Am retineri legate de inceperea terapiei
„Locuiesc in strainatate de 5 ani si de doi ani m-am mutat impreuna cu prietenul meu cu care in prezent ma cert foarte des si mi-e greu sa-mi stapanesc nervii. Stiu ca am probleme nerezolvate din urma, probleme grave din familie si ca ele sunt motivul pentru care nu pot sa reactionez normal la tensiunile normale relatiei. Prietenul meu ma impinge sa fac terapie, stiind cate putin din trecutul meu, dar imi este foarte frica pentru ca nu imi inchipui cum ma pot simti mai bine odata ce incep sa scormon prin trecut si sa vorbesc despre ce mi s-a intamplat cu orele. Mi-e teama ca o sa ma faca si mai reactiva si ca voi pierde pe putinii prieteni pe care-i mai am, inclusiv pe prietenul meu. Ce-mi sugerati?”
Raspuns
Buna ziua,
As vrea sa incep prin a va spune ca terapia, ca sa fie eficienta, trebuie sa fie o alegere venita dintr-o realizare personala profunda, si nu impinsa de altcineva. Momentul potrivit este acela cand simtiti cu adevarat ca sunteti deschisa, pregatita si bine informata cu privire la formele de terapie pe care le cautati. Si aici o informare corecta este extrem de importanta, deoarece exista multe reprezentari nereusite in media, care ne pot forma o parere eronata despre ce implica aceasta procedura.
In terapia traumei, nu este necesar si nici macar recomandat sa va povestiti toata viata, deoarece retrairea acelor momente dureroase nu face altceva decat sa sporeasca riscul retraumatizarii, fara nici un efect terapeutic. Exista niste forme de terapie prin expunere care tintesc la stingerea simptomelor, care in realitate nu pot fi decat gestionate si reduse doar pe durata demersului terapeutic, dupa care sansele de reaparitie sunt mari.
Simptomele ramase active de-a lungul anilor nu se datoreaza doar gandurilor si emotiilor, ci si a felului in care corpul interpreteaza acele experiente. In momentul traumatizarii este implicat intregul nostru corp, si sistemul nostru nervos intra intr-o stare automata de autoconservare, adica instinctele de supravietuire decid cea mai securizanta strategie necesara traversarii primejdiei. In cazul traumelor, parti din noi raman blocate in trecut si in moduri de supravietuire care nu mai sunt necesare in prezent, si chiar daca suntem capabili sa vedem aceste tipare, nu putem sa le controlam asa cum ne-am dori. Din acest motiv este atat de importanta includerea aspectului somatic in terapie.
Va recomand ca inainte sa luati o decizie, sa va alocati o perioada dedicata informarii, ca apoi, cand va veti simti pregatita, sa stiti ce cautati si de ce. Va recomand sa cititi cartea lui Bessel Van Der Kolk „Corpul nu uita niciodata”.
