Cum o pot convinge pe mama ca nu pot ramane singura?
“Buna, sunt o mama de 26 de ani care se simte foarte trista si neimplinita pe plan personal.
Am facut-o pe Aniela cand aveam 21 de ani, m-am casatorit la 18 si la 22 eram deja divortata. Am urmat o facultate in timp ce eram insarcinata in timp ce sotul meu ma insela cu cine apuca.
Am un loc de munca bine platit si un copil grozav, dar ma simt oribil de singura.
Fostul nu mai are nici o treaba cu noi si poate asa este cel mai bine, insa eu am nevoie de cineva in viata mea. Inca sunt tanara si parca e prea devreme sa mi se fi terminat viata.
Familia mea, in special mama ma judeca pentru greselile tineretii si nu este de acord sa imi gasesc pe altcineva amintindu-mi de fiecare data ca acum scopul meu e s-o cresc pe-aia mica. Eu nu sunt de acord ca trebuie sa aleg, nu cred ca daca am o viata personala ma impiedica sa fiu o mama buna si totusi ceva in interiorul meu ma face sa ma simt ingrozitor de vinovata fata de propria mama, o persoana autoritara si manipulatoare care imi repeta mereu ca acum singurul meu rol este acela de mama.
Cum sa o conving ca merit mai mult?”
Raspuns
Iti aduc aminte ca ai 26 de ani. Nu trebuie sa castigi acordul nimanui pentru a-ti trai viata asa cum crezi tu de cuviinta.
Nici mama, nici prietenii, si nici restul familiei nu sunt in masura sa decida in locul tau. Inteleg ca iti cresti singura copilul, ca ai fost capabila sa termini o facultate chiar si cand situatia ta de acasa era una dificila si ca ai trecut peste un divort desi nu ai avut sustinere emotionala din partea familiei. Ai toate motivele sa fii increzatoare in propriile puteri.
Nevoia ta de a avea o viata personala este cat se poate de fireasca si de sanatoasa. Chiar daca o parte din alegerile tale s-au dovedit in timp a nu fi tocmai bune, atunci cand le-ai facut erau exact ce iti doreai; ai invatat ceva din ele si ai ajuns sa te cunosti mai bine. In plus, o viata scutita de greseli este o viata sterila.
Referitor la a iti convinge mama, in afara de a-i vorbi despre care sunt nevoile tale, ceea ce imi inchipui ca deja ai facut, nu vad ce altceva ai mai putea incerca, fara sa iti consumi prea mult din puterea personala. Este regretabil faptul ca nu ai avut parte de validare din partea ei, dar a venit momentul sa intelegi ca poti fi fericita si fara acordul ei. Iti propun ca tot sprijinul pe care-l cauti de la ea, sa inveti sa ti-l oferi de una singura si sa tratezi relatia cu ea cu maturitate si asertivitate; sa accepti ca este posibil sa nu isi schimbe mentalitatea si sa mergi inainte pe drumul pe care-l alegi.
Daca aceste sentimente de vinovatie sunt coplesitoare, te sfatuiesc sa incerci niste sedinte de psihoterapie ca sa poti rezolva ranile din trecut care te tin inca pe loc.
