Am o relaţie toxică din cauza geloziei posesive a iubitului. El a fost un Casanova înainte, umbla cu cine apucă şi toate-i cădeau în braţe. M-am chinuit cu el l-am dat pe brazdă, nu mai e obsedat de femei ba chiar pare că nu există pentru el, dar a venit la pachet cu gelozia asta ciudată… tot el!
Dacă vreau să merg la prietena mea, iese scandal, că e fratele ei acolo şi că nu suportă asta, deşi omu ăla m-a respectat mereu, sau că mă influenţează ea şi mă schimb. Dacă suntem în public se uită la privirea mea şi zice că mă uit la bărbaţi… chiar nu o fac! E atent să mă îmbrac f decent, să nu atrag atenţia, dacă se uită bărbaţii la mine zice că am eu o privire de seducătoare, că nu ar trebui să mai zâmbesc că doar femeile uşoare o fac. Nu am voie să vb cu persoane de sex opus sub nici-o formă, şi acasă fiind eram în colanţi şi a zis cum umbli aşa prin casa nu ţi-e ruşine de frati-tu….adică e absurd!
Dacă am ieşit cu barca cu surioara mea mică a dat tel să întrebe dacă cumva m-a ajutat barcagiu să urc în barcă… sau dacă s-au uitat bărbaţi la mine, sau dacă ar trece prin parc vreun fost de-al meu că normal că e îngrijorat… dacă aş băga în seama pe cineva, sora mea cât e de mică a zis… vaiii ce gelos e!!
În vara eram cu ai mei… mama, frate, sora… în parc aproape de casă era 12 noaptea într-adevăr da am ieşit toţi la aer, el îmi dădea msg nonstop că dacă mai stau… că nu ai convine! Când ne certăm ar trebui să tac că dacă mă apăr zice că am gura mare, că doar curvele vorbesc atât ca mine, uneori mă îmbrânceţte, mă strânge de gât şi culmea mereu spune că e din vina mea, că ar trebui să fiu cum spune el de dragul lui, că e normal ce îmi cere.
Nici la piaţă nu pot merge, la supermarchet, nicăieri, deşi nu mai am bani să merg că nici să lucrez nu pot, că dacă zâmbesc la bărbaţi, e groaznic, dar are unele momente care mă fac să uit tot, e aşa tandru, iubăreţ, îmi face toate poftele care ţin de el, dacă poftesc la ceva s-ar duce la orice oră să îmi ia ce vreau, mă sărută încontinuu, mă idolatrizează, până când se transformă la nervi când mă urăşte.
Am discutat mult pe tema geloziei lui şi mereu spune că are dreptate, deşi acum fiind 2 zile până la sfârşitul anului, am căzut de acord să facem revelionul împreună şi apoi vedem, a zis că o sa încerce să facă ca mine, nu că aşa ar fi bine ci să îmi demonstreze că mă iubeşte, eu una nu cred… cum credeţi că trebuie să procedez cu el, totuşi să salvez relaţia, cum să mă port, cum să reacţionez, cum să mă fac înţeleasă? Vă mulţumesc.”
Iată că tu deja ştii că eşti într-o relaţie toxică. Aş putea spune că eşti într-o relaţie abuzivă chiar. Prietenul tău a trecut demult doar de o simplă problemă de gelozie pentru că este agresiv, caută să te intimideze, să te facă să te simţi rău în propria piele, te insultă, îţi interzice să faci anumite lucruri şi nu pare să fie dispus să îşi asume nici o vină. În plus, înţeleg că ai încercat deja să-i vorbeşti şi că nu ai obţinut rezultate, deci, tot ce depinde de tine tu ai încercat. Prietenul tău se confruntă cel puţin cu nişte tulburări emoţionale destul de grave, dacă nu chiar cu o tulburare de personalitate şi singurul care poate să facă ceva în privinţa asta este el. El de unul singur trebuie să realizeze că felul în care se poartă nu este în regulă şi tot el trebuie să îşi dorească să schimbe ceva.
Sfatul meu pentru tine este să îţi pui în balanţă plusurile şi minusurile acestei relaţii ca apoi să decizi dacă îţi mai doreşti această relaţie sau nu. Te sfătuiesc de asemenea să te imaginezi undeva în viitor alături de o persoană cu tendinţe abuzive. Aici poţi găsi mai multe informaţii cu privire la relaţiile de tip abuziv: Psiholog Popa Anca | Eşti Într-o Relaţie Abuzivă?