Fiul meu se poarta ca o fata

„Buna ziua, ne confruntam cu o problema veche, nu stiu ce se mai poate face acum. Avem 2 copii, o fata si un baiat, iar baiatul, T, are 9 ani si gusturile lui in materie de imbracaminte si jucarii ma sperie. Am ajuns sa ma intreb daca nu cumva trebuie sa facem o vizita la psiholog deoarece si eu si tatal lui ne simtim neputinciosi. Inca de mic pot spune ca a avut ceva inclinatii feminine dar in ultimii 2-3 ani prefera aproape in exclusivitate jucariile surorii sale, desenele ei si chiar si hainutele ei. Mereu ma intreaba de ce nu poate sa poarte si el fuste sau bluzite roz. Ma tem ca aici am gresit si noi lasandu-l pana cand a inceput scoala sa se mai imbrace cu hainele ei dar acum il punem sa se schimbe imediat.
Imi este ingrozitor de teama sa nu fie homosexual si deseori ma intreb daca nu cumva am gresit ca nu i-am corectat aceste tendinte de cand era mic. Si la scoala pare sa fie mai apropiat de fete, preferandu-le baietilor. Nu vreau ca T sa fie batjocura celor din jur. Pana si invatatoarea mi-a atras atentia si mi-a recomandat sa-l duc la psiholog.”

Raspuns

In primul rand, as vrea sa te felicit pentru dorinta de a iti ajuta si intelege baietelul. Nu esti singurul parinte care sa afla in aceasta situatie si din pacate nu exista destula informatie reala cu privire la acest subiect.

Primul lucru pe care ar trebui sa il stii este ca exista o diferenta intre identitatea de gen si orientarea sexuala, si ca multe lucruri se pot schimba de la varsta de 9 ani in sus. Faptul ca prefera lucruri care in mod traditional sunt asociate cu feminitatea nu indica in mod direct ceva despre care vor fi preferintele lui sexuale mai tarziu in viata.

Fiul tau are nevoie, mai presus de orice, de acceptarea si iubirea ta neconditionata, chiar si in cazul in care afiseaza comportamente asociate feminitatii. Daca este homosexual, este bine de stiut ca orientarea sexuala este ceva cu care ne nastem, deci in mod automat este un lucru care nu poate fi schimbat.

Am retinut cu atentie care iti sunt ingrijorarile fata de acceptarea celor din jur. Unii oameni pot fi foarte cruzi, iar vorbele ranesc. Totusi, solutia nu este aceea de a incerca sa-i schimbi niste tendinte care-i vin in mod firesc, deoarece prin asemenea incercari ai putea sa-i transmiti, fara sa vrei, mesajul ca este ceva in neregula cu el si ca trebuie sa invete sa ascunda cine este. Pentru binele dezvoltarii lui, este esential ca T sa se simta in largul lui in prezenta ta, capabil sa iti comunice orice din ce i se intampla si din ceea ce simte. Sunt convinsa ca iti doresti ca baiatul tau sa aiba incredere in tine si sa iti vorbeasca daca are probleme: de exemplu, daca este intimidat de oamenii cu care intra in contact. Daca te temi sa nu fie brutalizat, cel mai bun lucru pe care il poti face pentru el este sa-l inveti cum sa combata comentariile pline de rautate.

Un alt lucru care mi-a atras atentia a fost reactia invatatoarei, care da dovada de foarte multa critica si care-l poate face sa se simta izolat si judecat pe nedrept. Un educator nu ar trebui niciodata sa isi judece elevii in functie de identitatea de rol, ceea ce ma face sa ma intreb cat de mult din atitudinea descrisa de tine emana si in timpul orelor.
Sper ca am putut sa iti fiu de folos, si daca mai ai intrebari nu ezita sa imi scrii.