simt ca un cacat în ploaie la.23 de ani. Și sunt conștientă ca am toată viata înainte și pot găsi pe altcineva dar eu nu mai vreau sa iubesc. Chiar am nevoie de un psiholog pentru ca nici eu nu ma mai înțeleg. Eu zic ca e mai bine sa iubești cu limita și sa nu lași pe nimeni sa ocupe toată viata ta. Aici cam toată lumea avem aceleași sentimente. Și mama mea a fost lasă de tata cu 2 copii si fără bani de mâncare și nimic și ea a putut trece peste asta fiind acum 10 12 ani în urma și cred eu ca după 1 an sau 2 a putut depăși perioada. Menționez tață a fugit cu o alta femeie măritata și a fost anunțată de soțul acelei femei. Și acum îmi aduc aminte cat de distrusa era în momentul în care nea zis mie și fratelui meu. Era terminata. Și eu la 23 de ani nu pot sa trec peste? Nu înțeleg ce am. Știu ca îl iubesc doar atât! Am obosit foarte mult și chiar am impresia ca moare tot în sufletul meu. Vreu sa îl uit și nu știu cum.
Salutare!
Toți cei care am postat aici câteva rânduri știm ce înseamă suferința. Este ok sa doară, nu suntem de piatra, însă noi alegem dacă ne transformam în fantome ale unor relații eșuate, pline de amărăciune și venin sau dacă trăim prezentul, în speranța că putem să devenim ceva mai bun decât am fost. Putem sa facem un bine pe lumea asta, oricât de mic…
Putem sa ne bucuram de soare, de ploaie, de tot ce natura ne oferă… Sau putem sa jelim… Să îi ranim astfel pe cei ce ne îndrăgesc (familia, prietenii, colegii șamd) și sa renunțăm la viata…
Dacă ai mai avea doar 12 luni de trăit, ce ai face??
Mirela, nu te cunosc, poți să fii extrem de nesuferita în realitate, însă greșeala pe care o faci tu, eu și foarte mulți din cei care ne regăsim pe aici este aceea ca iubim „prea mult „… Este un fel de „afecțiune”
Asta se traduce prin disponibilitatea noastră fără margini, prin toleranta, prin tandrețe și înțelegere nemărginită pentru partenerul nostru… De aceea suntem în stare de soc. Desi noi ne dăruim 100%, rezultatul este catastrofal. Din păcate mesajul care ajunge la cel de lângă noi este diferit
acesta se simte sufocat, nu mai are loc sa ii fie dor de noi, sa ne aprecieze… Din contra, ne considera „din oficiu „.
Plăcile cu :”vreau sa vad ce simt cu adevărat”,” sa ma gândesc la viitor ” bla, bla, bla sunt pretexte… Dacă nu și-a dat seama pana acum, nu este pentru noi
Personal, încerc să accept realitatea, sa îmi identific greșelile și sa învăț ceva din ele. Suspin, oftez, plâng, dar apreciez faptul că am doua mâini, doua picioare și nu ma împiedică aproape nimic sa îmi urmez visele
Câteodată e mai bine, câteodată îmi vine sa îl implor sa îmi mai dea o șansă… Înțeleg că e normal sa fie asa… Nu poți să scoți din sufletul tău pe cineva la care ai ținut cu adevărat ca și cum ți-ai schimba tricou..
Am încredere ca nimic nu se întâmplă degeaba pe lumea asta și sper ca mâine sa fie mai bine…
Cu drag
P.S.: imi cer scuze pentru greșelile de ortografie și exprimare, însă tehnologia ( dicționarul intuitiv al telefonului) ma sabotează
Păcat ca durează nu știu câte zile ca mesajele sa primească „unde verde” și sa fie publice
Dacă tot se dorește a fi un ajutor celor aflați la ananghie, poate se gândește vreun Admin sa facă o fapta buna
ma numesc S..am fost parasit in ajunul Craciunului,in noaptea de 24 decembrie.iata,au trecut 39 de zile si lacrimile nu mi se opresc..este prima femeie pe care o iubesc cu atata forta..aveam planuri imprruna,acum in februarie,trebuia sa divortez,sa pornim demersurile pt o casa,ne doream un copil..ea are doi.baieti,eu la.fel..ai mei sunt mari-22 si 29 ani-.ai ei 17 si 6 ani,unul dintt o casnicie ,celalat dintr un concubinaj de vreo 7 ani si jum…dupa 10 luni de iubire cum rar a ti intalnit,in ajunul Craciunului,cand ne am intors de la viena,in pragul usii,la plecare,mi a spus ca intre noi doi s.a terminat TOTUL.nu mai exista NIMIC..s a intors la tatal celui mic,cu care se va casatori intr o luna..nu reusesc sa merg mai departe..va rog ajutati ma ..NU REUSESC SI SIMT CA AM AJUNS LA LIMITA..pt.ca nu pot sa inteleg DE CE??.am fost reticent intotdeauna la problemele necunoscute..odata ce le am inteles natura,le am infruntat si le am rezolvat..acum nu reusesc sa inteleg….si nu stiam ca poate sa doara in asa fel..singura explicatie a gestului ei a fost : ,, m ai sufocat cu atata iubire!!!”..
S
Am citit un mare adevar pe un site „Nu te mai intreba de ce v-ati despartit, desi ti-a spus ca te iubeste. Nu te mai intreba cum e posibil sa te uite asa usor. Nu te mai intreba cum e posibil sa dea cu piciorul atator momente frumoase. Asa e ea. Asa sunt femeile!”
din experienta mea cu cat iubesti mai mult o femeie cu atat ii scade interesul ptr tine.cu cat esti mai dezinteresat de ea cu atat o sa te iubeasca mai mult!
Faptul ca se intoarce la fostul iti ofera o garatie : Aceea ca n-ai pierdut nimic ! cum spunem noi romanii „ciorba reincalzina nu mai are acelasi gust”.
Se va desparti si de acela ptr ca ea nu este capabila sa faca alegeri in viata! F probabil o femeie frumoasa dar slabutza la minte alaturi de care nu puteai construi un viitor.
La fel ca tine trec print-o despartire extrem de dureroasa dar imi repet mereu : „Asa e ea. Asa sunt femeile !”
Incearca sa faci mult sport si sa-ti vezi vechii prieteni o sa treaca mai usor.
Mult curaj
Eu cred ca e simplu. In iubire nu trebuie sa dai totul, sa nu arati cat de mult iubesti persoana de lnaga tine, sa ramana si o doza de mister. Atunci cand cineva iubeste in totalitate si arata ca nu mai poate trai fara iubirea celuilalt, e deja pierdut. Cand un om (femeie sau barbat) simte ca e iubit neconditionat, ceva din mintea umana, in loc sa traiasca fericirea (ca dupa asta tanjim toti) refuza asta si cauta altceva. Nu incerca sa intelegi. Nu vei reusi. Asta e parerea mea in urma unei experiente de viata. Mergi mai departe! PS: Si eu sunt acum dupa o despartire, dar ma gandesc ca daca nu trec acum nu as face altceva decat sa prelungesc acelasi final! Capul sus!
Alex, cat de frumos ai scris si cat de tare esti. Si eu incerc sa ma rup de acel om dupa despartire…Dupa o despartire in care ultima conversatie a fost prin mesaje si ceva de genu „Vreau sa ma gandesc ce veau cu adevarat, vreau sa vad daca pot trai fara tine”, „Poti te rog sa ma suni 2 min, macar sa vb la tel” si raspunsul „Te sun in 15-20 minute”. Iar cele 15 minute inseamna de miercuri pana in prezent. De ce sa vada daca poate trai fara mine cand eu eram aici pentru el.
E greu cand nu ai macar raspunsuri, cand nici macar nu stii de ce, sau daca s-a intamplat cu adevarat despartirea sau se va intoarce. Cand tresari de fiecare data cand te uiti la telefon, cand te intrebi „oare el se gandeste la mine, oare ii pasa cum ma simt”. Dar nu,nu ii pasa, ca daca ii pasa nu pleca…
Si tanjesc atat de mult sa vorbesc cu cineva, oricine, necunoscuti, apropiati, oricine, vreau doar sa uit dar mi-e frica…mi-e frica de singuratate, mi-e frica sa mai am incredere. Si mi se pare ca toti sunt la fel, e a doua relatie consecutiva pe care o inchei cu suferinta mea, asa ca ce sa fac? Sunt convinsa ca si eu gresesc, dar nu stiu ce sa schimb si ce sa fac pt a nu mai repeta greseala si data urmatoare….Daca va mai exista o data urmatoare.
Buna Mirela, si eu trec printr-o despartire dupa care am suferit enorm, daca te ajuta un sfat , o vorba ceva , sunt dispus la orice conversatie!
Sunt in aceeasi situatie ca si tine …dupa 9 ani de relatie..Caut sa vb cu oricine..merg la psiholog de 1 saptamana ..cate 2 ore pe zi…daca vrei sa stai de vorba cu cineva imi poti scrie pe facebook… Oriccare dintre voi care vrea sa isi spuna pasurile si sa ne ajutam in momenetle acestea grele ma poate contacta pe facebook. Daniel Bahrin ( Horsens)
Bună Mirela.Dacă vrei să vorbim sa-mi o adresa de e-mail.
Salutare!
Deh, sunt foarte norocoasa în genere…
adică momentul în care conștientizezi ca ai fost părăsit cu sânge rece, ca un străin… Iar toată iubirea pe care ai dăruit-o, toată atenția și tandrețea, pe care doar un îndrăgostit le poate oferi, au fost uitate… Când ajungi la pasul asta, ești pe drumul cel bun. Nu doare mai puțin, dar…măcar ceva se urnește în tine.
când cel de lângă tine sa e dispus sa facă același lucru…Pentru ca nu simte, nu vrea, nu poate, nu știe…
dacă spune, nu înseamnă nimic… E asa ușor sa spui… Nici nu mai știi ce ai spus… Contează ceea ce faci și ce face cel de lângă tine. Dacă tu ești cel care oferă și ești dezamăgit ca nu primești, cum este cazul meu… Nu ești mai puțin responsabil. Am ales (mai mult sau mai puțin contient) sa compensez eu,prin entuziasm și căldură sufleteasca, ceea ce el nu reușea sa ofere. Dacă as fi deschis bine ochii as fi văzut ce era evident…
Am onoarea de a inaugura anul 2016!
Sunt Alexandra, am 32 de ani și tocmai am fost părăsită. Dacă ma gândesc bine, a treia oara luna aceasta, pentru că s-a și răzgândit de doua ori…
Și,nu în ultimul rand, de-a lungul tumultoasei mele vieti sentimentale, este a 3-4 despărțire în luna ianuarie… Minunat!
Înțeleg majoritatea stărilor pe care le descrieți (mai puțin cele încărcate de venin la adresa celor pe care susținem ca ii adoram :)))). Cred ca este normal sa avem și rătăciri, dar rațiunea ar trebui sa intre în scena la un moment dat.
Sa revenim la despărțiri… E nasol tare… După primele doua zile în care nu faci decât sa plângi și sa vegetezi, în care te ustura obrajii de la atâtea lacrimi și te întrebi cum reușești să produci asemenea cantitate de fluide având în vedere că nu te-ai hidratat deloc, încep să apară momente de scurta durata în care mintea îți amorțește… Și pentru câteva minute uiți… Ce bine e!:) Dar…o luam imediat de la capăt, nu va bucurați prea tare. Și începi sa fii furios!! Ohoooo… Și ce sa faci cu atâta furie?!? Planuri!! Planuri de viitor, de răzbunare, de orice!! Numai sa îți creezi impresia ca ești puternic pentru câteva minute, pana la următoarea amintire dureroasa, când începe sa „curgă” atâta forță și i-ar plângi cu sughițuri…
Apoi urmează „picătura chinezeasca ”
Urmează acceptarea…pfew! Încă un hop… Însa cel mai greu este sa ierți… Să ierți ce ți-a pricinuit cel pe care îl adori, sa te ierți pentru partea ta de vină (întotdeauna sunt 2 într-o relație… Fiecare e răspunzător pentru bucățica lui)…
Poate sunt unii dintre voi care considera ca poate sa fie doar unul din parteneri responsabil. Ei bine, nu exista asa ceva. Pentru simplul fapt ca este o greșeală sa oferi totul într-o relație
Am spus sa facă
Concluzia : avem o singura viata și e păcat sa nu o trăim… Mâine putem sa nu mai fim aici… Asa ca fiți tari! Întotdeauna poate fi mai rău…
Nu ai cum să te vindeci sau înțelegi ce simți pana nu rupi orice legătură cu ex-ul… Atâta timp cât îl urmărești (pe strada, pe rețele de socializare, prin prieteni șamd), vorbiți la telefon sau prin sms/email etc) nu faceți decât sa răsuciți cuțitul în rana…
Asa ca, fruntea sus, dragi Părăsiți Anonimi!
Dacă va veți da voie, veți uita
da alexandra o zici frumos si cu mare usurinta,dar realitatea e mai dura ,eu ma chinui de o luna sa imi uit prietena si nu reusesc si am citit la carti si am facut la chestii si orice fac e degeaba peste tot e in mintea mea si plus de asta in ultimul timp nu mai era nimic frumos in relatie erau mai mult certuri disparuse tot ce era frumos deci stiam unde se ajunge si cu toate astea cand s-a terminat cateva zile am fost linistit ca am reusit sa scap din cosmar dar uite ca a fost ceva de moment si acum as muri pentru ea..ea probabil acu e deja cu altu isi vede de viata ei…
NIMIC NU DOARE MAI TARE DECAT LUCRUL PE CARE L-AI INTELES PREA TARZIU!!! eu abia am reusit sa trec de prima relatie i-am pus capat acuma 3 saptamani, dupa multe incercari sa pun capat pt ca ma termina psihic m-am implicat prea mult, mi-a pasat prea mult l-am iubit mult insa eu vroiam o relatie cu comunicare, o relatie frumoasa insa el nu nu considera comunicarea importanta am tot incercat sa il schimb timp de un 1 an si ceva si nu am reusit , eu cand tot incercam sa schimb aceasta persoana era alta persoana care timp de 8 luni tot a incercat sa ne vedem sa iesim era persoana care era dispusa sa fie alaturi de mine oricand eu eram prea oarba sa constientizez asta, acuma cand vroiam sa ii dau o sansa e prea tarziu s-a saturat sa astepte si-a gasit pe alta. acuma ma simt mai singura ca oricand,ma simt atat de vinovata si este o durere ingrozitoare care ma termina. voi cum v-ati simti intr-o astfel de situatie si cum ati putea trece mai departe???
Salut, am citit o mare parte din parerile si intrebarile oamenilor in cautarea raspunsului universal dupa o despartire : ,, de ce? „. Eu unu am o perioada de suferinta,mai mare decat perioada relatiei si intrebarea mea e de ce ma gandesc zilnic timp de 1 an si aproape jumatate de la despartire dupa o relati de 8 luni. De ce?
Mihai, eu sufar dupa o relatie de doar 3 luni, dar o relatie intensa, in care amandoi faceam planuri de casatorie. Asa ca nu cred ca ceea ce ti se intampla tie e anormal. Ajungem sa suferim dupa o relatie si ramanem blocati in asta, fara sa gasim o solutie. Si oare exista solutie? Eu nu mai am nici o incredere, simt ca ma sfarsesc, simt ca nu mai vreau sa vina ziua de maine…Si nu,nu ma gandesc la tampenii.
Sunt in situatia de a abandona eu relatia, dupa peste trei ani…
Eu, daca am facut bine sau rau, nu stiu, m-am lasat dusa de resentimente pentru ca am fost lasata singura efectiv la greu. acuzata paranoic de infidelitate, jignita sin in trecut bruscata… In consecinta am evitat orice intrevedere cu el si nu i-am dat nici o urma de speranta.
Mesajele lui, timp de 3 zile, au pendulat de la jignirile cele mai josnice si de nereprodus la declaratiile de iubire si promisiunile de casatorie cu tot tacamul, cele mai tentante.
EU NU STIU CE SA FAC. Cea mai grea misiune a mea este sa imi depasesc durerea de a vedea relatia aruncata in noroi de la aberatiile si acuzele lui. Potrivit principiului ca nu pot accepta insulte si abandon, am refuzat impacarea, ceea ce m-a costat un frumos Craciun acasa, singura.
Presupun ca si el sufera, dar oare sufera, sau orgoliul lui de barbat de success este ranit?
Pana una alta, eu sunt debusolata in asa hal, incat sufar mai mult decat cand am fost abandonata in relatiile trecute.
Bună…am avut o relație cu un băiat aproape un an cu care am și locuit.după sase luni ne.am despărțit pt ca nu ne mai înțelegeam.ulterior am aflat ca m.a înșelat cu o fata din grupul lui de prieteni..bineînțeles ca au urmat cuvinte grele din.partea amândurora..după o luna el mi.a cerut sa ne impacam..mi.am asumat împăcarea asta luând în considerare ce mia făcut.o vreme a mers bine după care sa ruinat iar totul…nu comunicam deloc.zilele trecute neam certat și mi.a spus ca cel mai bn ar fi sa n vedem de viețile noastre..pt k ne păcălim s nu merge…El în trecut a avut o relație care l.a marcat foarte tare și acum îmi spune ca el nu poate sa m iubească și k nu poate cu nimeni deși nici nu ma lăsat sa încerc.iam mai cerut o șansă și nu a vrut sa mi.o ofere..deși eu iam oferit lui una…e corect asa?
Nici nu stiu cum sa incep..am avut o relatie de 7 ani cu cineva ccare la-m iubit nespus fiind primul barbat din viata mea dar cu timpul sa schimbat a devenit violent imi spunea ca daca ma despart de el ma omoara si tot asa.in acest timp am cunoscut pe cineva ,care ma ajutat sa trec peste tot ce am trait cu celalalt, chiar daca la inceput eram prieteni cu timpul am devenit iubiti .au fost niste luni de vis 8 luni ,pana acum o saptamana sa vad ca inca el mai are nr fostei iubite si o bratara pe care o purta la mana .ne-am certat si el considera ca eu sunt de vina ca nu am incredere in el,am asteptat sa imi scrie macar sa ma intrebe daca sunt bine dar tot eu am facut primul pas si Iam scris iar ca raspuns am primit ca trebuie sa uitam totul. Cum sa fac asta ???si nu inteleg de ce ma considera vinovata pe mine ..va rog ajutati-ma cu un stat va multumesc simt ca inebunesc nu am suferit asa dupa cel cu care am stat 7 ani si sufar acum …
Ligia, stii cat te inteleg, eu sufar dupa o relatie de 3 luni… 3 luni in care mi-a spus ca vrea sa ne mutam impreuna, de la inceputul anului incepuse sa caute apartament. Saptamana trecuta mi-a facut aluzii ca urmearza sa ma ceara de sotie…iar la cateva zile dupa a zis ca vrea cateva zile sa vada ce simte cu adevarat, sa nu regretam mai tarziu, vrea sa vada daca poate sta fara mine…I-am spus ca am inteles tot, ca ne-am despartit iar el a spus ca nu s-a gandit la asta, ca nu vrea sa se gandeasca la asta, dar ca e asa, pe ganduri. L-am rugat sa ma sune 2 minute sa vorbim macar la telefon, toata conversatia anterioara purtandu-se prin mesaje, si mi-a spus, „Te sun in 15-20 minute”. Iar de atunci au trecut 5 zile.
De ce? Si eu simt ca innebunesc Ligia, am atatea intrebari fara raspuns. Si parca a intrat in pamant….Nu mi-a spus nici ca ne-am despartit, m-a lasat sa inteleg ce vreau, dar el a disparut.
mirela cam asa am patit eu cu fosta mea prietena ,doar ca noi eram impreuna de 3 ani si tot la fel imi zicea vreau copil cu tine vreau sa ne mutam sa ne facem o familie etc si s-a terminat tot s-a schimbat 100% desi mintea ca nu e asa ca e in capul meu doar..si eu sunt terminat am deja o luna de cand nu am mai vorbit cu ea si am ajuns la disperare,nu am pe nimeni cu cine sa vorbesc nu am decat prieteni falsi si toata lumea evita sa vorbeasca cu mine de asta ,am ramas singur singur,toata lumea zice ca trec peste dar nimeni nu stie ce e in sufletul meu
Buna, Si eu trec printr-o despartire dupa o perioada de 2 ani si jumatate. Credeti-ma nu stiu ce sa fac, timpul imi este un mare dusman acum. Incerc sa stau cat mai departe de contul ei de facebook dar …parca sunt un obsedat. Precizez ca ea a rupt relatia pe motiv ca ….nu mai simte nimic pentru mine. Aveam o relatie la distanta si ma pregateam sa cumparam o casa sa ne mutam impreuna. Nu pot sincer sa inteleg deloc aceasta viata. Sufar enorm dupa ea, m-am tarat in genunchi, am implorat sa se intoarca, sute de cuvinte frumose, NIMIC, parca este altcineva. Nu am prieteni cu care sa vorbesc, nu mai am nimic..decat amintiri. Am deja 32 de ani si sper sa-mi gasesc pe cineva intr-un viitor care sa ma iubeasca asa cum iubesc si pentru care merita sa faci sacrificii. O seara frumoasa la toti si ma rog sa ne gasim aceea putere sa trecem peste aceste capitole urate din viata.
Acelasi sentimente le am si eu de cateva zile.. Ea a hotarat ca nu mai simte nimic pentru mine asta desi eram de 5 ani impreuna si am trecut prin destule..sincer sa ti spun baietii buni au parte de suferinta.. Sunt altii care jignesc,bat ,injura si altele mult mai rele si tot stau cu ei pentru simplu fapt ca nu primesc atentie.. La fel ca si tine am dat tot si desi am 22 de ani si ea are 21 impliniti azi. Da, chiar azi de ziua ei scriu acest mesaj. Zi in care trebuia sa plec cu ea la munte. O surpriza.. Femeia mi a spus ca ma iubeste dar nu cum ma iubea.. A spus ca si daca sunt langa ea sau nu ii e tot una si nu are rost sa fim nefericiti.. Iti dai seama ca am ramas mut si nu stiam cum sa reactionez.. Nu mi venea sa cred si nici acum nu mi vine sa cred ca poate sa vorbeasca asa cu mine.. Pur si simplu aveam impresia ca vorbeste o straina cu corpul ei.. Foarte nasol si ne mai fiind in situatia asta, am inceput sa am stari de neliniste, sa nu pot manca.. Iau somnifere degeaba.. Nu pot sa dorm.. Nu pot sa ma concentrez.. Sub nici o forma nu accepta ajutor profesionist.. I am propus sa mergem la psiholog dar nu mai vrea.. Pur si simplu vrea sa iasa din aceasta relatie pe motivul ca nu m ai simt ce trebuie dar nici nu vreau sa incerc.. Unde vreau sa ajung.. La aceasta situatie s-a ajuns pentru ca m am daruit total!!! Nu am inselat, am iubit,am ascultat, am ajutat, am sfatuit, am impartit. Toate aceste lucruri mi s au parut normale in relatie si credeam ca asta trebuie sa fac… Asta credeam ca vor femeile.. Se pare ca femeile nu vor un om care sa faca toate astea.. Vor ca omul de langa ele sa le surprinda mai tot timpul.. Nu vor ca tu sa fii si iubit si prieten si tata si tot ce se spune ca vor tu sa fii… Aratandu le toate astea ele nu vor mai avea ce sa vada in tine nou.. Si cand o sa vrei sa schimbi ceva de dragul de a nu o pierde e prea tarziu pentru ca ea in adancul ei a luat hotararea ca voi sa nu m ai fiti impreuna si tu practic o sa fii obligat sa accepti asta cu toate consecintele care urmeaza.. In sufletul ei ea deja depaseste situatia cu tine de mana iar tu cand ti o arunca in fata o sa fii un om fara scop.. Si atentie baieti.. Daca in relatia voastra la un momendat iubita voastra nu mai simte nimic cand faceti dragoste e un semnal de alarma.. Se intampla o data de doua ca nu are chef dar daca treaba persista, ea are chef si cand incercat sa faceti ii piere cheful e un semnal de alarma.. Asa a inceput la mine.. Am vorbit cu ea despre asta si a zis ca nu stie ce e cu ea si ca nu are un raspuns..uite ca raspunsul a venit.. Te iubesc dar nu cum te iubeam si numai simt ce simteam… Trist dar adevarat..momentan incerc sa mananc sa dorm dar nu pot..femeia mi a spus ca nu ma merita ca sunt o persoana buna si blanda si cacat cum trebuie.. Si daca ne intanleam mai tarziu sigur ar fi ramas cu mine. Hai mai zi ceva?!! O parte din mine vrea sa se impace cu ea o prate nu pentru ca e frustrata de faptul ca m a last ca pe un caine desi am oferit tot… Nu credeam vorba aia ca femeile nu stiu ce vor.. Se pare ca nu stiu si nu pot intelege momentan cum sa respingi un om care te iubeste si care ar fi langa tine tot timpul?? Si mai aiurea e ca ea stie asta dar alege sa o lasam asa si ca poate pe viitor o sa fim prieteni.. Zauuu??? Poate o sa se intoarca roata si o sa si dea seama ce fel de om am fost si cat de dedicat eram… Dar sibcer sa fiu o sa dea de vre un smecheras care sa o invarta dupa propriile pofte si o sa l iubeasca mai mult ca de nu i acorda importanta.. Si naspa e ca o sa si bage p**a in munca mea si asta o sa ma termine.. O sa mai revin pe site cu noutati dar momentan o sa trebuiasca sa ma regasesc sa fac ce mi place dar pare imposibil acum… Toti spun ca timpul le va rezolva.. Sper sa treaca cat mai repede.. Aveti grija de voi si aia e.. Imi repet in gand ca nu ma merita si poate o sa ma ajute…
Salut Gabi! Aceeasi situatie am patit si eu acum recent! As vrea sa discut un pic cu tine daca se poate sa luam legatura…
ady, la fel ma simt si eu, nu mai am pe nimeni cu care sa vorbesc, il vedem pe el ca fiind totul, si imi imaginam ca vom fi toata viata impreuna. Acum nu mai e aici, asa, pe neasteptate, si fara sa inteleg de ce. Credeam ca totul e frumos, la o zi inainte sa ia decizia sa nu mai vorbeasca cu mine m-a intrebat „ma iubesti?”…De ce s-a transformat asa? De ce cu o saptamana inainte cauta apartament sa ne mutam amandoi iar la cateva zile dupa mi-a spus ca vrea sa se gandeasca ce vrea cu adevarat? Cum se poate schimba asa un om? Doare al naibii de tare si nu stiu ce sa mai fac…
Jony, ai spus un lucru mare:
„Cred k pt orice cuplu exista tentatii dar sa rezisti înseamnă sa iubesti si sa apreciezi ce ai lângă tine, nu ce poti sa ai.”
Excelent!
Bună după 8 ani am rămas singur este de nedescris de greu am iubito din tot sufletul și ce doare mai mult am primit vestea exact de ziua mea acum o lună pe 26 oct am rămas fără cuvinte am crezut ca se prăbușește lumea pe mine nu am greși cu absolut nimic am dat ce am avut mai bun să nu ducă lipsă de nimic degeaba nu a fost bine .ca după atâția ani să-mi spună că nu te-am iubit cum mai iubit tu pe mine.sunt felul de om care iubesc din suflet,nu am somn noaptea este foarte greu un sfat va rog din tot sufletul.am iubit-o secundă cu secundă.nu am inselat-o nici măcar cu un sărut.sunt felul de om care iubeste și pune la suflet înțeleg și ajut pe toată lumea la mine „nu” nu a existat,pentru ea m-am îndepărtat de amici,frați și mai ales de părinții.și doare.mă numesc Laurențiu am 31 ani cu acest capitol am învățat ce înseamnă să iubești cu adevărat.mulțumesc mult
anonim! spune:
16 aprilie 2014 la 22:39:
Solutii:
– Sa incerci sa iti vezi de viata ta in continuare cumva, prin diverse activitati!!!
– Sa incerci „sa-ti dai seama” ca poti face o gramada de alte lucruri care te pot multumii si ajuta in viata de zi cu zi!
– Da si nu in ultimul rand, sa ai rabdare!!!
– Imi sunteti dragi, toti care scrieti, cu totii aveti ceva de spus!
locuiesc in danemarca am avut o relatie cu o daneza 5 ani a rezultat un copil ma inselat cu un groelandez un eschimos urat si mai mic de statura cu mult decat ea ,cireasa pe tort omul consuma droguri ,si uite ca eu sufar in continuarea iar ea la ales pe el si lupta acuma sa il scape din ghiarele drogurilor sint singur si trist de 1 an am incercat pe zeci de siteuri matrimoniale si nimic ,arat bine ca barbat dar se pare ca nimic nu merge incerc sa trec dar foarte greu
Am 30 si ceva de ani si tocmai am fost parasita. NU stiu de ce. Asta dupa 1 an in care eu l-am asteptat sa vina in tara pentru ca el lucreaza in strainatate. Si exact acum cand trebuia sa vina mi-a spus ca nu ne potrivim, in conditiile in care pana azi am vorbit ca doi oameni normali.
Cum poti trece peste asa ceva? Eu sunt o persoana destul de puternica insa peste aceasta situatie nu cred ca pot trece.
Deci, Dragos te inteleg si ma ia teama daca ma gandesc ca nici peste un an nu voi putea sa trec.
Stiti care este parerea mea? Trecuta intradevar dupa o relatie de mai bine de 2 ani in care ma invatat sa traiesc doar cu el? Cred ca noi de fapt traim relatii imaginare. Te doare foarte tare dar nu te doare ca nu mai este ci pentru ca esti foarte slab si pentru ca devenim fara sa ne dam seama victimile noastre. si eu am simtit ca imi fuge lumea dar am constietizat si de ce..pentru ca eu am facut in asa fel incat lumea mea sa fie el si viata mea sa nu mai existe si sa nu mai fie controlata de mine ci de el. Si am ridicat fruntea sus si am mers mai departe. Nu conteaza cine a fost vinovat sau de ce pentru ca acum este tarziu. trebuie doar constientizate si atat. Viata merge inainte si veti descoperi ca de fapt ati pierdut foarte mult timp si aveti de recuperat atat de multe incat nu veti mai avea timp sa va ganditi la cealalta persoana. fiecare dintre noi avem drumul nostru in viata cu sa fara acea persoana. eu am doua zile de cand ne am departit si am plans si nu am mancat si eram distrusa dar intr o dimineata am ridicat capul de jos si am spus stop. eu contez si atat. merit sa fiu fericita si apreciata …asta nu a fost fericire ci dependenta. si da il iubesc si probabil il voi iubi intotdeauna dar ii doresc numai bine in viata. Si da ma cautat si da cu toata durerea am fost foarte clara sa nu ma mai caute pentru ca in momentul in care a luat aceasta decizie sa o asume si sa ma lase sa imi revin. si am rupt orice legatura cu el . Doar asa iti revii. Mergeti la sala vorbiti cu prietenii iesiti din casa. Ganditi va ca ce s a intamplat a fost spre binele vostru si ca sunt lucruri mult mai frumoase care ne asteapta.
Nu stiu daca va v a ajuta ce am facut eu dar la mine a mers si acum nu ma mai doare ci dimpotriva ma bucura.
Este intr-adevar greu de descris suferinta in cateva randuri si este usor de judecat, tragand concluzii doar din cateva cuvinte.
Vazand-o ca pe o metoda de terapie, aleg si eu sa scriu, pentru a ma elibera, cu riscul de a atrage critici. M-am despartit dupa o relatie lunga, foarte lunga in care am trait pentru el. Am uitat de mine si de nevoile mele, am cedat orgoliilor, am trecut peste probleme, am incercat sa iert de fiecare data. Insa dupa foarte mult timp mi-am dat seama ca suntem diferiti, in asa fel incat oricat mi-as fi dorit sa fie altfel, ajungeam la aceeasi concluzie. Nu am mai avut altceva de facut decat sa plec. De doua luni incerc sa ascund suferinta si sa las sa se vada ca sunt bine, doar ca nu sunt. Cand iubesti cu totul si totusi pleci…atunci intr-adevar doare. Cand stii ca nu ai cum sa ajungi in alt loc decat de unde ai plecat daca te-ai impaca… Atunci cand nu mai ai cuvinte si lacrimi pentru „tratament” atunci cand refuzi orice s-ar putea intampla bun in viata ta, cand ajungi sa crezi ca nu meriti sa fii fericit, atunci doare al naibii de tare. si cu toate astea, te trezesti in fiecare zi si o iei de la capat. Nimeni nu merita lacrimile tale…
Am 26 de ani acum 6 ani am mai trecut printr-o aasemenea perioada am avut o relatie de 4 ani si vrea, sa ma omor dupa acele momente… Numai eu știu cum am. Reușit sa trec peste aceea perioda …… Eram acasa cu prieteni si mereu ma încurajau si imi dădeau sfaturi Si cu ajutorul lor am trecut peste tot! Dar acum am o relatie de un. An si. Ma aflu in Germania Am cunoacut o fata. Romanca de a mea. Si spunându-ne toate sentimentele si durerile si ne-am îndrăgosti. Unu de altu… Adika eu mai mult. Am. Ajuns. Sa ma sa iau hotărârea sa imi fac si o familie. Si copii cu aceasta persoana….. Si făceam si eram in stare sa fac orce sa o vad fericita… Si sa nu sufere de nimik… Dar dupa un an și-a dat seama ca relația dintre mine. Si ia nu merge. Asa. Bine având in vedere ca eu lucrez de dimineața pana seara …. Ia la fel….. Doar seara ne vedeam. Si s-a hotărât sa ma. Lase. Sunt. Singur n-am cum sa i spun durerile ,mele intr-un an am facut. Si mi-amrus multe planuri cu ia gata sa facem o familie……nu ne lipsea nimik…. Sufăr. Si nustiu ce sa ma mai fac plâng de zile întregi de mâncat nu. Am pofta de mâncat .. Nici la munca nu mai am chef de nimik…alte Ocupați nu am si asta ma macină zilnik….. Dor fac fitnes zilnik o ora pe zi…. Dar cam putin sa ma facă sa trec peste suferința….datimi un sfat va rog. Precizez sunt in Germania. (Bochum) Si. Nu prea. Am la cine sa imi spun greutățile aa vad ca ma poate înțelege ….sunt distrus va multumesc!
Buna, si eu trec prin momente grele de nedescris…. despartire, un cuvint pe care nu-l pot nici macar sa-l aud, sa-l scriu, dar ce sa mai zici de a-l simti. Am citit cu atentie tot ce-ai scris, tu ai un plus, in trecut ai mai trecut prin asa ceva si vezi ca ai mai intilnit o noua dragoste, dar eu nici nu stiu macar ce ma asteapta. Ai cistigat o experienta pe viata referitor la emotii, sentimente. Inseamna ca nu e jumatatea ta, ce e al tau este pus deoparte si te asteapta undeva… Totul e la timpul lui, asa ca nu te grabi niciodata cu deciziile cu in cazul tau anterior, analizeaza bine, f bine, si totul va fi bine, bafta tie si tine minte: „CE E AL TAU ESTE PUS DEOPARTE”.
Vreau sa va spun si eu părere mea si va rog datimî un sfat ..
Am citit tot..suferinta tuturo..parerile tuturor. Eu nu am curaj sa imi scriu trairile…suferinta…eu nu am curaj. Din pacate nu pot suferi vorba aia..linistita..trebuie sa ma ascund. E mai complicat la mine. Sunt intr-o relatie de 11 ani. O relatie cu urcusuri si coborasuri..dar ne iubim…problema e alta..am inceput acum 2 ani..sa discut cu un prieten comun..nimic special..probleme cotidiane…copilaria..viata. In timp ne-am indragostit, dar credeti-ma ca aceasta relatie nu exista din cauza faptului ca nu ma intelegeam cu iubitul sau stiu eu ce…pur si simplu ne-am descoperit si am inceput sa ne iubim..De la o vreme..zice el..familia a inceput sa il preseze..ca nu e serios..ca nu se aseaza..macar sa incerce ceva serios. Noi ne mai certam… De 2 saptamani a inceput oarecum o relatie cu o alta…spunea ca trebuie sa isi linisteasca familia si noi putem merge asa mai departe… Am spus nu..ori eu..ori ea…dupa cateva zile de plans..suferinta..cumva a renuntat la ea. La prima cearta a reluat tot..cerandu-mi acelasi lucru..sa fiu si eu ..si ea…nu pot..chiar nu pot:( i-am cerut in nenumarate randuri sa incercam sa avem o relatie normala..sa riscam tot..de fapt..eu sa risc o rel de 11 ani cu un om pe care sincer va spun il iubesc..el nu pierdea..de fapt..isi pierdea prietenul. I-am spus..renunta la ea..si hai sa ne reluam vietile..fiindca ne potrivim ca o manusa…ne iubim pasional..din suflet… El nu mai vrea sa o lase… Nici nu stiu cum sa scriu..sa ma exprim sa intelegeti cat de apropiati eram..cat de speciala ma facea sa ma simt..cat vorbeam despre viitor. E greu sa explic…dar mie acum imi fuge pamantul de sub picioare. Ma rupe lipsa lui…nu mai stiu cum era viata mea inainte sa il cunosc. Am incercat sa ma arunc in bratele iubitului meu ..sa ma refugiez…dar nu pot. Nu stiu..e greu de explicat ca sa inteleaga cineva cu adevarat c s-a intamplat..fara sa fiu judecata. De aceea va intreb..exista un grup..poate pe facebook…simt nevoia sa vb..sa ma descarc..sa explic..sa fiu inteleasa..sa aud pareri concrete..nu de la familie care poate ma protejeaza. Trebuie sa trec mai departe..vreaaau sa ma bucur de relatia mea cu iubitul meu. Vreau sa fiu bine.
Adica cum e posibil..ca o femeie..sa te iubeasca asa mult azi si maine sa iti zica ca nu mai vrea sa fie cu tine ca relatia nu merge si apoi sa te si jigneasca fara ca tu sa fi facut nimic altceva decat sa o iubesti..e urat si gresit nu mi-a dat dovada decat ca nu are cei 7 ani de acasa.
Ovidiu prin acelasi lucru trec si eu de o luna si ceva…desii am 21 de ani iata ca am descoperit ce inseamna durerea ce inseamna sa iubesti pe cineva si acel cineva sa nu mai simta absolut nimic pentru tine,,,doare ca dracu ce pot sa spun…cine vrea sa vb uitati id meu….. edward_eddy0295@yahoo.com
Buna dimineata! Tocmai mi-am luat si eu papucii!!!
Dupa o relatie de doi ani si o luna! Dupa o relatie care a durat 2 ani in care nu am avut certuri,in care ne-am iubit din tot sufletul,ne-am facut planuri impreuna pentru a ne casatori! Au trecuta doi ani in care eu am asteptat ca ea sa termine facultatea! Si a terminat-o in aceasta vara!Totusi nu pot sa uit faptul ca la inceputul relatiei noastre,in primele luni eu ii propuneam sa ne despartim ,deoarece ne vedeam doar in weekend si cateodata in timpul saptamanii!!! Nu imi pot sterge din minte cuvintele ei „te rog,asteapta-ma si o sa vezi ca o sa se merite” . Si uite ca s-a meritat cu varf si indesat! Am iubit-o cum nu am iubit pe nimeni in viata mea,nu am ridicat tonul la ea,nu am bruscat-o,am incercat sa o fac sa se simta linistita din partea mea si sa nu aiba absolut nicio indoiala in privinta mea!!!Si toate acestea le-am facut pt ca o iubeam nespus si pentru ca stiam prin ce clipe nefericite a trecut in viata mea! Din privinta aceasta i-am oferit tot confortul! Acum doua seri mi-a spus ca se desparte de mine pentru ca am ranit-o si ca nu are incredere in mine! Motive puerile…motive care nu se sustineau! Ceea ce nu inteleg este urmatorul lucru: cum se poate transforma o persoana in felul acesta???Nu am simtit-o ca pe o fata prefacuta…si dintr-o data…surprize!Nu inteleg cum dimineata te poti ridica din pat si sa ii spui cuiva ca il iubesti si sa-l saruti usor,apoi dupa cateva ore,sa ii dai vestea cea cumplita!Probabil sunt eu prea credul,cu toate ca am 34 de ani! Si uite asa,iti pierzi complet increderea in oameni! 
Chiar daca raman urme, de trecut trece. Acele urme iti vor aminti tot timpul sa nu repeti greselile din trecut si sa iti aminteasca zbuciumul si durerea trecuta. Timpul zboara la fel de repede ca si nisipul purtat de vant si le rezolva pe toate. Da stiu si te inteleg, e o drama azi, la fel va fi si maine si zilele ce vor urma…pana intr-o zi cand vei avea puterea sa te ridici si sa realizezi ca TU esti cel/cea care conteaza. Ai ramas cu tine si incepand din acest moment trebuie sa faci lucrurile doar pentru tine. Deschide o carte, mergi la sala, cinema, iesi cu prietenii, la shoping fa orice numai alunga gandurile negre. Daca ti-ai gasit raspunsurile la intrebarile tale si daca ti-ai jucat ultima carte si stii sigur ca el/ea nu se va mai intoarce…. perfect esti pe drumul cel bun
Cu toate ca e ciudat, asta e reteta timpul si egoismul. Fii egoist/a si distruge orice iti aminteste de trecut. Termina ultimul capitol din cartea voastra si lasa praful sa se aseze pe ea. Si pe viitor nu fa greseala sa cauti in urmatorul pas ce ai pierdut ieri. Nu fa comparatii si descopera necunoscutul. Stiu sunt evaziv si e ciudat ce am scris mai sus, dar mai tarziu o intelegi ce simt eu azi. Nu uita ca acum cateva luni vroiam sa mor(doamne cat de idiot am putut fi). Azi rad si e bine. Tine doar de tine sa te aduni si sa lasi trecutul sa fie trecut.
Hai fruntea sus, caci lumea nu se invarte in jurul lui sau al ei. Se invarte in jurul tau. Si ai grija de tine, de interiorul si exteriorul tau.
P.S: o relatie se construieste, nu vine ca o para malaiata. Pune prima caramida la ea avand grija de tine.
Buna ziua! Eu am o problema legata de despartirea de bunica mea care a murit acum aproape 9 ani. Inca nu pot sa ma despart de casa batraneasca in care am crescut. Nu se mai poate locui acolo si parintii mei vor sa o vanda! Nu stiu cum sa fac sa trec peste suferinta aceasta. Tin sa mentionez ca fac atacuri de panica si sunt anxioasa dupa moartea bunicii. Va multumesc anticipat!11
Buna tuturor răniților si supraviețuitorilor,
si faceți voluntariat la alte persoane mai in suferința decât voi! Ei va vor ridica.. Noi unii pe alții! Ar fi mult mai multe de spus… Dar e timpul pentru o rugăciune pentru cei aflați in agonie si care nu au deloc contact cu nimeni!
Din ce am observat sunt 2 categorii: optimiști si pesimiștii…
Optimiștii sunt cei care pot trece peste o despărțire din dragoste dar nu pot trece peste alte probleme… Spre exemplu vad alte posibile suflete in așteptare sa fie iubite sau sa dăruiască… Dar la o boala pot deveni foarte prăpăstioși! Mama mea e asa spre ex…
Pesimiștii sunt cei care iubesc prea mult… Sau care au iubit prea mult, sunt atrași de persoane care au nevoie de ajutor in general… Dăruiesc totul pentru persoana in nevoie… Spre ex: eu.. Am dăruit totul.. Trup si suflet si acum ma regăsesc in agonie, insomnie, pierdere in greutate, chiar boala… Pentru ca toată suferința întrebărilor: de ce eu? ETC… Ataca organismul nostru. Depresia este boala secolului. Unii dintre noi vrem doar sa murim… Dar dacă murim cu regrete si plângându-ne de mila chinul nu se va termina aici! Exista o viata dincolo.. Dacă noi întreținem iadul care noi l-am acceptat fiind lângă ceilalti si l-am întreținut si dacă nu încercam sa doar trăim, atunci iadul va continua… Chinul va fi acolo pana un miracol de undeva va veni( fie ca e Dumnezeu sau alți Dumnezei… Sau știința… Depinde in ce crede fiecare) noi ne creăm iadul sau raiul… Poți sa fii in iad si sa ai vise… Dorințe… Bune sa fie si e începutul sfârșitului iadului… Visați frumos oameni buni! Nu e nimeni perfect! Toți suferim intr-un fel sau altul din varii motive! Aveți imaginație si comunicați! Nu va izolați asa cum am făcut eu! Binecuvântati fie prietenii care ma caută si-n gaura de șarpe si ma ridica si se roagă pentru mine! Datorită tot oamenilor sunt încă in viata!
Sa aveți somn lin, sa beți multă apa..
Cu dragoste intru Hristos,
Andreea D.
M-am despartit de prietenul meu acum 2 ani dupa 6 ani relatie si pot spune ca nici acum nu mi-am revenit.De cateva luni el e cu altcineva si eu ma simt din ce in ce mia rau.Nu stiu daca o sa treaca vreodata starea asta.Am incercat sa ma vad cu alte persoane dar pur si simplu nu ma vad cu altcineva .E foarte greu mai ales acum cand vad ca el si-a gasit fericirea in alta parte .Am ganduri destul de urate si mi-e foarte frica de singuratate.Am implinit de curand 30 de ani si simt ca pentru mine e prea tarziu sa mai gasesc pe cineva cu care sa fiu compatibila,mai ales pentru ca imi doresc pe cineva exact ca el .E foarte greu sunt foarte trista si nu mai am chef de viata .Citind comentariile vostre pe aici observ ca foarte multa lume trece prin despartiri si asta ma face sa nu ma mai simt asa singura .Ma bucur ca am gasit acest forum si daca are cineva o solutie minune care sa ne faca sa ne simtim mai bine sa ne spuna si noua
crina nu esti singura in asta , si eu 31 si stiu ce simti…
….e ca o cutie pe cuvant, am sangele cald si inima e sloi , nu-mi pot vedea in oglinda fata , incerc sa ma gasesc, nu pot , nu rad deloc …m-am vandut pe mine si am ajuns sa-mi fac rau atunci cand am vrut sa-mi fac bine , ma simt pierdut….nu mai vad lumina din mine , din oameni , din tot. cum sa mai glumesc cand parca as vrea sa opresc timpul in loc sa disec prezentul!!!!…si cand viata ne preda o lectie am vrea sa fim absentul??? greu feeling …tot ce fac e ea, cafeaua, tigara , munca , eu, tooooot, si nu e bine .haideti totusi sa punem mana sa simtim altceva , sa fim buni si rai , cine e de vina, de ce? cum ? de ce mie? …sa dam timpul inainte si sa gasim acel 8 dimineata cu zambet , cu fericire …cu aceeasi cafea insa cu un nou ea/el. Doamne ajuta!
chiar am nevoie sa vb cu cineva, oricare : chibrothataava@yahoo.ro Ca pfff e greu
Vreau sa vorbesc cu tine
Buna ela.as vrea sa vorbesc cu tine
Am 28 de ani si nu am crezut k o sa ajung sa scriu pe asemenea forumuri. S-a terminat o relatie de 2 ani cu o fata de 18 ani, despartirea a avut loc cam acum o luna, dar in perioada asta am făcut greseala sa mai tinem legatura. Am mai avut o relație de 6 ani înainte dar despartirea de acea fata a fost nimic fata de actuala. Am încercat cu psiholog, nu am mâncat, nu am dormit, pt k 2 ani am stiut, am simtit ce înseamnă sa iubesti. Copila asta m-a invatat. Am iubit-o din secunda 1, a fost dragoste la prima vedere, o iubesc enorm dar cred k am găsit puterea sa vorbesc de ea la trecut, k am realizat k iubire a fost doar de la mine si ca mai bine acum decât mai târziu. Desi are doar 18 ani, tot viitori meu o avea k punct de reper, dar fără motiv a ales sa mă dea la oparte, prima data pe motiv ca vrea sa se gândească, iar după definitiv. Am aflat k de fapt vroia ceva nou. Asta m-a ajutat dorm k am realizat k asemenea oameni nu merita ceva bun in viata, iar eu am fost asta pt ea. Cred k pt orice cuplu exista tentatii dar sa rezisti înseamnă sa iubesti si sa apreciezi ce ai lângă tine, nu ce poti sa ai. O iubesc si acum cand scriu dar stiu k intr-o zi se va întoarce dar fata asta nu mai are loc lângă mine. Momentan nu pot privi sau iubi alta fata dar stiu k o sa fiu fericit intr-o zi fără fata care azi are inima mea la ea. Toti vom iubi din nou, dar eu unu sper sa fiu mai atent. Succes in dragoste va doresc ca asta ne face sa fim mai buni:)
Am 28 de ani si nu am crezut k o sa ajung sa scriu pe asemenea forumuri. S-a terminat o relatie de 2 ani cu o fata de 18 ani, despartirea a avut loc cam acum o luna, dar in perioada asta am făcut greseala sa mai tinem legatura. Am mai avut o relație de 6 ani înainte dar despartirea de acea fata a fost nimic fata de actuala. Am încercat cu psiholog, nu am mâncat, nu am dormit, pt k 2 ani am stiut, am simtit ce înseamnă sa iubesti. Copila asta m-a invatat. Am iubit-o din secunda 1, a fost dragoste la prima vedere, o iubesc enorm dar cred k am găsit puterea sa vorbesc de ea la trecut, k am realizat k iubire a fost doar de la mine si ca mai bine acum decât mai târziu. Desi are doar 18 ani, tot viitori meu o avea k punct de reper, dar fără motiv a ales sa mă dea la oparte, prima data pe motiv ca vrea sa se gândească, iar după definitiv. Am aflat k de fapt vroia ceva nou. Asta m-a ajutat dorm k am realizat k asemenea oameni nu merita ceva bun in viata, iar eu am fost asta pt ea. Cred k pt orice cuplu exista tentatii dar sa rezisti înseamnă sa iubesti si sa apreciezi ce ai lângă tine, nu ce poti sa ai. O iubesc si a acum cand scriu dar stiu k intr/o zi se va întoarce dar fata asta nu mai are loc lângă mine. Momentan nu pot privi sau iubi alta fata dar stiu k o sa fiu fericit intr-o zi fără fata care azi are inima mea la ea. Toti vom iubi din nou, dar eu unu sper sa fiu mai atent. Succes in dragoste va doresc ca asta ne face sa fim mai buni:)
stiu ca e ceva timp de cand ai scris comentariu,dar sunt intr-o situatie identica cu a ta,cum ai reusit sa treci peste toate?pe mine m-a rupe faptul ca deja hotarasem amandoi viitorul ca sa imi spuna sec ca nu vrea sa mai vorbim,fara un motiv
OAMENI BUNI AM CITIT PE SARITE DIN CE ATI SCRIS MAI SUS , SUNTEM TOTI IN ACELAS C… T SAU POATE CA UNI DINTRE VOI ATI ESIT DIN EL. EU NU MAI POT. MAM DESPARTIT DE JUMATATE DE AN SOTIA A BAGAT DIVORTUL DUPA TREI LUNI ISI CAUTA UN ALT BARBAT A FILTRAT CU UNU O LUNA ACUM E CU ALTU SI SA TERMINAT TOTUL INTRE NOI UN TIMP MIA DAT SPERANTE CA O SA FIM IAR IMPREUNA DAR DE CAND SIA GASIT PE ALTU SA TERMINAT, AVEM UN COPIL DE 7 ANI. SUNT DISTRUS NU MAI POT MERGE MAI DEPARTE CRED CA AM ATINS ULTIMUL STADIU AL DEPRESIEI, AM NEVOIE DE AJUTOR LUCREZ IN GERMANIA SI NU STIU UNDE SA APELEZ NU VB GERMANA.SA MA AJUTE CINEVA CUMVA VA ROG
Pana acum doua saptamani nu am stiut ca exista astfel de situri. Am descoperit multe in aceste doua saptamani. Articole, postari etc avand acelasi subiect. Pe unele le- am salvat in telefon ca sa le pot reciti atunci cand simt si mi-au facut bine.
E greu , pentru fiecare e diferit.
Durerea se manifesta in fel si chip. Nu stiam ca pot sa plang atat, nu stiam ca toata viata iti este intoasa pe dos intr-o fractiune de secunda si nu ai idee cum sa reactionezi. Iti e greu si sa respiri si sa clipesti si sa gandesti.
Am citi toate postarile, felicitari curajosilor care si-au deschis sufletul. Felicitari si celor care au trecut peste si au invatat ceva din experienta asta. Nu trebuie sa ne fie rusine sa spunem ceea ce simtim, sa cerem ajutorul, sfaturi, sa ne spunem durerea.
Orice poveste este frumoasa cand incepe si trista cand se termina. Nu suntem niciodata constienti ca exista si posibilitatea sa se termine si sa suferim foarte tare dupa el\ea. Dupa ce se termina atunci vrem sa schimbam lucruri si situatii si sa-l apreciem mai mult pe cel de langa noi. Eu am invatat ceva din experienta asta. Am invatat ca sufletele sunt sensibile toate si nu trebuie cautata depresarea in celalalt. Am invatat ca fericirea, echilibrul ,linistea mea nu depind de un el, ci in mine. Daca eu sunt in armonie cu mine , sunt in armonie cu tot ce ma inconjoara.
Am invatat ca indiferent cat de vinovata ma simt intr – o relatie sunt doua persoane deci vina este 50 – 50. Am mai invatat sa nu mai am atatea pretentii pentru ca asa o sa am mai putine dezamagiri pe viitor. Am invatat ca unui om trebuie sa – i dai libertate: sa vina daca vrea, sa plece daca vrea. Libera eu, liber tu.
E greu dar trebuie sa se implice in relatie pentru ca asa simte.
Nu trebuie sa ne simtim cu handicap ca am ramas singura/singur. Nimic nu e intamplator. Timpul petrecut cu tine este cel mai bun. De a analiza ce a fost bun si ce nu a fost, ce am gresit , unde am gresit etc. Timpul sa te descoperi, omul frumos din tine.
Pe mine m-au ajutat iesirile cu prietenii, mersul la sala in fiecare zi, sa citesc, sa fac orice ca sa-mi mut gandul de la el.
E un inceput. Nu m-au ajutat cu nimic sa privesc fotografiile cu noi, toate lucrurile lui insirate prin toata casa. Am strans tot ce imi amintea de el, le-am pus intr-o cutie pe care am asezat-o intr-un spatiu pe care nu-l folosesc. Am sters tot, mesaje, numar de telefon. Tot.
Daca ma vrea stie unde ma gaseste. Imi vin in minte numai amintirile frumoase, in cascada. Atunci simt durere, neputinta. El a ales pentru el, nu pentru mine. Eu aleg pentru mine sa- mi duc durerea cu demnitate si curaj. Sa plang cand simt, sa nu ma mai invinovatesc si sa nu mai fac greselile pe care le-am facut. In orice relatie comunicarea e baza. Si tonul e foarte important. In loc sa apropii, am indepartat.
Am citit intr-un articol ca opusul iubirii este ura .Nu e asa. Opusul iubirii, dar si al urii este indiferenta. Nimic nu se schimba de la sine, poate doar vremea. Asa ca … Sa lasam timpul sa treaca, sa vindece, pana atunci ne umplem timpul cu tot felul de activitati si tinem mintea sub control. Toate se intampla cu un scop, nimic nu e intamplator.
Important e sa invatam ceva din asta si sa nu mai facem aceleasi greseli. Si sa avem incredere si speranta ca intr- o zi o sa zambim fericiti.
Eu cred ca atunci cand o relatie se incheie, e foarte important felul in care inchizi capitolul din viata ta. Daca lasi lucruri nespuse si intrebari fara raspuns, n-o sa te poti linisti niciodata..Cel putin la mine asa funcioneaza. In fine, povestea mea e mai complicata , cel putin din cateva motive: eu sunt casatorita, el este mult mai tanar decat mine, necasatorit…. Am avut o relatie de 4 ani si jumatate, inceputa mai mult din joaca, dar care s-a amplificat intre timp. Un an a fost intens de tot, apoi lucrurile s-au calmat si am ramas un fel de „prieteni cu beneficii”..Niste prieteni care vorbeau zilnic la telefon, se vedeau relativ rar si faceau sex si mai rar..Incepand de anul trecut ” prietenul” meu s-a gandit sa plece la munca in strainatate.Nu avea pe nimeni acolo asa ca plecarea era o adevarata Aventura. Luni de zile ne-am sfatuit, l-am incurajat, l-am organizat, am fost langa el in toate clipele in care a avut nevoie dinainte si dupa plecarea lui. Am considerat ca fiind departe ne vom desparti frumos , fiecare isi va vedea de viata lui dar vom ramane in contact cumva…Incet incet lucrurile s-au diluat, vorbeam mai rar si doar pe Skype pe chat, imi spunea ca are mult de lucru si e obosit si n-are timp de povesti si ca daca ma plictisesc sa fac altceva ..Am inteles mesajul, totul se rezuma la „ce faci? esti bine?” intrebari la care nu mai primeam raspuns..Partea forte acum urmeaza..Cu aproape o luna in urma I-am scris ceva de genul „nu le oti face tu pe toate, poate ar trebui sa-ti gasesti o tipa cu care sa te muti si sa te ajute cu treburile casei” la care mi-a raspuns ca la sfarsitul lunii va veni cineva din Romania la el. Si a mai spus asa ” nu mai sunt omul care eram anul trecut, sper sa nu ne deranjezi”. Am pus intrebari, l-am rugat macar sa nu rupa legatura cu mine , sa ma tina la current cu ce face si dupa cateva zile mi-a raspuns sec ” Credeam ca ti-ai dat seama ca nu mai am doua cu Romania, CU TINE NICI ATAT. Gaseste-ti pe altcineva si lasa-ma sa-mi traiesc viata , nu-ti face cinste sa te tot roi de mine sa-ti scriu”..Asta era omul care imi spunea ca nu va uita niciodata ce am facut pentru el si care-mi spunea din aeroport ca n-o sa ma uite niciodata. Nu contest faptul ca am stiut de la inceput ca fiecare are drumul lui in viata si ca va veni ziua in care vom pune punct cumva. Dar de ce trebuie sa fii sadic si dur cu cineva care merita mai mult de atat? Asteptam doar cateva randuri , gen ” uite, posibil sa am o relatie, nu stiu inca, dar promit sa ramanem prieteni in continuare si eventual sa iesim la o cafea cand mai vin acasa”… Dar sa spui „n-am doua cu Romania , cu tine nici atat” ca si cand nu eu as fi omul care a facut orice ca sa-ti fie tie bine in ultimii ani? Nu mi-a mai raspuns de o luna, m-a blocat pe Skype si facebook, si de o luna ma gandesc zi si noapte ce am facut ca sa merit tratamentul asta si DE CE un lucru nu poate fi spus frumos, elegant, duios…Bine spunea cineva , caracterul unui om il cunosti la ultima intalnire, eu personal refuz sa cred ca asta e omul pe care l-am iubit mai mult de 4 ani. Imi spun ca o sa treaca…undeva…candva…Ca Dumnezeu ma vede si ma aude si ca nu poate sa ma lase sa sufar atat pentru ca nu merit..Si totusi, de ce nu te poti desparti frumos? Sa spui frumos ” uite , trebuie sa-mi vad de viata mea dar tu o sa fii intotdeauna speciala pt mine” in loc sa fii dur si sa spui „n-am doua cu tine”? Daca vreti sa povestim, lasati pe-aici id-ul de mess, ne-ar face tare bine tuturor sa schimbam impresii.
Buna ela, as vrea sa vorbim.Mai intri pe aici?
Atat de frumoase sunt inceputurile… capul sus ca si maine e o zi.
Salut Florin.Prin suferinta am trecut si trec si eu.Numai ca la mine nici nu a asteptat incheierea definitiva a relatiei ca sa fie cu altul.Si asta dupa 9 ani.Adevarul dureros stii care e? Nu te-a iubit cu adevarat pentru ca cine iubeste pe cineva chiar si in cazul unei despartiri ramane singur o perioada.Asta e,trebuie sa iti continui viata si cineva sa te iubeasca si pe tine trebuie sa existe.Eu sunt singur inca dupa 5 luni,timp in care ea si-a continuat viata bine mersi.Deseori ma simt foarte deprimat dar ce pot face.E greu,dar nu e imposibil si cine stie,poate va rasari si soarele intr-o zi.Sfatul meu e ca nu are rost sa regreti pe cineva care te schimba atat de usor si dupa 3 ani.Fa-ti curaj si incearca in alta parte.
Numele meu este Florin, am 30 de ani si de 1 saptamana m.am despartit de foasta iubita cu care eram impreuna de 3 ani..intr-adevar i.am gresit mult si am ignorat.o in ultimul timp, nu m.am mai purtat frumos cum o faceam inainte si tot timpul nu faceam decat sa ii reprosez cate ceva.La 2 zile dupa despartire deja si.a pus poza p fb cu cineva pe care a zis ca l.a cunoscut fix in ziua cand a decis sa incheie totul..as face totul pt ea acum dar stiu ca e prea tarziu si ca trebuia sa fac asta la momentul potrivit nu acumcand am realizat ca am pierdut.o..imi este foarte dor de ea, o vad peste tot..am numai imagini cu ea si celalalt in cap si nu inteleg cum de a disparut toata iubirea pt mine atat de repede..imi tot zic ca viata merge inainte..incerc sa fac orice ca sa mi.o scot din cap dar pur si simplu nu reusesc…
Buna tuturor, ne.am despartit de o saptamana .decizie pe care el a luat o doar pt ca nu m.am dus la el in tara pt cateva zile.pt o perioada sta acolo si nu ne vazuzem de o l’una jum cred ca are pe altcineva ca asta nu e motiv.eu sufar ca un caine.la dracu cu dragostea
Eu nu inteleg de ce este atat de greu sa fii sincer si direct , sa fii curajos si sa.i spui persoanei in cauza adevarul , sa comunici !! De ce este atat de simplu sa dispari ca magarul in ceata fara nicio explicatie ? Un simplu ” am intalnit pe altcineva care imi ofera ceea ce imi doresc si ma face sa ma simt implinit ” – la momentul potrivit- ar fi fost suficient !!!!! L-as fi respectat ptr sinceritate si la revedere . Asta nu inseamna ca nu m-ar mai fi durut , dar as fi putut sa accept muuuult mai usor situatia ptr a merge mai departe pe drumul meu .
…ciudat sentiment, parca toti am vrea sa re-aprindem flacara aia insa cum? Cand eu/ea am ars-o prost? Nici nu prea stiu ce sa scriu…credeam ca io sunt egoist insa ea mi-a luat-o inainte. Au trecut cateva luni si parca tot mai sper ca poate ea ar vrea sa se intoarca insa stiu sigur ca nu mai pot fi la fel, acel fain, acel eu. E prima oara cand merg pe acelasi drum a doua oara.imediat 31, maine incep un alt job …si poate asa a fost sa fie
e o vorba…. cui pe cui se scoate.
FUNCTIONEAZA!
Jur ca daca reusesc sa trec peste asta nu o sa mai iubesc niciodata…am 28 de ani si 5 ani de casnicie si de un an de zile ma lupt numai cu respingeri si dispretuiri si raceli..nu mai suport..nu mai stiu cum sa ma comport si ce sa zic si ce nu…nimik nu este bine…acum sunt doar o straina fara sa insemn nimik…nu vreau sa mai iubesc …iubirea la final e doar durere pt toti prostii
parca o cunosc de o viata. neam casatorit. avem un bebelus de 3 saptamani. din nefericire neintelegerile dintre mine si soacra si ea si soacra acum ne despart. e incredibil cum sperantele se pierd ca un fum. cum viitorul atat de frumos e acum doar un gand ratacit. cum mi-e rusine de fiul meu sa il privesc si sa stiu ca sunt unul dintre cei doi care nu au reusit sa ii ofere o viata fericita si completa.
exista vreo terapie intensiva cu pastile injectii,sau orice altceva sa o uit o femeie,nu ma pot opri sa nu ma gandesc la ea,in fiecare zi indiferent de ceea ce fac ,chiar daca fac sex cu alta femeie,incerc sa ma impotrivesc gandurilor ,nu pot sa o uit,poate ca fac o greseala tragand sperantze ca intr o buna zi o sa fiu cu ea, nush povestea mea e cam diferita putin,st rezident intr o tara straina….am iubit si iubesc o femeie maritata ,in ultimul timp nu prea ne intelegeam bine,ultimadata cand am vz am facut dragoste,dc se spune ca adevaratul caracter se vede la ultima intalnire,in urma cu 6 luni a plecat sa divorteze in romania,d atunci nu am mai stiut nimik de ea ,ma blocat pe fb,abia acum cateva zile am gasit o, e cu acelasi barbat insa vrea sa l lase pt altul,acum vb p fb cu min si ma mai suna cateodata,imi vb de viitorul iubit, mi am primit toate rasp ,,dc cum unde ……sa mai sper sau…..sa merg la vreun medic specialist sa mi faca vreo spalatura la creier
ce e mai ciudat …parca tot imi lasa asa o dara d sperantza …
Fetelor, chiar credeti ca cineva care ne iubeste cu adevarat e capabil sa ne provoace asemenea suferinta? Iubirea e ceva frumos…
Eu zic sa nu ne mai toruram singure cu amintiri, cu intrebari si sa facem ceva pentru noi. Ei au deja lumea lor, o lume pe care ei au vrut-o, sau au crezut ca e mai buna pentru ei. Asta rebuie sa facem si noi, sa mergem mai departe.
E ingrozitor sa stii ca persoana pentru care erai gata sa dai totul, te-a dat la spate intr-o secunda…Dar nu credeti voi ca toate astea se intampla cu un scop? Pe care acum nu-l vedem pentru ca ne lasam orbiti de suferinta. Pe masura ce eliminam barbatii nepotriviti din viata noastra, cel meniti noua se indreapta tot mai mult catre noi..VIata e o lectie continua, Haideti sa invatam sa iubit altfel data viitoare…Haideti sa invatam sa iubim fara asteptari…
Și eu trec prin aceeași suferință cumplita, nu știu cum sa merg mai departe, nu pot sa accept ca m-a înlocuit deși nu i am greșit cu nimic, sunt la capătul puterilor
m-am despartit recent
motivul a fost unul care tot timpul ma framınta…anii de studentie la medicina care iti ıa viata ta dar o salveaza altora şi parıntii lui care sunt de alta religie
el a ales cariera,a dorit sa nu imi pierd anii..sa imi caut fericirea
dar care fericire?daca el e tot pentru mine
tot timpul am fost puternica,anume pt asta ımı spunea mereu ca ma admira
dar acum nu mai am putere!
au fost 4 ani atıt de frumoşi…el ma facut sa ştiu ce ınseamna a iubi pentru ca el este şi va ramıne pentru mine un barbat adevarat
caracterul,comportamentul,simtul umorului şi felul lui de a iubi vor ramıne mereu ın amıntire
cıte aş vrea sa ıi spun,lucruri care ın 4ani nu i le-am spus….
Doamne cum sa trec peste asta?! El e peste tot..sta ın mine,ın suflet,gınd şi inima
Doamne cıt ıl iubesc…uneori ma gındesc daca aş putea sa ıntorc tımpul ınapoi l-aş pretui mai mult..
am impresia ca nimeni nu e ca el :(.
nici noul loc de munca,noii prıeteni şi colegi nu ma ajuta..
de ce viata asta e aşa de cruda ?
Am citit toate postarile voastre, unele mai grave decat altele. Dar ce e grav cu adevarat? Timpul e relativ. Suferinta e reala si pare ca nu se mai termina…Indiferent ca vorbim de o relatie de 11 ani, sau una de 4 luni de zile, sunt oameni care lasa „urme” in viata si in sufletul nostru. Nu am de gand sa scriu toata povestea, cert e ca si eu fac parte din „grupul” vostru. A trecut o saptamana de la despatire, de cand l-am vazut ultima oara. El ramanand in casa in care am locuit 1 an de zile impreuna…Oare nu-l macina? Oara chiar n-am insemnat nimic pentru el? Unde sunt toate vorbele lui frumoase? Ce s-a intamplat cu omul care spunea ca doar pe mine ma are in viata asta? De ce a fost atat de las incat n-a incercat nici macar o secunda sa ma opreasca, sa nu ma lase sa pleci? De ce a ajuns sa spuna ca nu ma mai iubeste si a doua zi ca ma iubeste de fapt..? De ce toate astea cand dai totul? Acest „de ce?” care ne omoara pe toti. Ma trezesc din senin ca plang. Incerc sa lupt cu mine. De fiecare data cand cad in stari de genul asta, cand simt ca numai pot respira, ca lacrimile mele sunt de neoprit, atunci ma rog. Sunt 2 rugaciuni pe care m-am obisnuit sa le citesc de fiecare data cand mi se intuneca mintea…si functioneaza, ma spal pe fata, ma calmez si tot asa..Mi se pare ca suntem ca doi straini. Este incredibil sa nu dea nici macar cel mai mic semn ca l-ar mai interesa. Desi eu am luat decizia sa plec, el m-a dezamagit mult. Nu pot sau nu vreau sa-l mai caut. De frica. Pentru ca deja am inceput sa ma gandesc ca are pe altcineva. Acest gand isi face loc tot mai adanc in sufletul meu. Mi-as dori sa fie barbat, mi-as dori sa vina dupa mine, sa-mi strige la geam cat de mult ma iubeste…dar este un vis, distanta e foarte mare si iubirea lui pentru mine se pare ca a murit..Sunt constienta de ce poate face suparerea si aud tot mai des,diverse alergii (in cel mai fericit caz!) pana la cancer, sau stop cardiac, Haideti sa ne iubim mai mult, haideti sa ne sprijinim intre noi, cei aflati in suferinta. Eu de maine o sa incep o cura cu ghimbir, lamaie si miere. Incerc sa ma readuc pe calea cea buna si sper ca si voi luptati cu voi. Cat despre sufletul vostru ranit, nimic nu face mai bine decat o rugaciune.
„La sfarsit doar 3 lucruri conteaza: cat de mult ai iubit, cat de frumos ai trait si cat de gratios te-ai despartit de lucrurile care nu-ti erau destinate”
Mirela nu sunt nici pe departe vindecat. Am ramas cu stigamtul de inselat, dar voi trece peste… tot ce fac e sa zambesc lucrurilor marunte, sa ma bucur de fiecare rasarit, de fiecare copil pe care il vad si il doresc de atat timp… Am facut o schimbare intre timp si vad ca e beniefica, m-am mutat singur si e bine chiar daca ma chinuie cateodata ca e goala casa… dar fruntea sus caci la fel ca mine mai exista si ea.,. ceea pe care o voi iubi mai mult si imi va darui o creata mica. Am incheiat 10 ani, dar nu si viata mea… si stiu ca viata imi va fi grozava chiar daca acum sunt jos, maine ne vom intinde o mana amandoi si o voi vedea mai frumoasa si mai luminata decat cea care mi-a distrus visele.
Hai sa auzim de bine si oricine vrea sa discute cu un necunosct…vedem noi cum ne gasim.
Hai fruntea sus, caci si maine e o zi plina de posibilitati.
Sper sa ai dreptate…am 6 luni de la despartire, plans si obsesii…as rupe un perete sa scap de amintirea celor 4 ani! Un divort si o alta relatie crunta…am doua fete pe care tare as vrea sa le cresc zambind si constructiv, nu gandindu-ma la un om care a plecat si isi vede de ale lui.
Desi e prima zi in care scriu,nu este prima in care disperarea care m-a cuprins nu ma lasa in pace.De cateva zile nu mai am pace,am aceste ganduri,imagini care imi ruleaza in continuu in cap,cum ca ea in aceste momente este fericita,se distreaza si are tot ce ii trebuie iar eu stau singur in intunecimea camerei mele cu laptopul in brate incercand sa ma relaxez si sa cred ca o sa fie bine.Dar,apoi ridic capul din ecran si vad realitatea dureroasa.Am crezut ca o sa scap de depresie dar refuzul si macar a unor discutii din partea unor persoane mi-a adancit sentimentul de esec si atunci gandurile rele si-au facut aparitia.De cateva zile ma rog in fiecare seara si ziua cateodata, sa mor.Poate ca o faceam si singur daca nu eram asa de las.Off,9 ani si o viata promitatoare au trebuit sa se termine intr-un mod asa animalic….Imaginea asta imi face cel mai mult rau,mi-o imaginez cu ala facand tot ceea ce noi faceam candva si toata imaginatia asta este alimentata de faptul ca am auzit-o in realitate atunci cand am reusit sa gasesc casa unde ea pleca toata ziua.
Acusi ajung la 400 de „prieteni” pe facebook si nu gasesc nici macar o persoana cu care sa vorbesc si sa ies si in realitate sa ma mai pot distrage de la viata asta distrusa.Si oamenii de pe Facebook sunt tot oameni,nu?De ce trebuie sa ne comportam ca niste nenorociti,cand putem relationa,asculta si sa fim ascultati.
Acusi sunt 2 luni de cand am ajuns acasa si aproape 3 de cand a inceput calvarul si eu nu reusesc sa ma adun.Singuratatea asta imi face cel mai mult rau,combinata cu lipsa banilor care m-ar fi ajutat sa imi mai iau campii si sa ies din gaura asta de localitate in care ma aflu.Azi dimineata cand m-am trezit primul gand a fost:oare de m-am trezit,nu mai bine muream peste noapte si asa era cel mai bine?Vorbele si tot ceea ce a facut m-au distrus,nu reusesc sub nici o forma sa ma mai consider un barbat cat de cat atragator si cu potential de a face ceva in viata asta.Nu aveam nici inainte incredere in mine,dar o aveam pe ea.Acum nu mai am nimic,doar ignoranta si 2 parinti si un frate l-a care le-am stricat planurile si le-am ingreunat si mai tare viata.
Si desi stiu ca in afara de faptul ca nu prea am stiut sa ma distrez,eu alt rau nu i-am facut.De ce a trebuit sa ma termine psihic inainte sa ma paraseasca,asta nu reusesc sa inteleg.Sa imi arate ca are pe altul si sa vina acasa dupa ce il „vizita” si sa stea langa mine si sa vorbeasca pe facebook cu el?Toate astea la 2 saptamani dupa ce imi dedica John Legend –All of me,spunand ca a plans de dorul meu pe aceasta melodie.Cui i-am facut eu rau sa merit asta?
Ar trebuit de acum sa ma culc,o zi mizerabila e gata sa se termine,o alta va trebui sa inceapa.Poate am noroc si nu ma mai trezesc.Sunt atatea de spus…..
Dupa 5 ani in care am fost dedicata lui, am aflat ca ma inseala. Fff dureros,nu pot depasi momentul. Am dat toata lumea la o parte ptr el, nu i a pasat deloc de mine. N are regrete, eu am, desi nu eu am gresit. S a rupt tot in mine.
De 3ani,ma despart si ma impac cu el,el e mai mic cu 3ani decat mine,am 24de ani,ne’am despartit de atatea ori incat nici nu mai stiu cand am fost impreuna atatea certuri,umilinte vorbe grele jigniri si chiar si bruscari…faza amuzanta intr’un fel e ca de atatea ori am incercat amandoi sa trecem peste am iesit cu alte persoane eu am fost plecata din tara. Nu am vb deloc cateva luni,nu am reusit niciunu sa trecem peste,bolnavi,sau obsedati unu de celalalt? Habar nu am,am fost la psiholog am facut test impreuna,ne’a spus ca ne leaga 2lucruri iubirea si fidelitatea,totusi ne doare atat de tare cate ne’am facut incat nu ne e bine nici impreuna nici despartiti nici langa alte persoane,ne dorim extrem de mult o familie si copii impreuna…totusi nu inteleg …dc nu renuntam de tot?dc inca in adancu sufletului luptam unu pt celalalt?dc inca de atatea ori ne privim gasim linistea in celalalt?si dc renuntam din nou?e dureros,ma epuizeaza fizic si psihic… Nu mai inteleg…sunt 3ani totusi… Am dat peste tipi ok,a dat si el peste tipe ok ,dar mi’a spus'”degeaba nu esti tu” si la fel simt si eu cand sunt langa altcineva…poate cineva sa imi explice?am fost facuta”proasta „de atatea ori…accept si asta,dar totusi mi’as dori din suflet o explicatie pt mine si pt el…:(
Acele persoane care tocmai promit niciodata nu se vor tine de promisiunile facute,dar uneori ne dam seama mult prea tarziu si nu aveam ce face pt ca orice final ascunde o durere!Dragostea poate fi catalogata in foarte multe feluri si pana la urma o singura persoana dintr-un cuplu are de suferit poate mult m-ai mult decat cealanta!Uneori dami vina pe noroc dar singuri ne facem cu mana noastra rau asa cum am procedat cu mine …..am tot crezut in vorbe marete si am crezut ca persoana din viata mea poate se va schimba intr-o buna zi dar degeaba pt ca acum stiu ca niciodata nu va face lucrul asta !asta este viata!
Buna ziua. Ma adresez mai mult femeilor. Voi cand vedeti un barbat ca sufera din dragoste ce va spuneti in gand ? „Dal incolo cine stie ce ia facut la prietena lui de la parasit” Ei uite ca nui asa. Eu chiar acum trei zile am patito. Am fost impreuna 7 luni,adevaru asta este cam putin ca sa suferi dar asa sunt eu. La inceput iam spus tot adevaru:ca am fost casatorit si ca in urna casatoriei au rezultat doi copii si ca la unu ii platesc pensie alimentara. De inceput ma inteles si ma sustinut. Incepea sa mearga relatia ca pe roate…era totul frumos intre noi,au mai fost si certuri mici dar am trecut peste. Si acun 3 zile sa imi spuna ca ea nu mai suporta ca eu trebuie sa platesc pensie alimentara 18 ani si ca ea ramane fara bani si ca nu este invatata sa traiasca cu greutati doar cu bine si ca ea nu este obligata sa plateasca pentru greseala mea. Sia luat hainele,lucrurile si a plecat. Si vreau sa va spun ca este a 3 a zi de cand neam despartit. De mancat am mancat,doar ca adorm tarziu,spre dimineata pe la 3,4. Stau toata noaptea cu gandu la ea si nu stiu ce sa mai fac aa las gandu asta sa nu ma mai chinuiasca…
Salut,am 31ani si de ieri am decis sa pun punct pe relatia mea.Sufar ca un caine si nu stiu cum sa trec peste cosmarul asa. Povestea mea incepe in felul urmator. In urma cu 9 ani am crezut ca viata mea sia schimbat cursul intalnind-o pe sotia mea. Aceasta era de 4ani implicata in alta relatie cu un baiat care o facea sa sufere. Intalninduma pe mine am fost salvatorul ei. La putin timp a si pus capat acestei relati urmand sa inceapa una noua cu mine. Toate bune si frumoase,ne am mutat impreuna la mama mea si incepusem sa lucram impreuna la o brutarie,eu ca sofer iar ea ca vanzatoare la magazinul brutariei. Eram foarte fericiti pana cand sa apara a 3 persoana,un baiat ce lucra la un bar fata in fata cu magazinul. Acesta aproape toata ziua era la ea in magazin cea ce mia trezit niste semne de intrebare. La numai dupa cateva zile,intro seara ea crezand ca dorm isi trimitea smsuri cu acesta,eu mam trezit si iam luat telefonul vazand cai scrisese «Tu asa vrei sa ma cuceresti pe mine?»ramasesem socat. Binenteles ca ea nega tot si zicea ca i doar un prieten. La cateva zile dupa niste certuri pe tema asta am gasito cum se sarutau in barul ce lucra el,ceva oribil! Am ramas socat. O saptamana nu a mai venit acasa. Dupa ceva timp urma si greseala de a o ierta si de a accepta sa reluam relatia spunandumi ca nu a facut nimic cu el. Am decis sa plecam din acel oras si sa ne mutam impreuna la brasov unde o sora dea mea avea un apartament. Incepeam o perioada frumoasa,ne am angajat la aceas firma si ne era bine. Dupa 2ani frumosi am decis sa plecam la sora mea in italia sa ne facem si noi un rost in viata,zis si facut.Dupa 2ani urma sa ne casatorim iar dupa un alt an aparuse si fetita mea pe aceasta lume,totul era frumos. In 2013 ne am intors de tot in tara,am luat un apartament,aveam o masina,o fetita minunata ceva de nedescris! O luasem iar de la 0! Ne angajasem amandoi la o firma iar dupa 3luni ea plecase la firma unde mai lucrasem inainte sa plecam in italia,acolo lucra si o sora dea mea care i aranjase sa o bage la control. Era bine pana cand sora mea a trebuit sa plece de unde lucra cu sotia mea la alt proiect in alta hala. Incepuse cosmarul pentru mine! De atunci ea se racise rau fata de mine,se schimbase total,nu o mai cunosteam si binenteles au inceput intrebarile. Ea zicea ca sant eu gelos. Intr-o seara dupa o cearta mai aprinsa mia zis ca nu mai simte nimic pentru mine si ca simte fluturasi in stomac pentru un coleg deal ei ce il cunosteam si eu,am vazut negru in fata ochilor si urma sa fac cea mai mare prostie din viata mea,adica sai dau cateva palme. Am suferit al 2lea soc,eram distrus. Dupa cateva zile urma sa incep sa ma milogesc de ea ca vroia sa divorteze. Am decis sa mergem la un psiholog ca poate o face sa se schimbe,am fost la o manastire de nea citit preotul,am incercat sa fac de toate pana cand ea a zis sa mai incercam o data. Incepuse sa fie bine am fost la mare am cununat pe o sora dea mea am facut sarbatorile de iarna fericiti, pana acum 2saptamani cand mia spus ca nu se mai poate minti si nici pe mine,vroia sa divortam. Nu mai inteleg nimica! Ieri am decis sa plec de acasa pentru ca aflasem de la mai multe persoane ca ea de cand am zis sa mai incercam o data nu a respecta si a fost vazuta cum se saruta cu acel baiat la un chef facut de firma unde lucreaza. Va rog sa mi dati niste sfaruri sau chiar sa ma sunati 0763185653. Nu stiu cum sa fac fata situatiei,sant disperat si mie dor de fetita mea,plang si iar plang nu mananc de cateva zile! Va multumesc!
Buna sunt intr-o relatie de 4 ani jumate si stiu ce inseamna sa fi inselat/a si am iertat de atatea ori incat acum am ajuns sa stau cu frica in fiecare zi din viata mea ca sunt inselata!Imi este foarte greu sa ma despart de persoana pe care o iubesc cel m-ai mult pe lumea asta dar am ajuns sa sufar foarte mult din cauza asta…….am tot incercat sa il fac sa inteleaga ca vreau sa facem o familie si sa terminam cu toate tampenile dar intodeauna gaseste scuze si cand observ ca nu am cu cine sa vb am invatat sa tac si sa nu m-ai zic nimic.Am fost plecata in afara si reusisem cat de cat sa trec peste tot si sa ma bucur cat de cat de viata….pana m-am trezit cu mesaje de la el ….sa ma intorc in tara pt ca sa schimbat si nu vrea sa ma piarda dar nimic din ce a zis nu a fost adevarat pt ca niciodata nu sa schimbat si sa aflu dupa 6 luni ca el ma insela cu o pustoaica de 20 de ani si iara am trecut printr-o despartie dar ca intodeauna am iertat si am trecut peste pt ca nu vroiam sa dau cu piciorul la tot.Ma gandesc sa pun punct si sa las totul balta pt ca m-am saturat sa tot iert si sa cred ca se va schimba pt ca NICIODATA OAMENII NU SE POT SCHIMBA!Imi este foarte greu sa trec peste si imi este frica ca tocmai atunci cand am trecut iara apare in viata mea si iara o sa fac prostia si sa cred tot ce zice.Va rog sa ma ajutati cu un sfat!
Rox, am trecut exact prin ce treci tu acum. Am fost inselata, am iertat,s-a intors la mine pentru 6 luni ca intr-un final sa imi spuna „eu sunt prea libertin si tu prea pesimistă”…dupa ce facusem atâtea pt el, am fost alaturi cand nimeni nu era,l-am ajutat cand era cu alta in casa…si cu ce m-am ales?s-a jucat cu mine,pe de o parte imi zicea ca nu se mai poate asa, dar în acelasi timp imi spunea „daca ar fi sa o luăm de la 0 ce ai schimba”….si m-am agatat de orice speranta ca va fi bine,am crezut în promisiunile lui desi niciodata nu s-a tinut de ele. Deci ai mare dreptate,NICIODATA nu se schimba. Doar noi ne agatam de aceste sperante de teama de a nu ii pierde,iar asta tot se va intampla,oricat ne doare pe noi.
Uite ca azi e bine. In sfarsit dupa doua luni am sperante de mai bine.
Danut, cum ai reusit sa te vindeci? Am citit comentariile tale si simt ca ma regasesc. Si eu am momente in care vreau sa mor si nu gasesc nici o solutie sa imi revin din asta. As vrea sa treaca timpul mai repede si sa fiu bine.
A trecut o luna…. sufletul imi e pustiu… Simt ca nu mai pot respira si mereu ma gasesc umbland fara noima pe strazi, am ajuns la capatul rabdarii….
Buna tuturor,
din pacate si eu ca multi altii am o poveste de spus. Dupa o relatie de 12 ani, am gresit cumplit flirtand cu un coleg de munca. Nu stiu de ce am facut asta, sunt in aceasta relatie in care ma simt iubita si iubesc enorm. Nu am simtit niciodata nevoia sa insel, nici in momentul in care flirtam. Am facut totul fara sa gandesc, ca o joaca. Din pacate a aflat iubitul meu si incearca sa ma ierte insa i-am cazuta o suferinta enorma. Regret totul, am incercat sa ii spun ca am facut totul fara sa gandesc. Este foarte greu, suntem inca impreuna, dar el este foarte trist si eu la fel. Nu ma pot ierta pentru ceea ce am facut si nu stiu nici cum sa il fac sa uite si sa treaca peste tot ce s-a intamplat.
Azi vreau sa mor. Poate si maine si zilele ce vor urma, poate sunt prea las ca nu o fac, dar ma gandesc ca daca fac acest pas ea nu va mai fi a mea, stii speranta aia care moare ultima si tot sper ca va fi a mea, ca e un act de furie si razbunare din partea ei si maine ne va fi bine din nou. In adancul sufletului departe de zbuciumarile si sperantele desarte stiu ca azi s-a terminat. S-a terminat demult, cel putin asa imi spune, dar azi inteleg ca nu mai am cum sa o aduc inapoi. Ca o apreciez, ca o ador, ca o iubesc, ca prin ea respir… stie toate astea, dar e rece… Nu am inselato ci din potriva am iubito cu patima.
Azi nu mai este a mea. Imi smulg parul din cap, si scriu unor necunoscuti ce poate incearca aceleasi sentimente…
Azi nu imi mai pasa de nimic, la naiba cu mine si restul.
Buna la toti. Si eu cred ca o sa parte de o despartire, cat de curand. Pai sa vedem, momentan ma cunosc cu o fata de pe internet, vroiam sa ne i talnim, zilnic ne vorbim…am avut parte de multe certuri, ne-am impacat de multe ori, deja avem doua luni, in vara asta am vrut sa ne vedem. In seara asta am discutat putin mai deschis cu ea, am pomenit de fosta, la inceput nu parea suparata, am intrebato ce are, n-a zis nimic timp de o ora, m-am enervat si am luato un pic mai tare, a zis ca eu cum m-as simtii daca ea ar pomenii de fostu? Nu inteleg cu ce am gresit, i-am spus ca fosta deobicei ma ignora, am incercat oarecum sa-i spun ca ea e mult mai buna decat fosta, voiam sa-i spun cat de mult o apreciez, dar ea s-a suparat, e o fire extrem de geloasa….chiar nu stiu ce sa fac, are cineva vreo idee? Daca vrea cineva sa vorbeasca cu mine pe mess la idu-ul george_yo20092002, sau pe facebook George XD. Eu zic ca merit ceva mai bun, toti meritam, peace !
Atunci cand iubesti cu adevarat despartirile devin un chin insuportabil , si eu trec printr-o perioada grea am inima rupta incerc sa rezist dar nu prea reusesc , nici eu nu credeam cat de greu este sa suferi din dragoste , sa fi inselata si parasita
Te inteleg perfect. E groaznic cand iubesti, renunti la tot pentru persoana iubita, si apoi dupa despartire la nici o saptamana sa afli ca are pe altcineva. Si atunci te intrebi daca a fost sincer cu tine cand iti psunea ca te iubeste, ca ii este dor de tine.
Incerci sa iti ocupi mintea dar e greu, seara cand te pui in pat tot te gandesti la el, si te intrebi cu ce ai gresit cand ai oferit atata iubire.
Viata asta e ciudata, dar stiu ca in viata nimic nu e intamplator, si trebuie sa invatam si sa mergem mai departe, acuma e greu, dar cu timpul o sa ne fie mai bine.
Buna! Sunt din bucuresti trec printr-o perioada ciudata rău nu credeam ca o sa fie așa greu cu o despărțire si ma credeam barbat
As vrea sa exprim ce simt , dar nu am cum … Ce faci când nu mai poți , când practic nu ai putere sa ridici din pat , nu ai putere sa mănânci , sa te schimbi , sa te duci la munca, când acum o zi aveai totul , iar acum nimic ?! Ce faci ?! Știu ca timpul vindeca , dar pana atunci ce ?! Stam si îndurăm.. Cu capul sus sau jos , asta depinde de fiecare… Sincer , tot ceea ce scriu acum o fac cu lacrimi pana in picioare … E teribil sa simți ca întreaga lume ți S-a prăbușit .. Nu cred ca putem spune in cuvinte toată Tristețea si suferința care o
simți … Toți zic , lasă ca a fost mai bine așa , sau nu a fost sa fie , sau îți e mai bine fără X ,Y , sau nu era de tine , dar dor tu , el si Dumnezeu știți ce a fost între voi si ce simți in momentele acelea. Curaj ca sa mergem mai departe , plângi , suferi dar trebuie sa mergi mai departe … Cam asta e , trebuie sa ținem mintea si inima ocupată după ce vedem ca sa terminat
după ce am suferit suficient …
Bravo Mihai, mi-a placut mult cum ai scris.
Eu sunt maritata de 9 ani cu doi copii si a inselat, problema e ca in loc sa ma trezesc si sa renunt la amant, am alergat dupa el, am sacrificat tot ce am avut in jur si eram chiar sa renunt la familie pentru el, dar amantul a fugit innapoi la familia lui, chiar daca zicea ca ma iubeste si multe alte cuvinte care nu mai au rost. Problema mea e ca inca il iubesc mult si mi-e greu sa fiu iar intr-o relatie de fam cu sotul meu, stiu ca asa e normal, dar cred ca am un blocaj mental, sper totusi sa-l depasesc in timp.
Stiu cum e fara parinti, ai mei au murit cand aveam 4 si 22ani, e greu sa fi singur, poate de multe ori ai incredere oarba in unele personae ca apoi sa realizezi cat de mult te-au dezamagit si mintit, foarte trist, dar adevarat.
Ai dreptate ca maine o sa fie mai bine si soarele va straluci mai puternic, daca a mai trecut cineva prin asa ceva va rog sa-mi scrieti pe mail „fleurette2014@yahoo.com”
Pentru mine a fost usor sa trec,a fost foarte frumos si chiar credeam din tot sufletul ca l-am gasit pe cel cu care voi petrece toata viata…a fost prieteni si dupa sa aprins flacara,se purta extrem de frumos cu mine,era un adevarat gentleman,imi aduce flori,cadouri,niciodata nu ma jignit,ma trata ca pe o printesa,nu a insistat niciodata asupra relatiilor sexuale.Vrea sa se ne casatorim,mi-a cumparat inelul de logodna,mi-e iubea foarte mult….dar la un moment am vazut ca a inceput sa fie foarte inchis si trist…l-am intrebat dar nu vrea sa-mi raspunda…pana la urma mi-a spus ca ma iubeste dar…era strain nu era roman…am stat impreuna doi ani de zile….niciodata nu ne-am certat,ne bucuram de fiecare zi si noapte…dar mi-a spus ca ii este frica…frica…frica ca eu ma intorc in tara si el va fi mai indurerat ca niciodata si nu va putea trece peste acest lucru…..mi-a spus ca oricat de mult ma iubeste si ar face orice pentru mine…faptul ca el nu putea sa vina in Romania pentru ca lucra la o companie foarte mare si nu putea sa plece…a spus ca cel mai bine pentru amandoi ar fi sa ne despartim….pentru ca mai bine ar suferi dupa despartire…decat sa fie chinuit noapte si zi de suferinta ca nu ma poate vedea!A trecut un an…in momentul cand ne-am despartit am sters cu radiere din minte tot ce a fost si mi-am continuat viata,….am fost usor sa-l scot din cap…dar ma intreb Doamne de ce imi este atat de dor de el….de ce tot timpul imi apare in vise….de ce tot timpul trebuie sa ma ” tortureze”…si eu mi-am pus intrebari oare am gresit?oare ar fi fost altfel?Dar viata nu iti da raspunsuri niciodata.Uneori ma apuca un dor cumplit de el…cand imi apare in vise…ma trezesc plangand dimineata…mi-as dori atat de mult sa nu imi mai apara in vise…mi-as dori atat de mult sa intreb de ce?Era un barbat extraodinar de bun si de sufletist,un om cu atatea vise si sperante..dar la sfarsit un om care ma intreb si acum de ia fost atat de frica de suferinta?Si nu era genul de om sa minta,vedeam pe chipul lui durerea si disperarea.Mi-as dori sa-l mai imbratisez inca o data,sa ma ia in brate si sa-mi spuna ca intotdeauna….esti sufletul meu…
Buna,
Tocmai m-am despartit si eu de un scorpion. Pot sa zic despre el ca am crezut ca e barbatul perfect. S-a purtat exceptional cu mine, dar din pacate veninul lui a fost mai puternic. In ultima luna a devenit extrem de gelos, a pus detectiv sa ma urmareasca, telefonul mi-a fost verificat in permanenta, mesaje, telefoane. Si desi nu avea ce sa gaseasca, a inventat lucruri care nu s-au intamplat. Pana a ajuns sa creada in mintea lui ca eu l-am inselat. Ca el are „dovezi 100% ca l-am inselat”. Pentru mine el era persona cu care vroiam sa imi petrec restul zilelor, cu are sa am copii. Nu imi vine sa cred ca s-a terminat, sunt socata ca ne-am despartit din mimic real, total a fost in mintea lui, in imaginatia lui. Si asta ma face sa sufar foarte tare!!!!
Si eu tocmai m-am despartit de un scorpion. Cand toata lumea ii vedea doar partea negativa, eu am vazut partea pozitiva si l-am ajutat foarte mult sa creasca ca si persoana. Aveam o relatie la distanta, pana cand mi-a spus intr-o zi ca el nu mai vrea relatia asta, desi tine la mine si ma iubeste si ca ii este dor de mine, si o sa ii fie , dar nu mai vrea.
La o saptamana dupa despartire am aflat ca umbla cu altcineva, si cand l-am intrebat daca este adevarat, s-a comportat foarte urat cu mine. Atunci am vazut adevarata fata al lui si ma intrebam unde a disparut baiatul care acum o saptamana mi-a spus ca ii este dor de mine si ca ma iubeste.
Sunt persoane reci, in acelasi timp si sensibile, dar isi pun interesele mai presus de orice si te ranesc atunci cand te astepti mai putin.
Stiu ca am doar 17 ani in cateva zile dar viata mea a luat o intorsatura grava;fostul meu iubit vorbeste acum cu alta fata,pe care vrea sa o f***,cum eu nu am vrut;relatia a durat 11 luni si,pe data de 19 martie faceam un an.Mi-e foarte foarte greu,de cateva zile nu mai mananc nimic si nu mai pot dormi,nu stiu cum sa mi revin,la liceu imi pun o masca de nepasare totala pe care mi-e greu sa o pastrez constanta pana la sfarsitul zilei cand ajung acasa.Adevarul este ca parintii sai erau mai complicati si avea foarte multa tensiune in familie dar l-am iubit si l-am sprijinit;va rog din suflet,am nevoie sa vorbesc cu cineva,va rog contactati-ma pe facebook la numele Mocanu Diana.
Un articol interesant,am mai citit unele astfel de lucruri si sunt constienta ca aceasta este etapa fireasca de a merge mai departe dar totusi imi este foarte greu sa nu i mai trimit mesaje,mi este dor de el si chiar daca stiu ca nu mi raspunde nu ma pot abtine.O data m a cautat dar n am putut iesi la o ora atat de tarzie,insa nu cred ca ne potrivim si totusi acest atasament mare pentru el nu stiu de unde izvoraste.M am atasat eu puternic si simt ca nu ma pot desprinde.Cum as putea sa reactionez sa nu i mai trimit mesaje,sa l mai caut,credeti ca ma puteti sfatui cumva?va multumesc frumos pentru intelegere si pentru intelepciunea cuvintelor acestui articol,o zi placuta va doresc
Si eu m-am despartit dupa 11 luni de un baiat care a devenit total schimbat si cred ca are pe altcineva ca se poarta ciudat……nu mai rasp la tell ma suna doar el si multe alte schimbari….cum as reusi sa trec peste si sa nu-l mai caut pentru ca tocmai mi-a zis aseara ca vrea o pauza si pot sa-mi gasesc pe cineva daca vreau…:( e foarte dureros am inceput a plange si am simtit ca ii provoc doar mila ce sa fac sa reusesc sa nu-l mai caut ca simt ca inebunesc nu am dormit deloc:(
Buna.Fosta mea relatia sa incheiat chiar astazi si este una foarte dificila si diferita de cea a tuturor.Acum 2 ani de zile am cunoscut o fata araboaica de care mam indragostit.Dupa cum stiti sau nu fetele araboaice nu sunt lasate de parinti sa fie cu baieti de alta religie decat cea musulmana.In fine cu chiu cu vai am tinut relatia 2 ani,cei mai frumosi 2 ani din viata mea,nu ne certam nu neam inselat niciodata de fiecare data cand au prinso parintii iam fost alaturi si am trecut peste orice impreuna.Mai putin de acum 4 zile cand a vazut taicasu o poza cu noi si ia confiscat telefonu de tot a batuto etc.Am vorbit cu ea o singura data vineri 10 minute cand a reusit sa ia telefonu si putin sambata seara.Ieri duminica cand mam pus in pat sa dorm eram sigur ca luni dimineata cand merge la scoala o sa imi scrie de pe un telefon un mesaj ca ea nu mai poate continua si chiar asa a fost.Azidimineata mam trezit si am vazut mesajul ca nu mai poate continua sa traiasca intro minciuna si sa o inteleg si ea mia jurat ca ma va iubi mereu doar pe mine si ca ma va cauta atunci cand va putea sa aiba o relatie,asta fiind peste 1 an jumate cand termina liceul si pleaca in viena la facultate si eu as fi putut sa merg cu ea.Problema e ca stiu ca si ea sufera si ca ma iubeste si eu la fel pe ea dar nu putem fi impreuna pur si simplu.As dori un sfat o solutie orice la aceasta problema..Multumesc anticipat !!
Mihai D ezeu sa te binecuvinteze,ptr ca ai in tine harul de a alina!!!!
Buna,trec si eu printr o despatire,daca doreste cineva,sa discute cu mine,astept mail pe rf.alina@yahoo.com
Sunt aici pentru oricine are nevoie de sfaturi sau de un simplu om care sa ii asculte si sa nu judece absolut nimic, stiu cum e sa suferi si sa fii pierdut pentru o perioada..
Felicitari! Daca ceea ce gandesti si ceea ce spui este in acord cu ceea ce faci, atunci ai reusit!
salutare,
eu am trait 5 ani cu o femeie pe care am acceptat-o cu un copil dintr-o relatie anterioara, cu multe defecte. In urma cu 2 ani ne-am casatorit…., avem si o fetita de 1an si 9 luni impreuna, toate bune si frumoase, palanuri de casuta ( momentan stateam cu parintii mei), pana cand , prin iulie am lasat-o sa plece pana la mama ei ( mi-a cerut asta sub pretextul ca ii este foarte dor de ea). am acceptat sa plece si cu greu mare , dupa 3 saptamani a data Dumnezeu sa se intoarca, complet schimbata insa…si nu in bine. La o saptamana dupa ce s-a intors a vrut sa mearga inapoi la mama ei sub diverese pretexte, pana cand inevitabil s-a ivit o mica cearta , de altfel prima in 5 ani , si a plecat imediat dupa cearta cu tot cu copii. La o saptamana o sun si refuza sa se ma intoarca, merg personal la ea, imi cer iertare, vreau sa o impac, sa ne multam singuri intr-o chirie doar noi doi si copiii…nimic; vorbeam cu ea ca si cu un perete. O intreb frumos daca are pe altcineva…..”Vai dar cum poti sa gandesti asa ceva?” …..ca la scurt timp sa ii verifica Face-bookul si sa constat ca nevasta mea ma inseala cu un copilandru de 19 ani inca neimpliniti, si ca i-l iubeste atat de tare incat e in stare sa renunte la TOT( asta insemnand familie, copii) pentru el… Acuma ea e constienta ca eu stiu despre relatia ei extraconjugala, si reuza sa se mai intoarca la mine chiar daca la un momentdat as fi acceptat impacarea doar de dragul micutilor. Oare e normal ca o femeie in care ai investit timp, rebdare, sentimente, bani, sa renunte asa de usoar la famile pentru o aventura?( ca e clar ca tanarul acesta nu o va lua de nevasta cu 2 copii). Nu stiu ce minte poate sa aiba , daca are asa ceva, dar mi-a facut-o, m-a lasat cu ochii in soare, cu planuri daramate si visuri spulberate. suntem despartiti de 2 luni , ei nici ca ii pasa, e indragostita ca in liceu, femeie de 30 ani cu 2 copii din 2 relatii distincte.
Salut. Sunt în aceiasi situație. Poti să-mi spui cum
ești acum după atata vreme?
Buna…am mai scris aici acum câteva luni de zile …despre despărțirea de fosta …a fost cumplit …dar acum ..După vro 10 luni de zile…sunt foarte bine …adică cine spunea ca timpul rezolva totul ”așa este’.foarte nasol când se întâmplă așa ceva …te simții o mizerie ..Noi credem ca toată lumea ne evita în acele momente ..dar totul se întâmplă de fapt înainte ….când totul e minunat în relația noastră …nu le acordam atenție prietenilor nostri…și când avem nevoie de ei,ei de fapt nu ca nu ne acorda atenție …i am pierdut de foarte mult timp.dând de fapt atenție celui de lângă noi care noi îl credem ”fuck’n everything”,când defapt they are fuck’n shit….fuck this all Bastards who destroy our life …but bee strog guys …everything is gönne be OK
Mda. Situatiile tuturor celor ce au scris aici par mai triste clar decat a mea si totusi cred ca simt si eu acelasi lucru ca si voi.
Eu sufar dupa o tipa cu care am iesit doar de cateva ori in oras (club, restaurant) si am ajuns doar sa ne sarutam desi eu simteam ca ea este aleasa.
Sufar rau, mi-am pierdut pofta de mancare si nimic din ce-mi placea sa fac inainte nu-mi mai aduce alinare.
Cred ca e prostesc ce mi se intampla mie. De ce oare o „relatie” asa de scurta durata m-a afectat asa de tare? Nu inteleg. Sincer
Va inteleg pe toti, cred ca va este f. greu sa treceti peste moment si sa mergeti inainte mai ales ca voi ati irosit ani intregi si ati investit atat timp , sperante si sentimente in relatiile voastre.
O sa spun totusi ca acum in perioada asta ma duceam oricum la psiholog pentru ca in general ma simteam f. singur si sunt o fire f. sensibila si poate din cauza asta sufar si ma afecteaza multe.
Chestia cu scrisul este o tehnica pe care m-a indemnat psihologul sa o fac si am observat ca dupa ce scriam mi-am mai gasit linistea si raspunsurile la problemele respective.
Ex: A trebuit sa scriu despre mama si tatal meu care au murit la varste relativ tinere (48, 66), pentru ca nu mi-am gasit niciodata pacea.
A functionat. De asemenea mai avem mici probleme care imi afectau destul gandurile si a functionat.
Cred ca va trebui sa scriu si acum despre asta si e f. posibil sa functioneze si in cazul asta.
Am 38 de ani, am fost si eu casatorit 11 ani cu o tipa care m-a inselat si desi am iertat-o si am mai stat impreuna inca 1 an, nu am mai putut sa simt pt ea ce simteam inainte asa ca am ales sa bagam divort si a fost de acord, in prezent casatorindu-se cu cel cu care m-a inselat.
Dar asta e o problema veche si desi imi mai e dor dupa ea, la 7 ani de cand ne-am despartit, o consider totusi o problema veche si peste care am trecut … oarecum.
In viata noastra e posibil sa se intample multe drame (vezi exemplul meu cu parintii) … vezi despartirea mea veche si exemplele voastre si ceea ce e mai important este ca
pe viitor vor urma si alte drame, asa ca noi trebuie sa ne gasim un mecanism de autoapapare si sa mergem inainte.
Ceea ce e important acum este ca desi acum avem impresia ca viata sa sfarsit, nu va fi asa.
Timpul le rezolva pe toate, astfel incat vom uita si ranile noastre prezente se vor vindeca.
Cred ca acum simtiti ca si mine ca nu veti face fata acestei despartiri.
Sunt sigur ca vom trai si vom trece si peste asta. Banuiesc ca si voi stiti ca veti reusi sa treceti si peste asta.
Hai sa ne gandim la viitor si sa ne facem in continuare sperante.
Sunt sigur (fiti si voi) ca pe viitor vom intalni o alta persoana alaturi de care sa cream ceva frumos si sa simtim ca avem pentru ce sa luptam.
Cu cat lasam deoparte durerea cauzata de drama curenta cu atat vom fi liberi si diponibili pentru o alta iubire.
Cineva acolo are nevoie de voi si de abia asteapta sa va ia in brate si sa traiasca alaturi de voi cu mare bucurie.
Daca noi vom fi blocati in starea existenta, nu vom in stare sa primim iubirea acelei fiinte dragi.
Mi s-a mai intamplat sa fiu ranit dupa ce nu am reusit sa fiu cu cineva. Poatenu ca acum dar s-a intamplat.
Atunci credeam ca nu voi mai reusi sa gasesc o alta persoana pe care sa o iubesc si sa o plac la fel.
M-am inselat. Persoana curenta iar m-a facut sa simt ca este ceea ce caut.
Oare o sa se opreasca chestia asta asta? Este aceea persoana care va spus PA, ultima?
Sigur nu. Veti intalni cu siguranta alta persoana care va va da aceeasi senzatie de implinire.
As incepe clar sa scriu si sa fac ce se zice in acest articol.
Plangeti mult, nu va sfiiti. Maine daca simtiti nevoia, scrieti ce v-a mai venit in cap. Plangeti si maine. Descarcati-va.
Plangeti si poimaine. Odata si odata nu veti mai avea lacrimi si va veti satura de atata plans.
Urmatorul pas este sa ne facem din nou curaj sa traim si sa ne lasam sa simtim.
Daca ne vom proteja f. tare, nimeni nu va mai ajunge la sufletul nostru.
Amintiti-va ca suntem niste luptatori, ca in viata noastra am tot intalnit probleme si probleme tot vom intalni dar le-am facut fata.
Credeti ca despartirea de acum va fi ultima? Eu zic ca nu. Vor mai veni si altele.
De asemenea nu credeti, ca daca persoana in cauza ar fi murit, i-ati fi simtit si mai rau lipsa?
Ideea este ca pt noi toti, indiferent daca suntem cu cineva sau nu, acea persoana o sa dispara, fie ca ne despartim de ea sau moare.
Noi trebuie sa mergem inainte. Sunt persoane care ne iubesc si care vor sa ne vada fericiti, prieteni, familie.
Voi nu vreti sa va vedeti fericiti? Eu unul DA.
CU cat veti trece mai repede peste suferinta actuala, cu atat veti avea sansa sa fiti din nou fericiti.
Avem dreptul sa fim fericiti, nu-i asa?
Ce credeti ca simte persoana care v-a lasat? Va spun eu. Li se rupe de voi (noi).
Va simtiti inca datori nu-i asa, sa-i faceti fericiti ignorand fericirea voastra?
Daca ar mai exista o sansa ca asta sa se intample, ar fi ceva dar … din moment ce v-a zis PA, sansa asta nu mai e sau nu acum.
NU aveti ce sa mai faceti pentru fosta relatie. E un subiect inchis.
Starea asta de neputinta ne creaza si o stare de rau pentru ca ne dorim sa facem ceva si nu putem.
Probabil sunteti persoane care mereu ati dat de la voi, din voi.
Hai sa uitam ce a fost, sa pastram cu drag intamplarile din relatia trecuta, sa nu fim ranchiunosi pentru ca asta ne afecteaza pe noi si sa ne gandim la ceva pozitiv.
Exista cineva acolo pentru fiecare din noi.
Exista cineva care de abia asteapta sa va ia in brate si sa va iubeasca.
Exista cineva care are nevoie cu adevarat de imbratisarea voastra si sa fie iubiti si ocrotiti.
Inchipuiti-va ca altcineva exact ca voi, ranit dintr-o relatie anterioara, sufera in singuratate asteptand sa apara cineva care sa-l faca sa simta ca traieste din nou.
Nu merita aceea persoana iubirea voastra?
Sunt multe persoane singure, noi insine ne simtim probabil foarte singuri.
Hai sa nu ramanem blocati in starea asta de neputinta idioata si sa gasim acele persoane pe care sa le iubim.
Sa lasam trecutul in urma si sa incepem sa speram din nou.
Hai sa iubim dragilor si sa traim viata asta frumoasa.
Hai sa ne eliberam de trecutul plin de durere.
Mai aveti voie sa plageti si sa scrieti despre fosta relatie cateva zile dar de maine incepem sa lucram la planul noii noastre fericiri.
De maine incepem sa ne facem planuri pentru urmatoarea iubire !
Va asigur, noi toti vom fi fericiti din nou.
Eu m-as simti mult mai bine sa-l stiu mort…decat ca i se rupe de mine..la urma urmei nu a fost o relatie care n-a mwrs din lipsa de compatibilitate..ci pentru ca a fost un/o nenorocit/a
Nu stiu cine ma asteapta pe mine in viitor, dar cand ma gandesc ca fostul se bucura fara sa astepte ca mine „sortitul”, tot ce simt e ura ..
Si din pacate ura simt si dupa 12 ani..pentru primul nenorocit care mi a frant inima..asta chiar daca poate am gustat fericirea in bratele altcuiva intre timp..
Nu pot ierta..si deocamdata nu mi se pare corect sa o fac..
bine spus, FUCK LOVE! Viata e prea scurta ca sa o irosesti cu cineva care nu te merita, care nu te face fericit, care nu te apreciaza. Si clar….trebuie sa treaca un timp pana o sa treaca tot, timpul e singurul care vindeca.Fiecare avem pe cineva acolo care o sa ne faca fericiti si care o sa vina la momentul potrivit, asta e sigur. Si pana trece…trebuie sa iti ocupi timpul ca sa nu stai sa te tot gandesti…poate cu altcineva,poate cu o sticla :))…orice e mai bun decat sa stai singur sa plangi. Adica e ok si asta,e normal sa plangi, sa te descarci, dar pana la un punct. Poti sa existi si fara fost…zic eu! fuck love!
prin ce ati trecut voi,am trecut si trec si eu din pacate..am avut o relatie de 4 ani si cateva luni in care pot spune ca am renuntat la tot pentru ea,,absolut la tot(mai rar prost..stiu stiu)…am fost alaturi de ea in toate problemele in care intra,mereu am ridicat.o,mereu am invatat.o cum sa treaca peste tot in viata cu fruntea sus..si in timp ce eu faceam pe profesorul,,am ajuns sa nu imi pot raspunde la propriile intrebari..sa plang,sa evit familia,,ceva inexplicabil pentru mine,,,sunt in zodia rac,uneori puneam asta si pe seama zodiie tampite…de 2 saptamani nu mai suntem impreuna,universul s,a sfarsit pentru mine,pe cand ea si,a gasit partener la 2 zile dupa despartire,,jur ca nu inteleg deloc fetele,cum sa fi frate asa de crud??cum sa nu ai resentimente???…desi eu credeam ca este foarte vulnerabila,firava si neajutorata,,s,a demonstrat ca este mult mai puternica decat mine,respect asta foarte mult…e dovedit ca fetele sunt mai indiferente intr,o relatie si trec mult mai repede fara mare suferinta…un bun prieten de.al meu a ajuns in puscarie datorita unei fete,,vb des cu el prin scrisori,,si doamne fereste de asa cv..feriti,va de lucruri prostesti,mai bn plangeti toata ziua baieti,,nu e rusinos,,altadata capul sus si mai usor cu iubitul…sa iubeasca cine e n stare sa treaca peste,,,eu unul nu mai am chef de relatii de niciun fel…vreau pasarica,,ma distrez,platesc..imi trag chilotii si plec..nu ma mai complic…respect all..aveti grija,,,head_shoot777@yahoo.com….pt sa ne ocupam timpul
Fostul meu prieten e rac si s-a comportat exact invers decat tine. (Se pare ca zodia n are nicio treaba). Nu a renuntat la nimic pentru mine, a tras cat a putut de pe mine si financiar si nu numai. Ne am despartit de 4 ori in 5 ani (mereu aparea o alta, cred) si ne am impacat probabil pentru ca nu-l baga in seama cea dupa care tanjea. Ne-am despartit acum si omul e de o nesimtire si o indiferenta iesita din comun.
Nu stiu dupa ce statiatici ai aflat tu ca fetele trec mai repede peste relatii, dar eu cred ca nu te ai documentat bine.
Fata e mereu curtata, daca e atragatoare sunt barbati care urmaresc astfel de evenimente si vin si i ofera umarul sa planga.. Este intr adevar corect ca o fata are sanse mai mari sa-si gaseasca pe altcineva intr-un timp mai scurt, din motivele enumerate mai sus. Nu am de unde sa stiu daca fosta ta prietena te a iubit cu adevarat sau nu… Dar intr o relatie care esueaza intotdeauna exista unul care sufera si unul care merge mai departe fara remuscare…asta e si motivul pentru care esueaza..altfel s-ar lucra la probleme.
Te inteleg perfect prin ce ai trecut..aceeasi ura o simt si eu acum..
Unii oameni sunt pur si simplu „nesimtiti”.
Bafta!
Buna! Am si eu o problema in dragoste!
Multa lume spune ca din asta nu trebuie sa se sufere,dar oare cum sa nu suferi? Am 27 de ani am avut o relatie de 5 ani am,am incheiat-o si bine sa nu mai vorbesc planseste nu mai mancam nimic stiti deja…la scurt timp a aparut un tip de varsta mea.Am iesit in speranta sa-l uit pe celalat,intre timp am inceput sa il iubesc sa ador faptul ca a aparut in viata mea,exact cand trebuia.Asa s-a derulat relatia ca am ajuns sa stau cu el 2 ani.Dar din pacate au inceput problemele din nou,pe el l-a rascolit trecutu…adica a aparut din in viata lui fosta pr.Acum anul acesta prin februarie am aflat ca el a reluat leg.cu ea sunand-o.Am aflat l-am iertat dar pana acum nu s-a potolit am primit un mesaj de pe un numar ca sa fiu mai atenta ca prietenul meu umbla si cu mine si cu aia si ca a fost vazut! Nu stiu cine ar putea fi numarul acela care ma tot avertizeaza.Deci din februarie si pana acum eu tot iam scos ochii cu fosta incontinu ne certam pe tema asta.Acum o saptamana i-am cerut o pauza ca deja nu am mai putut .Si a zis ca imi respecta decizia si atat a fost! Nu am mai primit nimic de la el,parca a disparut de tot.Eu cred ca at. cand iubesti pe cineva lupti,el nu s-a luptat sa imi demonstreze ca tot ce se spune despre el nu e adevarat!A preferat sa fuga si sa ma lase fara raspunsuri! Nu mai stiu ce sa cred,nici ce sa fac,cum sa procedez? Sa sun? Nu stiu daca ar fi ok.El in timpul asta nu ar trebui sa lupte sa ma faca sa cred ca nu e adevarat toate cele spuse despre el?Simt ca nu il mai interesez,ar fi mai bine sa nu mai sper la o impacare? Ar mai fi o problema…eu am probleme de sanatate si anume o forma de reumatism,oare sa-l fi deranjat si treaba asta? Ma scuzati daca v-am plictisit cu povestea mea…va pup si ast. o mica parere…numai bine!!!
Cel mai bine il uiti..
Iulia, vrei un remediu? Ia-ti o sticla de alcool, vin, votca, daca fumezi e si mai bine, mergi la o prietena, si incepi sa bei. Bea pana cand te simti bine, pana cand nu-ti mai pasa de nimic, pana cand zici ca esti in al noualea cer. Crede-ma, pentru mine functioneaza perfect. Nu te mai gandi la el. Cu cat te gandesti cu atat cazi in starea aia nasoala. Da-o naibii de dragoste. Niciodata nu e prea tarziu pentru a intalni pe altcineva. Trust me! Viata e prea frumoasa pentru a n-o savura din plin. Eu sunt baiat, am o relatie de peste 2 ani, dar simt ca totul se stinge, ori cel putin mi se pare mie. Timpul le rezolva pe toate. Fruntea sus si mergi inainte orice ar fi. Poate peste un an sau doi vei intalni pe atlcineva care te va iubi. Stii cum se spune, „Ce nu te omoara te face mai puternic.”
Niciodata nu e prea tarziu. Niciodata! Sa-ti intre bine asta in cap. Niciodata. Si-acum, mai este o chestie. De ce sa-ti traiesti viata cu o persoana care ar fi predispusa sa te insele, sa nu te respecte? Deschide ochii de zece ori inainte de-a te lega la cap. Te-am pupat, si daca simti ca vrei sa mai vb, ma gasesti pe aici. Intru zilnic.
Citind ce ai scris, l am regasit pe fostul meu prieten (exceptand bautura). Pe unele persoane exact asta le afecteaza…sa stii ca persoana pentru care poate ai renuntat la multe..trece atat de usor peste despartire. Nu mi place sa ma plang pentru ca stiu ca nimeni nu intelege prin ce treci si toti se uita ori cu mila ori cu stupefiere la tine (ce prost /proasta esti..plangi dupa aia/ala).
Toti constientizam ca nu se merita sa suferi, desi o facem absolut de fiecare data …si mereu pare sa fie mai greu.
M am despartit de 2 saptamani dupa o relatie de 5 ani jumate si nu ma doare faptul ca dupa mii de eforturi intr un final nu a mers..pe cat ma doare sa vad ca el nu afiseaza nici macar o mica tristete…se distreaza si -si continua viata nu ca si cum nimic nu s ar fi intamplat..ci mai mult ca un „ce bine e acum”.
Mi as dori sa fiu la fel de puternica si indiferenta ca el, sigur o sa trec peste asta in timp, dar mereu exista frica sa se intample la fel si cu urmatoarea relatie (chiar daca inveti multe din cele anterioare).
Si atunci te vezi si te simti foarte singur si foarte speriat..
Viata merge inainte…dar uneori viitorul nu suna atat de bine..
Multa bafta tuturor!
Multumesc pentru sfaturi. Trec si eu printr-o despartire… eu am pus punct relatiei, am realizat ca nu ne mai intelegem si deseori parca nu vorbeam aceiasi limba, speram totusi sa lupte si daca am spus ‘stop’, sa-mi spuna ca va incerca sa ma inteleaga si ca putem repara impreuna ce s-a stricat. Acum incerc sa imi gasesc tot felul de activitati si de multe ori reusesc sa ma desprind de tot ce a fost, incerc sa vorbesc despre ce ma doare, dar simt o furie de multe ori, iar cand se lasa seara parca amintirile incep sa ma bantuie, imi vin in cap doar cele frumoase si simt ca toata lupta mea de a merge mai departe a luat sfarsit… Astept cu nerabdare clipa cand ma voi trezi dimineata si-mi voi putea spune ca sunt libera.
Buna Dana,
La mai bine de un an te intreb cum esti acum si cum a decurs depasirea situatiei? ma regasesc in ceea ce ai scris desi m-am mutat de la el la 1 iulie 2015, am continuat sa ne vedem pana acum 2-3 sapt. am schimbat tara pt el iar dupa 2 luni am auzit „pur si simplu stiu ca nu mai simt la fel” am continuat parca fortat un an jumate..prostesc
Sunt la pamant.sau cu un picior in pamant… ne.am despartit k s.a sxhimbat. S.a schimbat tare mult. El pt mine este aerul. Dupa 4 ani. Impliniti azi… stam in acceasi casa ca vrea sa plateasca chiria pana imi gasesc. Are 36 ani. Eu 25.zice ca nu mai este barbatul kre mi.l doresc. M.a si inselat. Akm as trece si peste asta. Desii pana akm am spus k asta ar fi limita. Sunt mult mai multe detalii. Ideea e k am in cap doar cum sa ma sinucid. Doar la asta ma gandesc.plang zi de zi.am ajuns la 45 kg. Nu pot trece peste.nu imi maginez viata fara el. Am fost mai mult decat femeie de casa. Am daruit tot. Akm vrea sa.si traiasca viata. Sunt disperataaa… am impresia k visez. Si tot astept sa ma trezesc.
Ce ai simtit tu atunci, simt eu acum(mai putin cu sinucisul) daca ai vre-un sfat pentru mine… te rog adresa mea de email este b_alexandru_a@yahoo.com
Cum te mai simti?
Intr adevar orice despartire e greu de digerat daca simti ceva pt cealalta pers.desi eu sunt de parere ca totul e mental si cat de tare te ti.eu am avut o rel destul de zbuciumata insa cand s a terminat m am trezit cu foarte multe amintiri care ma chinuiau la inceput.dar eu sunt de parere ca adevarata tragedie incepe de la blocajul psihic de ceva nou.oamenii comozi prefera sa se gandeasca mult mai mult la ce au avut si mult mai putin la ce ar putea sa obtina.greseala mea fatala a fost insa ca m am intors: m am intors la fosta dupa 3 luni am umblat vreo 6 iar am stat despartiti vreo 2 dupaia iar ne am impacat iar cand trag linie de tot constat ca in 2 ani m am intors de vreo 4 ori iar cea mai mare pauza intre noi a fost de 6 luni.dupa parerea mea o greseala fatala.la prima impresie a fost bine euforie in numele ce am trait inainte dar acum cand pot sa zic ca din pct meu chiar s a terminat totul realizez k eu am iesit cel mai mult in pierdere.e adevarat k am mai bifat cateva amintiri frumoase insa daj m as fi tinut mai tare acum 2 ani acum clar imi era mult mai bine.deci sfatul meu e ca o data ingropat asa sa fie.dak te pui sa dezgropi inevitabil iti prelungesti suferinta.mi s a zis asta insa eu cred ca am insistat sa ma conving singur.din partea mea sa fie fericita si sa fiu si eu deoarece daca nu te impaci cu trecutul nu ti poti traii linistit prezentul
Buna numele alex, am avut o relatie de 6 ani si m.am despărțit. Simt ca s.a rupt totul in mine simt k numai am aer si putere sa merg mai departe am sufletul sfasiat de durere.am iubito enorm si m.a inselat.si am iertato de fiecare data si acum iar sma intamplat dar numai pot sa continui asa.va rog cei care trececi prin aceaiasi situație si vreti sa vb k asa alinam durerea si trecem mai usor dicaa24@yahoo.com
Vai de capul meu nu am crezut ca dupa o relatie de 7 ani si nunta de aproape 2 ani o sa ajung sa descopar ca nevasta ma insela la locul de munca. An tot incercat sa gasesc remedii pe aici pe net dar inima mea e pustiita.Parca s a terminat lumea. Acum incep sa i mai inteleg sibpe sinucigasi… Oricum eu sunt de parere ca timpul vindeca ranile. Am incercat sa ies la distractii dar cand vad un cuplu parca intru in pamant. Offf greu greu greu. Acum cand te vezi singur dupa atata timp in care erai convins ca ea este aleasa , si cand ma gandesc ca altul o face fericita parca nu mi mai vad roatul pe aceasta lume.
Am inteles ! Dar cum eviti sa nu ajungi la asa ceva ??
Offff , oare cum sa incep ce sa spun ? A existat candva un „noi ” acum am ramas „eu” …. mi greu sa scriu , am mai trecut peste despartiri dar ca acum nu m am simtit niciodata , de data asta este altfel , de data asta nu stiu daca o pot duce la capat , am ales sa scriu aici deoarece m-am izolat , totul imi aduce aminte de ea …. oare cum o sa se sfarseasca totul ? o sa pot trece sau totul se va opri aici ? daca vrea cinev asa vb despre asta va astept msj pe Fb ,,,, razvanikuu
Eu am fost intr o relatie 11 ani … Am facut compromisuri si m-am mintit singur am acceptat multe si am acordat o sansa relatie si acuma dupa o saptamana mi-a spus ca nu mai poate …. Sunt o fire emotiva si imi e foarte greu dar chestia e ca nu trebuie sa ma mai mint pe mine in primul rand … Asa ceva nu trebuie sa accept atata timp cat am fost trup si suflet in aceasta relatie atata timp cat i-am oferit un trai decent si multe altele …. Gata cu minciunile astea ieftine … Trebuie sa realizam ca totul se intampla cu un scop in viata si daca nu ai trecut prin astfel de momente inseamna ca nu ai trait … In viata sunt si bune si rele trebuie sa le acceptam si sa fim mandrii de noi sa nu ne mai plangem ca astea nu sunt probleme … Altii saracii nu au ce manca si noi ne plangem de mila … Pai ce suntem noi daca altii au putut noi dc sa nu putem …. Tot ce trebuie sa faci este sa tragi o concluzie si sa inveti ceva din ce s-a intamplat !!!!!
Timpul vindeca multe !!!!
Este greu, nimik nu te mai linisteste, toata lumea spune, mai bine acum decat mai tarziu, cand ar fi fost vreun copil, mentionez ca au trecut 6 ani grei, dar prin care am trecut impreuna: o chirie, acum de un an eram intr-un apartament cumparat pe numele meu deh prima casa. si dintr-o data totul s-a evaporat – nu putem ramane decat prieteni. Urat este faptul ca pentru ea, am renuntat la tot, la familie la prieteni, la pasiuni la viata la orice, ea era lumea mea si dintr-o data te trezesti ca un fraier plangand si suferind. Si observi , ca altfel nu ai cum: nu sufera nu nimik, a trecut mai departe a sters cu un burete totul si tot ce a sters ea a varsat in mine, si doare cand o sti cu altcineva, spunem sa fim barbati, lumea e plina de femei, da, e plina dar lipseste una. Dar stiu ca timpul vindeca, sau cel putin asa se aude. Voi incerca sa va urmez sfaturile. Nimeni nu merita sa treaca printr-o despartire, nimeni.
dan..sunt de acord cu tine..Toti suntem rai…toti avem „pasarelele noastre”…gresim…fara sa ne dam seama de multe ori.. si eu am fost parasit din pacate pentru mine acum 2 sapt…..a vrut o pauza…se pare ca din aceasta pauza era vb sa iesim cu altcineva…am fost 4 ani impreuna…culmea…ne am despartit exact cand am facut 4 ani….cel mai tare ma durut ca dupa ce am luat aceasta asa zisa pauza mi a spus ca ea de fapt nu mai are nici un sentiment pentru mine si ca mi0ar fi mai bine fara ea….aveam de gand sa o cer de sotie…am incercat sa ii arat cat de mult inseamna pt mine..dar degeaba…si dupa cateva zile ma suna si imi spune…ca de fapt ma iubeste..si ca isi cere iertare…pentru ca s a culcat cu altul(acesta ar fi fost motivul pt care imi zicea ca nu mai simte nimic pt mine)…ma ruinat la propriu!…am simtit in acel moment ca s a terminat totul…ca viata nu mai are nici un sens…totul era asa de neclar si intunecat incat am crezut k o sa sar de pe fix….Dar am zis in felul urmator… Ca oricat de mult as suferi si oricat de trist si dezamagit as fi… nu as ajunge nicaieri cu asta…pt ca pur si simplu asa este VIATA….are urcusuri si coborasuri…am analizat totul si mi-am dat seama ca eu nu am gresit cu nimic…ca eu am dat tot ce aveam mai bun din mine in aceasta relatie….de ce tot eu sa sufar!!.. In lumea asta voi gasi pe cineva care sa ma iubeasca in aceeasi masura si sa ma respecte…la fel cum o voi face si eu…pt ca mi am dat seama ca merit asta….si am ajuns la concluzia ca CE NU TE OMOARA TE FACE MAI PUTERNIC!!! Sper sa va ajute cu ceva ceea ce am scris…ca si pe mine m au ajutat mult sfaturile altora de pe aici..
Buna…m am despartit de iubitul meu de o saptamana,dupa o relatie de ani in care eu trebuia sa ii suport familia care ma jignea prietenii lui care se dadeau la mine sa il suport pe el ca venea de la lucru se punea in pat si statea pe tableta si nu ma baga in seama nu asculta ce am de zis…ma parasit in cea mai grea pesrioada a vietii mele nu am un job ma chinui de luni sa imi gasesc fara sperante(el avand firma nu vroia sa ma ia la el pana imi gasesc ceva)stateam la el deoarece eu locuiesc in alt oras…deci fara loc de munca fara un loc unde ma duce a zis te pup pa pa…motivul??nu il stiu…l am intrebat dar de ce…am gresit cu ceva?…raspunsul a fost hai lasa ma in pace nu te victimiza…de atunci l am sters din tel nu mai tin legatura si nici nu imi doresc sa il mai vad…sufar mult ma gandesc ca imi va fii greu sa o iau de la zero sa mai am incredere in cineva dar wtf inainte de a fi cu el eram o tampita?NU! eram o lasa?NU!eram incapabila?NU!si atunci de ce acum sa ma gandesc la el?de ce mi as pierde timpul cu un om care nu ma meritat?de ce as regreta ca ma parasit din moment ce el a decis ca nu ma mai vrea de ce l as teroriza eu de ce l as lasa sa faca parte din mine si acum de ce sa ii dau lui satisfactia ca sufar sa citeasca mesaje de la mine ca sufar ca il vreau inapoi bla bla….spun Doamne iti multumesc ca ai binevoit sa se intample acum si nu mai tarziu ca ai stiut ce e mai bine pt mine iar el nu era nici pe departe…am 27 ani nu sunt ft tanara dar daca ma las prada suferintei nu fac altceva decat sa imi ingreunez situatia sa imi plang de mila si evident cand ai nevoie de prieteni nici unul nu edispus sa te asculte…o lasa ca esti tanara o sa gasesti pe altul bla bla…sfaturi venite de la oameni care au familii au copii la varsta mea…NU E USOR dar haideti sa fim tari impreuna noi acei ce suferim pt ca doar noi ne putem intelege unii pe altii…articolul are dreptate rupeti legatura cu ei si cautati sa faceti ceva ce va place…va pup pe toti si va imbratisez si keep in touch
Ovidia,a trecut un an si ceva de cand ai lasat acest mesaj Dar atat de mult iti dau dreptate. Mi-as dori sa am o buna prietena ca tine, sa pot vb cu cineva care sa ma inteleaga. Pari o persoana optimista si am nevoie de oameni in jurul meu,chiar si doar pt a vb prin intermediul unor mesaje. Felicitari pt atitudine! O sa-ti citesc deseori acest mesaj pt a ma incuraja pe mine insami.
Buna seara ! Recent am incheiat o relatie de cateva luni si imi este foarte greu..chiar daca nu a trecut foarte mult timp.m am atasat foasrte tare de el ..ne am despartit pt ca de la un timp nu mai imi dadea deloc atentie si acum imi ezte foarte greu si nu stiu cum sa trec mai repede peste perioada aceasta urata. Imi puteti da sfaturi ceva ?
Din pacate sufletul are 2 parti una cu fericire alta cu tristete. In momentul de fata trec chiar A 2 A OARA prin momente de genul acesta dupa relatii de 3.5 ani fiecare si se pare ca nu am invatat chiar in totalitate din prima relatie si am ajuns la o concluzie sa fii ingaduitor cu ea/el si sa nu iti pui sufletul pe masa pentru ca mai devreme s-au mai tarziu risti sa se stearga cu el la nas. Stiu ca suna foarte foarte urat si nu spun asta din ura, dar asa suntem cu totii oamenii rai, schimbatori, imprevizibili.
.
FFFFFF GREU ……stiu
Buna!!! Si eu sunt in acceiasi situatie ca voi toti, de o luna sufar fara incetare…desi stiu ca nu e bine si ca trebuie sa fac ceva in privinta asta…nu stiu cum…ca voi toti de altfel…parca o vad peste tot…totul imi aduce aminte de ea …cea mai cumplita perioada din viata mea…simti ca cineva ti a tras presul si ai cazut intr o groapa fara finish…din ce in ce mai intunecata…nu mai suport pe nimeni…nu vreau sa vrb cu nimeni…si cand vreau parca nu te baga nimenii in seama…spunandu mi …lasa frate ca mai sunt si altele…ce asta e problema? Ca mai sunt altele? Am dat totul pt ea si acum nu sunt privit dkt cu o indiferenta totala..4 ani jumate sau dus intr o clipa…degeaba o implorii sau mai stiu eu(cazi in genunchi) pt inca o sansa…nu primesti dkt un raspuns..NU…deci intr un final nu pot dkt sa fiu tare…motivatie…e greu stiu…si eu sunt terminat..dar incerc…viata merge inainte cu sau fara acele persoane care noi credeam ca sunt Unice…deci trebuie sa fim tari…nu prea sunt in masura sa zic asta …dar incerc sa ma motivez cumva…si cred ca ar trebuii sa vrb noi astia care suferim..poate ne va trece mai usor…ghinea claudiu facebook page..din frankfurt care vrea sa vrb …sa ne ajutam reciproc ..peace
Ne-am despartit pentru ca ne-am dat seama ca avem nevoie de libertate, sa mai cunoastem si alti oameni. Si totusi simt ca innebunesc cand stiu ca este cu altcineva, ca o duce acasa la el unde numai eu mai fusesem. Ma uimeste ca intr-un timp atat de scurt m-a inlocuit. Incerc sa nu ma gandesc, dar tot imi revin gandurile.
sincer e ft greu:((simt ca nu mai pot,am pus totul in relati asta,totul,si am fost dezamagit
:((
Am iubit in 2 ani cat pentru intreaga mea viata. Relatia a avut de suferit in ultima ei parte din cauza barierelor psihologice pe care ni le-am tot pus. Totul s a miscat inainte din inertie (aveam sa aflu dupa), chiar daca eu simteam la fel de mult. Dupa 3 ani in care am fost in aceeasi barca si ne am avut doar pe noi, a aparut de nicaieri a 3a persoana, iar decurs de 2 saptamani nu mai contez deloc..deloc ca iubita, nu vrea sa renunte la mine ca prietena. iar eu NU POT!! am ganduri dintre cele mai grele si mai urate si simt ca o sa innebunesc efectiv. Am dezvoltat o dependenta groaznica cu care acum nu stiu ce sa fac…de ce? DE CE se intampla astA? de ce trebuie sa trec prin asta? de ce n am zis da la momentul potrivit? mi s-a dat de inteles ca l am zis prea tarziu (la o saptamana de la intrebare, in timp ce lucrurile mergeau inainte cu cealalta persoana, aparuta de nicaieri dupa o despartire). m-a inselat de 2 ori si mereu am trecut peste..si acum as fi in stare, i am spus ca pot astepta oricat….dar simte pt altcineva………….nu mai pot efectiv
ok….am iesit de curand dintr-o relatie complicata…si asta nu pt k am vrut eu ci pt k asa a vrut el….adevarul este ca nu pot sa exprim in cuvinte ceea ce simt…in ultimele doua nopti nu am putut de loc sa dorm , iar in ultimele doua zile nu am putut sa mananc…orice fac…ma pomenesc ca incep sa plang , sa regret,sa sufar…nu stiu cum ar trebui sa rezist asa cateva luni…subliniez faptul ca stam in aceasi casa si sunt obligata sa-l vad zi de zi…
Si eu sunt in aceeasi situatie.Dupa o relatie de 4 ani in care am stat impreuna si ne-am iubit ,m-am trezit acum 4 luni ca nu stie daca ma mai iubeste si ca vrea sa se ocupe de viata ei mai mult.Inca stam in acelasi apartament pentru ca locuim in Copenhaga si e destul de greu cu chiria.De 4 luni de zile sufar si in 4 Luni de zile am implorat-o de 100000000000000 de ori dar nimic.Ideea e ca e influentata de mama ei si de o prietena .Sunt disperat si la pamant.Numai ca in astea 4 luni de cand suntem despartiti am invatat ca nimeni nu merita sa sa sufere prea mult pentru o persoana care nu te iubeste si nu stie ce vrea de la viata.Trebuie sa avem rabdare si sa incercam sa ne omoram timpul cu lucruri care alta data ne faceau fericiti.
Am citit post ul tau pe situl psihosuport .Stiu ca a trecut ceva vreme insa doream sa te intreb cum ai trecut peste.
Multumesc.
mare dreptate ai si eu trec prin aceeasi strare de o luna jumate te inteleg.
le oferi inima pe tava si ele ce fac?
si eu trec prin aceeasi suferinta si e greu al naibii..se mai poate numii iubire cand la cearta prietena te jigneste in mai multe feluri,mi e jena sa le enumar?e greu de descris in cateva randuri situatia…:(fara prieteni de incredere,e greu sa mergi mai departe,cu siguranta cazi in depresie.
M-am despartit acu 5 zile de cea pe care o iubesc.Doar 2 ani jumate am stat.Vroiam sa o cer de Craciun,dar m-a dat cu flit,ne-am despartit printr-un mesaj.Eu nu inteleg ceva la fetele din ziua de azi,sustineti pana in ultima clipa ca ne iubiti si va e bn langa noi,pana cand apare o cearta,va enervati si deodata gata cu iubirea si cea mai buna solutie e despartirea.DC?
Am citit articolu acesta,as vrea sa pot sa fac ce scrie aici,dar nu pot,pur si simplu nu pot.O iubesc prea mult.
Fiecare trece prin momente din astea si chiar e greu. O despartire nu inseamna un capat de drum chiar daca si eu am avut parerea asta, eu incerc sa trec peste… sper sa si reusesc.
Felicitari pentru articol! consider sfaturile dumneavoastra de mare bun smit si cat se poate de aplicabile. Si eu in momentul de fata sunt in plina despartire:) Cred ca am inca suficiente parghii sa mai lungesc relatia dar nu are rost! Ceea ce ma framanta in schimb este legat de personalitate, atunci cand vine vorba de despartire. Am obsrvat in general, personalitatile puternice si cei extrem de ambitiosi ies din relatii atunci cand hotarasc ei nu partenerul, si sunt complet neafectati de eveniment. Din pacate sau din fericire nu este cazul meu. As dorii sa aflu daca exista vreo modalitate de a devenii mai puternic mai indiferent si mai ales daca sensibilitatea sentimentala poate sa fie cumva inlaturata, astfel incat sa nu te afecteze deloc o despartire ( sa nu mai ai sentimente, sa nu plangi, sa nu te simti deznadajduit, sa poti sa adormi fara sa te gandesti la ea/el etc…).Stiu ca exista multi asemenea oameni si ma intreb oare cum reusesc? ( leadership, ambitie, motivare, cariera profesionala stralucita, educatie)???
P.S. Daca vreti sa va simtiti mai bine dupa asemenea evenimente faceti mult, mult sport!
Salut,
O sa inevrc si eu sa adaug cate ceva aici si de asemenea sper sa fiu ajutat de oricare dintre voi sa trec peste situatia in care ma aflu.
Suntem sau cred ca am fost ,de 7 ani impreuna si locuim de 4 sub acelasi acoperis, pentru ca desi incercam sa facem lucrurile sa mearga nu se vede nicio schimbare. sunt distrus,am pus totul in relatia asta si acum as face orice sa indrept greselile pe care si eu le-am facu(am fost gelos,nu i-am acordat atentie,am ignorato,am ridicat tonul fara mari motive) toate pentru ca serviciul ma epuiza . este foarte greu sa fi intr-o astfel de situatie si ai impresia ca toate sfaturile pe care le primesti nu te ajuta cu nimic, cine nu a iubit cu adevarat si nu a fost intr-o astfel de situatie nu are cum sa inteleaga prin ceea ce trecem noi.
Va rog,imi puteti da un sfat ? ce sa fac? sa mai lupt pentru ea? o iubesc mai presus de orice?
dupa 6 luni petrecute zilnic cu iubitul meu ..el fara o explicatie ma respinge de o luna ….nu stiu ce sa mai fac …mi.am scris si gandurile dar tot mi.e foarte greu …si zi de zi sper sa fie bine ..si sper sa fim ca inainte
Sunt intr-o relatie de 2 ani si ceva,chiar prima relatie in care n-am facut decat sa ne certam si sa ne impacam de zeci de ori si culmea,de fiecare data spuneam ca e definitiv,dar dupa maxim 2-3 zile nu mai suportam si cedam rugamintilor lui de a ne impaca ,si recent,iar m-am despartit de el si nu s-a m-ai rugat de mine.Eram disperata ,parca nu mai puteam respira normal,nu mai eram in stare de nimic,ma gandeam doar ca eu sunt de vina si ma uitam intr-una la telefon si suferinta se accentua cand vedeam ca nu am niciun apel si niciun mesaj ,nu suportam sa nu stiu ce face,daca e bine.Si tot asa,acum cred ca e o relatie prea mult prelungita si poate trebuia sa se termine mai demult ,nefiind nevoie sa se ajunga aici,unde nu mi-as fi imaginat vreodata sau asa cum nu mi-as fi imaginat ca o sa ajungem,daca inainte renunta la orgoliu acum nu mai e asa si e o suferinta continua peste care chiar nu pot trece si imi doresc ca niciodata sa nu ma fi implicat intr-o relatie ,daca reusesc sa trec peste asta sa-mi fie de invatatura de minte,dar nu cred .oare o sa fie tot timpul asa?o sa prelungim relatia si apoi apar din nou vechile probleme ?
Ce ne facem cand mai e si un copil la mijloc? Cum sa te rupi cand inevitabil vorbesti cu persoana pe care ai iubit-o. ai divinizat-o…?
Tocmai de aceea despatirile sunt grele.
Nu exista o reteta universala in aceasta privinta, dar studiile stiintifice arata ca pentru cuplurile cu copii, este bine ca acestia sa invete sa diferentieze intre rolul lor de parinti si rolul lor de parteneri sau fosti parteneri: sa se poarte civilizat, responsabil si empatic (macar) in preajma copilului, sa isi asume rolul de parinti in continuare si sa ofere copilului un model pentru situatiile dificile. Cu siguranta ca de cele mai multe ori un asemenea plan este greu de infaptuit, dar in lipsa unei unei bune colaborari, toata lumea are de suferit mai mult.
Buna,
Eu sunt un bou. Sufar ca un caine dupa o relatie de doi ani cu un scorpion veninos, otravit de propriul venin, o relatie lungita mult prea mult…….. E horror!!! Despartirile sunt horror! Despartirile sunt doliu, travaliu, supradoza, sevraj, vid..
Folosesc scrisul ca si terapie si functioneaza destul de mine pentru mine. Scri exact asa cum iti vine.
Primul beneficiu este ca obosesti:) poate pare comic, dar pur si simplu te consuma suficient astfel incat sa nu mai ai energie si chef sa te mai gandesti. Te elibereaza! Un alt beneficiu este faptul ca gandurile haotice „care nu se termina niciodata” se aseaza concret pe hartie si au o finalitate. Iar dupa o anumita perioada poate fi un material foarte bun de anliza personala si studiu. Nu se intampla minuni, dar este infinit mai bun decat nimic, sau decat discutiile cu persoane nepotrivite.
Iar daca nu reusesti sa ACCEPTI TOTUL ASA CUM ESTE, sa ierti, si MAI ALES SA TE IERTI, nu te vei vindeca in vecii vecilor, Amin!
Plus ca stresul generat merge direct in stomac. Cancer! Fiecare gand rezultat din neacceptare se aseaza in stomac. H O R R O R !!!
& so f more!
Trebuie incercat
NIMENI NU MERITA SA MA SUPERE
Bine zis Avocado(m-am si amuzat putin). Din pacate eu am iesit dintr-o relatie de 9 ani in urma cu aproximativ 2 luni peste care inca nu am trecut, dar asta din cauza mea, pentru ca am cautat-o ca un fraier ce sunt!! Am facut asta pentru ca nu mai rezistam(nu dormeam noptile iar atunci cand adormeam o visam, nu aveam pofta de mancare….), iar acum regret asta, pentru ca am constatat ca atat timp cat nu comunic cu ea(prin mesaje sau telefonic) ma simt mai bine,dar dupa ce vorbesc cu ea, revin la starea aia cumplita.
Credeti-ma ca cel mai bine este sa rupeti legatura definitiva(asa cum este specificat si in articol), pentru ca daca celalalt va fi cu altcineva, veti suferi si mai mult!!!(cazul meu)
Viata este prea scurta ca sa traim din trecut si cum nu putem da timpul inapoi, cel mai bine ar fi sa ne uitam catre viitor!
Nu imi este deloc usor dupa 9 ani, dar TREBUIE sa reusesc pentru ca nu vreau sa ma las invins si sunt convins ca pana la urma voi gasi pe cineva care sa ma aprecieze asa cum trebuie!!
Sper ca si voi sa reusiti sa treceti cat mai repede peste fostele relatii! Eu voi rece cu siguranta
E o stare ingrozitoare,ne’am despartit deja de aproape de doua luni…si totusi,parca s-a intamplat ieri…
Am citit articolul dumneavoastra insa desi am o varsta inaintata in curand 53 ani ,am reusit sa inteleg ca dvs va faceti datoria explicand,relatand in opinia dvs sau cf cartilor cam ce ar trebui de facut insa…nu amintim de starea emotionala prin care persoana trece in momentul in care este anuntata de despartire,sau si mai grav ce faci in momentul in care timpul curge in defavoarea ta…desi nu timpul trece noi trecem prin el cu bune si cu rele….
foarte bun articolul trebuie sa mergem mai departe asta este tot ce conteaza daca cineva nu te merita cauta pe altcineva care o face . si in legatura cu scrisul este o ideie buna asa poti sa sti cu ce ai gresit tu cu ce a gresit persoana de langa tine cum ai reactionat tu cum a reactionat ea , asa vei citi si vei sti ce trb sa inbunatatesti sa nu mai gresesti data vitoare ca relatia sa dureze ever .
„Scopul scrierii gandurilor este acela de a te ajuta sa constientizezi, in prezent, ce anume a insemnat relatia respectiva pentru tine, cu bune si cu rele, pentru ca apoi sa capeti o imagine de ansamblu a implicatiilor sale”
Stiu ca nu am fost un „As” in relatie nu am fost perfect, dar ce se intampla atunci, cand stai si te gandesti ca ai schimbat 16 locuri de munca cu 16 locuri de munca, unu mai bine platit decat celalalt, doar ca sa fi mai aproape de ea sau sa ii oferi ei mai mult, cand stai si te uiti la cei 4 ani jumate in care ai luptat si ai tras si te-ai zbatut sa fii mai bun doar pt ea
k, dupa ce, sa te gandesti, ca ai aratat spatele la multa lume doar sa-i oferi ei mai mult, doar sa o vezi zambind, cand dupa 4 ani jumate cuvintele ei sa fie „nu sunt sigura de ce mai simt pt tine.” ce faci atunci?
Le treci pe o bucata de hartie si-i dai foc, si te gandesti la cat de faraier esti, pt ca singuru lucru pe care ti-l doresti e sa o vezi fericita.
Am fost fidel 4ani jumate, de o sapt sunt despartit de persoana pe care am iubito trup si suflet si vreu doar sa o vad fericit si sper k persoana care va veni dupa mine ,sa o iubesca cel putin jumatate din cat am iubito eu. Si tot ce stiu este ca urmatoarele cuvinte sunt adevarate „good guys finish last”
Si totusi doare
Orice despartire de o persoana care a fost importanta doare, nimeni nu are cum sa schimbe natura emotiilor umane… Cred ca a iubi pe cineva, printre altele, implica si curaj; curaj in fata ideii ca persoana pe care o iubim poate disparea din viata noastra oricand si ca nu exista garantii ca inimile noastre nu vor fi frante. Acceptarea acestui adevar nu ne va scuti de suferinta adusa de despartire, dar ne va ajuta sa ne explicam altfel ce ni se intampla si sa nu ne mai luptam atat de mult cu ideea ca pentru o bucata de vreme ne vom confrunta cu trairile pierderii.
Mitza…observ ca ai postat acest comment in data de 3 iunie 2013, asta inseamna mai bine de 1 an de zile. Cert e ca atunci cand am citit aceste randuri scrise de tine, am avut impresia ca le-am scris chiar eu, a fost exact ceea ce gandeam in momentul in care le-am citit. Ti-as fi recunoscator daca accepti sa vorbim pe un site de socializare. Tinand cont ca au trecut aproximativ 18 luni, as vrea sa te intreb unele lucruri prin care tu ai trecut, si prin care urmeaza sa trec si eu.
E adevarul dureros si o usitza mica de scapare doar trebuie sa te gandesti la binele si fericirea ceo sa o ai!
Cu tot respectul..articolul asta ma face sa vreau sa ma arunc de la etaj!
Regret ca te simti asa… din pacate si despartirile fac si ele parte din viata, iar niste sfaturi de sustinere nu strica niciodata celor ce trec prin astfel de momente, iar ideea ca si altii au mai trecut prin asta dar si-au revenit poate fi un real sprijin.
Ce anume te intristeaza la articol?
si pe mine…:)) Are unele sfaturi ok, dar ma asteptam la ceva mai consistent…nu sa scriu niste randuri despre o suferinta atata de grava si sa le tin ca sa le recitesc si peste ani…cu ce scop?
Simona, cred ca ai inteles gresit. Nu am sugerat nicaieri ca este necesar sa pastrezi cele scrise pentru a le reciti dupa cativa ani. Scopul scrierii gandurilor este acela de a te ajuta sa constientizezi, in prezent, ce anume a insemnat relatia respectiva pentru tine, cu bune si cu rele, pentru ca apoi sa capeti o imagine de ansamblu a implicatiilor sale. Acest lucru te ajuta sa te detasezi un pic de suferinta care in unele momente poate fi simtita ca ceva absolut si permanent.
Din pacate nu exista solutii magice care sa ne scuteasca de suferinta perfect umana, ci multa intropectie, intentie si rabdare.
Asa e…ai dreptate..eram foarte trista cand am citit articolul si nu mi s-a parut o idee deloc grozava partea cu scrisul…Mersi pt articol…
Buna…eu trec prin asemenea momente. .este greu suferinta nu ti-o poate alina nimeni.
buna gabriela ,si eu am trecut prin asemenea momente ,,, styu ce inseamna ,toty zice lasa viata merge inaite ,,asa este ,dar merge greu,,
Daniela, intotdeauna exista solutii, trebuie doar sa ne uitam dupa ele.
Exista forumuri pe care poti vorbi si solicita sprijin, exista grupuri de suport pentru despartire si exista si posibilitatea psihoterapiei. Tine de tine sa nu te izolezi!
Este un bun discurs….dar nu ma linisteste deloc in aceasta perioada trista din viata mea,si cui sa i povestesti suferinta daca nu ai pe nimeni>