Copilul este tulburat de sarcina mea
„Sper să primesc ajutor cu întrebarea mea. Sunt însărcinată în luna a şaptea şi am un băiat de 4 ani al cărui comportament s-a schimbat mult vara asta, şi eu şi soţul meu suntem de părere că este din cauza sarcinii mele. Refuză să doarmă singur. Ne trezeşte în timpul nopţii şi ne cere să mergem în camera lui să dormim cu el. Soţul meu se trezeşte de dimineaţă să meargă la servici, măcar eu lucrez de acasă şi îmi pot permite să mai pierd nopţi. Am încercat amândoi să fim răbdători. Am mers chiar să dormim în camera lui uneori dar sarcina nu mai îmi permite acum, iar pe tatăl lui nu îl vrea dacă nu vine cu mine. Câteodată ţip la el şi-l trimit la culcare pentru că mă deranjează să fiu trezită noapte de noapte deşi îmi dau seama că nu procedez corect. Îmi pierd cumpătul din cauza oboselii şi a stresului şi nici sarcina nu este una uşoară. Îmi este teamă ca nu cumva dupa ce voi naşte lucrurile să se transforme şi mai rău, cât de mult se schimbă un copil când apare un nou născut? Avem mereu grijă să-i zicem că-l iubim, că e important pentru noi şi că asta nu se va schimba niciodată şi totuşi atât noi cât şi el arătăm de parcă ne apropiem de sfârşitul lumii. Ajutor…”
Raspuns
Se pare că ai un băieţel sensibil şi deştept din moment ce poate să perceapă că viaţa lui şi a întregii familii este pe cale să se schimbe prin apariţia unui nou-născut (felicitări, apropo!) şi îngrijorările tale reflectă că eşti deja conştientă de importanţa afecţiunii şi empatiei în dezvoltarea unui copil.
Comportamentul băieţelului tău este acela al unui copil care se simte speriat şi deconectat, care acum încearcă tot ce ştie el mai bine pentru a recâştiga sentimentul de apropiere. Înţeleg că sarcina ta nu este chiar uşoară şi că eşti absorbită de grijile fireşti ale etapei prin care treci. Faptul că lucrezi de acasă îţi poate veni în ajutor pentru că îţi poţi redistribui cu mai multă uşurinţă timpul pe care-l petreci în mod exclusiv cu el: jucându-vă, ascultându-l cu interes când îţi povesteşte despre lucrurile care-i atrag interesul, râspunzându-i la întrebări şi oferindu-i cât de multă afecţiune poţi tu. Îl poţi implica şi-n treburile pe care le faci în jurul casei, de exemplu când găteşti sau puteţi împreună să construiţi un lego. Când are un acces de furie, aşază-te lângă el, ia-l în braţe si vorbeşte-i despre ce ştii deja că simte: „Înţeleg că eşti trist pentru că mai vrei să stăm în vizită. Am văzut că te-ai distrat aici, vom veni şi altă dată.”.
Mai multe informaţii despre comunicare empatică poţi găsi aici: (http://www.psihosuport.ro/psiholog/2013/07/iubeste-ti-copilul-neconditionat/ ) şi aici: (http://www.psihosuport.ro/psiholog/2011/08/antrenamentul-emotional-al-copiilor/).
