„Problemele mele sunt legate de relatiile de cuplu. Inainte nu ma prea gandeam la asta deoarece imi spuneam ca vreau sa fiu intr-o relatie doar daca ma indragostesc de persoana respectiva. Problema este ca, acum ca m-am indragostit de cineva, resping acea persoana, exact cum fac cu toti baietii care au un interes pentru mine de altfel. Eu singura ii indepartez pe toti de fiecare data cand se apropie prea mult. Imediat ce simt ca ii place vreunuia de mine, mai mult decat ca de o prietena, ma inchid in mine, devin rece, distanta. Ma sperie gandul ca as putea sa fiu ranita sau sa ranesc pe cineva. Mai este si faptul ca sunt constienta ca nimic nu rezista pentru totdeauna, imi e frica de clipa in care va trebui sa ne despartim chiar daca nici nu suntem impreuna inca. Dar cel mai mult imi este frica de sex. In liceu nu ma gandeam prea mult la asta, dar acum ca am peste 20 de ani observ ca sex-ul e o activitate ce nu lipseste dintr-un cuplu. Nu imi este frica de actul in sine ci de ce ar crede persoana respectiva daca m-ar vedea goala. De respingere.
Ma gandesc la parul meu care, desi arata prezentabil cand sunt in oras deoarece folosesc tone de fixativ inainte de a iesi, mereu a fost foarte aspru, des si electrizat. Ma gandesc ca, daca voi dormi vreodata la el, cand ma voi trezi dimineata o sa creada ca sunt o salbatica. Ma gandesc la cearcanele uriase de care nu am putut scapa niciodata, de obicei port ochelari asa ca nu se observa foarte tare dar in timpul actului presupun ca va trebui sa ii dau jos si nu arat prea bine fara ei. Ma mai gandesc la faptul ca nu imi place sa ma epilez complet in acea zona. Dar cel mai rau este faptul ca am vergeturi pe fese. Cred ca toate fixurile mele sunt provocate de filmele porno, de care sunt dependenta de ceva timp, acolo toate femeile nu par sa aiba nici un defect fizic. Partea cea mai urata este ca imi place atentia foarte mult. Imi place sa vad ca se uita cineva la mine, ma face sa ma simt frumoasa. Vreau foarte mult sa nu mai fac asta si sa am mai multa incredere in mine. Va rog mult sa ma ajutati cu un sfat.”
Asa cum deja intelegi, o viata intreaga de om nu poate avea numai momente pozitive. Este inevitabil ca un om sa nu sufere macar o data din dragoste, la fel de bine cum si sentimentul respingerii este inevitabil. Toate emotiile pe care le simtim, oricat de minunate sau de dureroase ar fi, fac parte din experienta noastra ca oameni si chiar ne imbogatesc trairile.
In primul rand, cred ca iti va fi de folos sa intelegi de unde provin temerile pe care le ai – mai exact, de unde si in ce context ai invatat ca sentimentele negative trebuiesc evitate. Folosindu-te de putina introspectie, vei descoperi ca suferinta emotionala nu provine atat de mult din experientele de care te temi, cat din ideea ca este ceva in neregula cu a simti acest tip de emotii.
Se pare ca teama ta de a te apropia de baietii de care iti place iti cauzeaza deja o serie de suferinte emotionale, care, la randul lor iti confirma cele mai adanci frici: ca vei fi ranita si respinsa, ca nu meriti sa fii placuta si iubita asa cum esti si ca nu esti capabila sa faci fata unei posibile despartiri.
Nu ar fi rau sa iei in calcul cate experiente frumoase ti-ai negat pana acum, de teama celor rele, si sa te intrebi daca este un schimb avantajos.
Iar cand vine vorba de atractia sexuala, lucrurile sunt mult mai interesante si mai complexe. In mod surprinzator, aceasta nu depinde asa de mult de programarea sociala la care suntem martori zi de zi. Atractia sexuala este un proces multisenzorial, un melanj de hormoni, predispozitii genetice, instincte, personalitate, si asa mai departe. Studiile stiintifice asupra sexualitatii au aratat ca aspectul fizic este foarte putin relevant pentru o viata sexuala satisfacatoare, mai importante fiind chimia (adica melanjul mai sus mentionat) care exista intre parteneri, cat de bine isi cunosc propriul corp, cat de dezinhibati sunt si cat de deschisi sunt catre intimitate. Daca esti interesata sa acumulezi mai multe informatii despre sexualitate, iti recomand cartea „Sex at Dawn: How We Mate, Why We Stray, and What It Means for Modern Relationships” scrisa de Christopher Ryan.