Cum sa-ti ajuti copilul sa-i placa sa invete
„Cu cat stai mai mult sa inveti, cu atat mai bine”,
„Daca nu iei note bune, nu mergem nicaieri in vacanta”,
„La varsta ta ar trebui sa inveti, mai incolo vei avea timp sa faci si altele”,
„Numai la joaca/desene/calculator ti-e gandul, nu ai pune mana pe carte pentru nimic in lume”,
„Daca nu te tii de scoala, nu vei face nimic in viata”.
Din pacate toate aceste idei periculoase, si multe altele asemeni lor, sunt transmise de catre multi parinti copiilor lor, inca din primul an de scoala.
De ce sunt aceste idei periculoase?
- pentru ca instaleaza o stare de anxietate in prezenta careia nu se poate dezvolta o curiozitate sanatoasa, esentiala procesului de invatare
- pentru ca dezvolta niste asteptari nerealiste cu privire la setarea prioritatilor in viata
- pentru ca stirbesc increderea in sine
- pentru ca pun in primejdie relatia parinte-copil
Ce sa faci pentru a-i instila copilului tau o atitudine sanatoasa fata de invatat:
- Cauta sa-i cultivi o curiozitate naturala, evitand sa-l obligi sa invete pentru ca „trebuie”.
- Nu-l forta sa memoreze ceva fara sa inteleaga conceptele si mecanismele care stau la baza materialului invatat.
- Nu-i da de invatat pe post de pedeaspa.
- Multe dintre materiile pe care elevii le invata la scoala sunt rapid uitate, si asta pentru ca ele au fost stocate doar in memoria de scurta durata. Solutia la aceasta problema este evitarea invataului in graba si a invatatului „cu gramada”, ceea ce se poate intampla de multe ori si din cauza volumului foarte mare de materie predata.
- Multi parinti si profesori isi educa elevii sa invete pentru note, ceea ce face ca interesul copilului sa devieze de la nevoia de cunoastere la nevoia de a lua o nota cat mai buna. Fereste-te de acest obicei daunator si educa-ti copilul in spiritul unui sistem de valori mai sanatos.
- Nu iti cataloga copilul cu insusiri de genul „lenes”, „nesimtit”, „dezinteresat”, etc. deoarece s-ar putea sa inceapa sa se defineasca in acest fel de unul singur. Increderea in propriile abilitati si in puterea lui de reusita va scadea si ea, si o data cu ea si motivatia de a invata.
- Educa-i si stimuleaza-i abilitatea de a intelege materiile in termeni practici, abilitatea de a face conexiuni inteligente si creative intre subiecte, si pe cea de a aplica cele invatate in situatii de viata reale. Simpla acumulare de cunostinte in absenta acestor abilitati nu valoreaza mare lucru.
- Vorbeste-i despre propriul tau entuziasm si despre propria ta curiozitate, care te ghideaza sa afli mereu lucruri noi si cauta sa faci conexiuni intre acestea si viata lui.
- Implica-ti copilul in activitati care au legatura cu materialul pe care trebuie sa il invete. De exemplu, o lectie de biologie se poate intelege mai usor cu ajutorul unei plimbari la o gradina zoologica sau la o ferma. O lectie de botanica se invata si cu o plimbare intr-un parc sau intr-o padure, iar anumite principii de fizica se pot demonstra in propria baie sau bucatarie, cu materiale deja existente.
- Crezi in ideea ca fiecare copil este diferit, evita sa-i compari rezultatele cu cele ale fratelui, surorii sau colegilor de clasa si foloseste-ti energia cautand sa-i identifici propriile talente si interese si propriul stil de a invata.
- Aminteste-ti cum era pe vremea cand te duceai la scoala. Chiar daca s-au schimbat multe lucruri de atunci, unele au ramas la fel. Daca o anumita abordare de invatat te irita sau te plictisea, nu o mai aplica si cu micutul tau.
- Extinde-ti gama de materiale pentru invatat. Baietelul tau abia invata sa citeasca? Poate prefera sa isi exerseze abilitatile citind de pe o cutie de suc sau din manualul de utilizare a cuptorului cu microunde. Fetita ta are de invatat la geografie despre zonele de desert? Cateva filme-documentare pot fi de ajutor.
- Da-i de ales. Scolile deja au o atitudine foarte rigida si impunatoare cu privire la ce, cat si in ce fel trebuie sa se invete, ca sa mai faci si tu acelasi lucru acasa. Ofera-i libertatea de a alege ordinea in care invata, in ce pozitie isi citeste lectia la istorie sau in ce camera isi scrie comentariul la romana.
- Nu pune accent doar pe dezvoltarea academica ci sprijina la fel de mult si dezvoltarea sa morala, emotionala, sociala, artistica si fizica.
7 Comments
Buna am un baiat de 13 ani ne-am mutat de recent in Germania su nu vrea sa invete de loc .Nici in Romania nu a invatat primul semestru ,nu stiu ce sa fac el vrea doar sa se duca la Muay Thai acolo ii place in rest nimic ,spune ca scoala nui importanta .Multumesc
Buna ziua am si eu o fata de 8 ani e în clasa a I a nu stiu cum sa o fac sa învete sa calculeze sa citeasca ,nu ca nu stie ,nu vrea ,ce pot sa fac ?
Buna ziua
Sunt mama unui baiat de 13 ani.In prezent ma confrunt cu o situatie noua pentru mine.Copilul meu ,un elev de 9,50 ,refuza sa sa mai ocupe de obligatiile scolare.Indiferent de metoda adoptata ,nu reusesc sa-l determin sa isi reia activitatile .Singura preocupare a devenit un joc pe internet.
Mă numesc GETUTA ,am un băiat de 9 ani si la scoală este cam aerian are un scris foarte urât si mic ,iar acasă isi face temele foarte repede ,uneori chiar gresite.Are o grabă tot timpul la lecti.
Buna seara, intampin o situație neplăcută cu baietelul meu, care e in clasa a IV a si mai tot timpul vine cu temele nescrise sau mai rau, in timpul orei nu scrie deloc. Bineînțeles acasa trebuie sa il ,, amenint,, ca nu va mai primi telefon daca nu face ceea ce trebuie. Mentionez ca e foarte implicat in activitati de genul jocurilor pe telefon sau sa urmareasca diverse video tot cu ceea ce joaca. Multumesc!
Dora.
Buna ziua,
Ma confrunt cu o situatie mai dificila. Sunt tutore al unui baiat de 16 ani, orfan de ambii parinti si fara nici o ruda in viata. Mama acestui copil a suferit o depresie puternica, care, netratata, a condus la consum de bautura si ulterior la cumparaturi exagerate, mult peste puterea de cumparare, fapt care a determinat contractarea unor credite uriase, ramase acum de platit din pensia de urmas. Ambii parinti au fost intelectuali, tatal – medic militar, iar mama – auditor. Copilul, neglijat, a mers foarte putin, sau deloc la scoala si a promovat clasa a 7-a (pe care a repetat-o) mai mult din mila profesorilor, pentru a nu pierde pensia de urmas dupa tata. Acum este in clasa a 8-a, ale carei currsuri nu le-a frecventat in primul semestru, motivul fiind, dupa spusele lui, ca ar fi avut grija de mama, care a fost imobilizata la pat in ultimele 6 luni. Acest fapt este partial adevarat, pentru ca, locuiesc la un apartament alaturat si baiatul era mai tot timpul pe afara cu un grup de alti baieti. Cam asta ar fi istoria, pe scurt. Directoarea scolii m-a asigurat ca imi pierd vremea cu el, dar eu nu vreau sa accept acest lucru. Am inceput sa lucrez cu el la toate materiile de la inceputul acestui an, desi atunci cand este singur acasa, pana ma intorc de la servici, face orice altceva in afara invatatului. Copilul este inteligent, dar neatent si foarte superficial. La inceput nu reusea sa memoreze o simpla definitie. A inceput incet incet sa invete cate un sfert de lectie, sa lucreze la matematica ajutat de mine, sau la alte materii. Problema mea consta in faptul ca la simularea pentru evaluarea nationala a luat note de 2 si 3.
Nu stiu cum sa fac. Daca nu asimileaza materie, chiar ajutat de profesorii cu care se pregateste in particular, nu va lua evaluarea nationala si va pierde pensia de urmas. Consecintele ar fi dezastruoase pentru el. El afirma ca vrea sa invete, dar ritmul sau este foarte lent. Este neobisnuit cu invatatul sustinut. Il oboseste.
Are reactii surprinzatoare. In timp ce vorbesc cu el despre un subiect, nu neaparat referitor la scoala, brusc, ma intreaba daca ii dau voie sa isi faca un tatuaj, sau daca il las la sala de fitnes. Eu nu am copii, dar am foarte multa rabdare cu el si sunt destul de intelegatoare cu nevoile lui de adolescent. Dar nu pot admite sa puna alte nevoi inaintea celor care ii vor asigura viitorul.
Cateodata mai minte, nu grosolan, de aceea il si prind, dar mi-am dat seama ca minte cu usurinta si cu zambetul pe buze. Asta ma supara. Incerc sa ii insuflu valorile esentiale si pare ca il intereseaza. Sunt foarte derutata. Nu vreau sa-l chinuiesc, este un copil incercat de soarta, dar totodata vreau cu tarie sa scot ceva bun din acest copil. Este vesel,lipicios si deschis si s-a lipit extrem de mult de mine si de sotul meu. Il cunosc de cand s-a nascut, iar cu mama lui am copilarit.
Va rog ajutati-ma cu un sfat. As fi tare fericita.daca as salva acest copil.
Cum sa ii activez dorinta de a invata si mai ales ambitia de a deveni orice si-ar dori, in conditiile in care prietenii lui, submediocri (cu indulgenta), il sfatuiesc ca nu e asa importanta invatatura si chiar el s-a obisnuit cu faptul ca a trait foarte bine si fara sa mearga la scoala, avand pensia de urmas.
Va multumesc,
Adriana
Doamnă, sunteți o persoană minunată. Copii sunt într-adevăr foarte dificili,au nevoie de înțelegere și de lecții cere să îi pună la punct. Copilul acesta pare că se pierde pe sine și nu știe ce să facă. Poate simte că nu are ambiții pt că odată cu pierderea părinților o fi pierdut și o bucățică din el. Poate la afectat și neglijența cu care fusese tratat de părinți, adică faptul ca nu se interesau prea mult de el.. Amenintarile nu ajută prea mult, mai de graba ar fi nevoie de fapte. Să i se arate ce ar pierde prin propria indiferență, ce va ajunge să trăiască. Cuvintele sunt deprisos, când nu vezi cu ochii tăi și nu ajungi să trăiești pe propria piele. Să vadă ce ar păți dacă ar continua, și să observe cu ce îl întâmpină viitorul dacă este dispus să lupte pt ceva ce i-ar plăcea să facă. Nu trebuie lăsat în largul lui, să continue cu o astfel de atitudine, trebuie să existe ceva ce sa ii schimbe perspectivă asupra vieții. Pun pariu că părinții lui nu își doresc asta de la el. Aceasta este părerea mea sinceră, sper să nu supăr. Multă sănătate și grijă și un viitor cât mai însorit pentru acest tânăr încercat.