„Fiul meu tocmai a împlinit şase ani. Este un copil bine crescut şi sensibil… prea sensibil cred eu. El s-a născut cu o pată maro deasupra sprâncenei drepte şi de-a lungul timpului copiii şi-au cam bătut joc de felul în care arată. Îl fac să se simtă inferior şi ruşinat deşi noi mereu l-am învăţat că aspectul fizic nu este important… încerc să-i explic că nu toţi copiii sunt la fel de buni ca el şi că nu are rost să se consume dar el tot suferă şi evită copiii. Cum îl fac să nu-i mai pese?”
Pe de o parte, am apreciat faptul că-l înveţi că există mai mult decât aspectul fizic – aşa va învăţa să se uite mai în profunzime. Pe de altă parte, în realitate, oamenii pun preţ atât pe fizic cât şi pe calităţile interioare. A-i spune că aspectul fizic nu contează vine în contradicţie directă cu realitatea de care el se loveşte zi de zi cu prietenii de joacă şi la grădiniţă şi atunci nu va şti ce să mai creadă.
Sunt convinsă că vrei să-ţi pregăteşti copilul să fie puternic şi pregătit pentru greutăţile vieţii, dar emoţiile pe care le simte sunt cât se poate de reale şi fondate. Dacă nu i se permite să aibă aceste trăiri, va deveni fragil din punct de vedere emoţional şi se va simţi de unul singur cu toate aceste emoţii mari şi copleşitoare. Dacă va învăţa că nu poate să îţi vorbească despre suferinţa sa, aceasta se va amplifica iar el se va simţi vinovat de existenţa ei. În plus, asta nu-i va face pe copii să fie mai puţin răutăcioşi.
Dacă-l vei încuraja să vorbească despre ce simte îi vei oferi oportunitatea de a se simţi acceptat, ceea ce-i va da puterea să treacă peste acest necaz şi să capete mai multă încredere în el – adică exact ceea ce îţi doreşti şi tu.